Operațiunile Moscovei s-au intensificat pe întreg continentul, de la angajarea de huligani pentru lovituri în țări simpatizante la campanii masive pentru a semăna haos, scrie The Times.
Pensionarea lui Serghei Beseda a fost o afacere discretă. După zeci de ani în aparatul de informații al Rusiei, cariera lui s-a încheiat catastrofal.
În calitate de șef al celui de-al V-lea serviciu al FSB, responsabil pentru operațiunile din fostul spațiu sovietic, veteranul șef al spionajului, care a demisionat săptămâna trecută, a încasat o mare parte din eșecul pregătirii invaziei din Ucraina din februarie 2022.
În Occident, unii au încercat să extragă din acest episod ideea că serviciile secrete ruse sunt un tigru de hârtie care s-a bucurat prea multă vreme de reputația înfricoșătoare a strămoșilor săi sovietici și țariști.
Cu toate acestea, după cum au arătat cei doi ani care au trecut de atunci, s-au înșelat. Din acel moment de criză, serviciile de securitate ale Rusiei s-au regrupat și au reacționat cu o încredere reînnoită.
Analiștii spun că cele trei agenții de securitate – FSB, GRU și SVR -, altădată afectate de lupte interne, colaborează acum mai mult decât oricând după cel de-al Doilea Război Mondial. Și în timp ce cei precum Beseda sunt dați afară, o generație mai tânără de maeștri ambițioși ai spionajului urcă în rang.
Fie că este vorba de asasinate la lumina zilei sau de tentative de lovitură de stat, atât amploarea, cât și domeniul de aplicare al operațiunilor secrete ale Rusiei în străinătate au atins acum un nivel nemaivăzut de la apogeul Războiului Rece. Aproape în fiecare săptămână este descoperită o nouă operațiune secretă cu amprente rusești.
„Și acestea sunt doar cele despre care știm”, a declarat Oleksandr Daniliuk, un fost consilier special al șefului serviciului de informații externe al Ucrainei. „Aceste operațiuni care ies la iveală sunt doar o mică parte din numărul total. Nu este neapărat vorba că operează într-un mod diferit, dar amploarea a crescut enorm.”
Ca un corolar și ca o dovadă a acestui fapt, se știe că recrutarea în cadrul serviciilor de securitate și-a luat o voltă amețitoare, a declarat Daniliuk, membru asociat al Royal United Services Institute, adăugând că s-a pus un accent deosebit pe studenți, atât în țară, cât și în străinătate, în țări care simpatizează cu Rusia, cum ar fi Serbia.
Potrivit unor surse ucrainene, GRU, serviciul de informații militare al Rusiei, și-a extins semnificativ ramura de operațiuni speciale, cunoscută sub numele de Unitatea 29155. Se estimează că unitatea a crescut de la aproximativ 500 de ofițeri în 2022 la până la 2.000 în prezent.
Specializați în crimele sponsorizate de stat și în vacarm politic, ofițerii Unității 29155 au fost implicați în cele mai îndrăznețe operațiuni ale Rusiei din străinătate din ultimul deceniu, inclusiv otrăvirea lui Serghei și Iulia Skripal în Salisbury și o tentativă de lovitură de stat pro-sârbă în Muntenegru.
Faptul că fostul lider al unității, Andrei Averianov, a fost recent promovat în funcția de adjunct al șefului GRU, responsabil pentru coordonarea tuturor operațiunilor de război neconvențional din Europa, este un indiciu al importanței cu care sunt privite activitățile unității.
Utilizarea operațiunilor sub acoperire se află în sângele politicii externe ruse, datând de pe vremea bolșevicilor, care au demarat rapid o campanie de agitație politică în Europa ca mijloc de a exporta revoluția, cu revolte orchestrate în Estonia, România și Germania în anii 1920.
În anii care au urmat, liderii ruși au aderat la convingerea doctrinară că războiul neconvențional este o condiție necesară pentru avansarea poziției țării în lume.
Cu toate acestea, de la invazia Ucrainei, această sarcină a devenit din ce în ce mai dificilă ca urmare a expulzării a până la 600 de ofițeri de informații ruși camuflați diplomatic în capitalele europene.
Se crede că reconstrucția rapidă a rețelei a impus Moscovei să se bazeze din ce în ce mai mult pe cetățeni străini și în special pe cei din lumea interlopă.
Potrivit lui Andrei Soldatov, un expert în servicii secrete, bulgarii și sârbii s-au dovedit a fi unii dintre cei mai dispuși conspiratori. „Rusia are un avantaj natural în Europa de Est în ceea ce privește recrutarea străinilor, din cauza legăturilor sale de lungă durată cu aceste țări”, a declarat el.
„Dar ei recrutează la un nivel fără precedent în Bulgaria și Serbia, atât din cauza faptului că există grupuri puternice de crimă organizată în aceste țări, cât și din cauza unui nivel ridicat de sprijin politic pentru Rusia acolo.”
Sabotaj pe flancul estic al NATO
Au loc o serie de incendii misterioase în clădiri din Polonia. Cineva încearcă să îl lovească cu un ciocan pe Leonid Volkov, activistul rus aflat în exil, în fața casei sale din Lituania. Există un singur lucru evident care leagă aceste incidente aparent disparate: o campanie tot mai dezinhibată de a semăna incertitudine și dezordine de-a lungul flancului estic al NATO.
„Măsurile active” ale Kremlinului împotriva Europei Centrale și de Nord din ultimele luni au un domeniu de aplicare atât de larg, încât uneori este dificil să se distingă o strategie subiacentă: îndepărtarea geamandurilor care marchează frontiera ruso-estoniană în râul Narva; sute de tentative de sabotaj împotriva infrastructurii de transport; o sugestie retrasă imediat din partea Ministerului rus al Apărării că ar putea revizui unilateral frontierele maritime ale țării în Marea Baltică.
Din decembrie, Rusia a bruiat, de asemenea, semnalele GPS în sudul Mării Baltice, perturbând un avion RAF care îl transporta pe Grant Shapps, ministrul britanic al apărării, și forțând compania aeriană națională a Finlandei să suspende zborurile către un oraș din Estonia.
Trei modele clare s-au desprins din acest haos. Primul este o creștere pronunțată a volumului în toată gama, de la spionaj și interferențe electromagnetice la vandalism mărunt. În al doilea rând, având în vedere că majoritatea ofițerilor de informații ruși care operau anterior sub acoperire diplomatică au fost expulzați, agențiile au recurs adesea la acoliți locali pentru a le face treaba murdară.
„Se pare că există această creștere activității după o perioadă în care Rusia era complet absorbită de Ucraina”, spune Keir Giles, autor și expert în Rusia în cadrul think tank-ului Chatham House din Londra.
Practica de a angaja europeni plictisiți, nemulțumiți sau lipsiți de bani pentru a comite loviturile a permis Moscovei să își urmărească obiectivele la scară industrială, fără a-și expune proprii spioni riscului de a fi detectați. „Asta înseamnă că, de fapt, nu există niciun dezavantaj”, spune Giles . „Nu există niciun motiv pentru care să nu facă acest lucru, pentru că nu vor suferi niciun prejudiciu de reputație și nu le pasă dacă acoliții lor sunt arestați, pentru că nu este o problemă a lor.”
A treia și ultima schimbare notabilă este dimensiunea militară a multora dintre incidente, fie că acestea implică spionarea bazelor sau testarea securității căilor ferate care ar fi folosite pentru a transporta trupele NATO spre linia frontului, în cazul în care Rusia ar organiza un atac direct asupra alianței.
Giles susține că Rusia caută slăbiciuni pe care le-ar putea exploata într-un război viitor. „Toate acestea sondează reziliența logisticii europene, în special în Germania și Polonia”, spune el. „Se analizează vulnerabilitățile sistemelor care ar duce întăririle NATO spre est în eventualitatea unui conflict, deoarece, desigur, acestea vor fi ținte principale pentru Rusia, care le va intercepta sau distruge”.
În timp ce în Germania au avut loc numeroase incidente, inclusiv un presupus atac incendiar asupra unei fabrici din Berlin și atacuri cibernetice asupra celor mai mari două partide politice, Polonia este cel mai izbitor exemplu. Țara nu este doar un nod de autostrăzi și căi ferate care duc spre flancul estic, ci și principala conductă pentru livrările de ajutor militar occidental către Ucraina.
În ciuda suspiciunii profund înrădăcinate față de Rusia care domnește în rândul populației poloneze, agențiile de informații ale Moscovei par să fi convins zeci de persoane să presteze servicii ciudate în numele Kremlinului. Luna trecută, cel puțin nouă persoane, printre care cetățeni polonezi, ucraineni și belaruși, au fost acuzate de comiterea unor acte de sabotaj pentru Rusia.
Cu câteva săptămâni mai devreme, un alt polonez, identificat doar ca Pawel K, fusese arestat sub suspiciunea că spionase aeroportul Rzeszow-Jasionka, un centru logistic și de armament din apropierea frontierei ucrainene, cu scopul presupus de a aduna informații pentru o posibilă tentativă de asasinat împotriva președintelui Zelensky la sosirea acestuia.
Doi cetățeni polonezi cu presupuse legături în rândurile huliganilor din galeriile de fotbal au fost, de asemenea, reținuți privind atacul cu ciocanul asupra lui Volkov, un asociat al regretatului lider al opoziției ruse Alexei Navalnîi.
Filiera franceză: Macron sub asediu
Într-o dimineață caniculară de sâmbătă la Paris, luna aceasta, apariția a trei bărbați în treninguri ponosite – un bulgar, un ucrainean și un german – așezând cinci sicrie de lemn sub Turnul Eiffel a atras rapid priviri nedumerite. Sicriele erau drapate cu steaguri tricolore, cu o pancartă deasupra pe care scria „Soldat francez din Ucraina”.
O echipă de geniști a poliției a descoperit ulterior că sicriele nu conțineau decât ipsos și, la șase ore după ce au plecat, bărbații, plus șoferul unei dubițe, au fost arestați, susținând că au fost plătiți cu 400 de euro fiecare de către o persoană anonimă pentru această misiune. Pentru Kremlin, recompensa era următoarea: să stârnească îngrijorarea față de propunerea președintelui Macron de-a desfășura de trupe NATO în Ucraina.
Incidentul a fost doar cel mai recent act al unei intense ofensive hibride de destabilizare a Franței. Potrivit poliției, dovezile au făcut conexiunea între cascadoria cu sicriele și graffiti-urile pro-palestiniene de pe memorialul Holocaustului din Paris în martie și stelele lui David pictate pe clădirile orașului în octombrie anul trecut. Se presupune că moldoveni care lucrează pentru Moscova ar fi fost responsabili.
Aceste acte sunt o mică parte dintr-o campanie de subminare a guvernului, de stârnire a discordiei pe subiecte precum imigrația și religia, de semănare a confuziei și de promovare a Adunării Naționale a lui Marine Le Pen, o formațiune de extremă-dreapta favorabilă Kremlinului, afirmă guvernul. Nicio problemă nu este prea neînsemnată. Potrivit guvernului francez, panica din vara trecută provocată de o presupusă epidemie de pleoșnițe în Franța a fost parțial rezultatul unei campanii rusești de dezinformare.
Ofensiva rusă a început în 2017, când hackerii au încercat să saboteze alegerea lui Macron printr-un aflux de e-mailuri piratate în ajunul votului. Aceasta s-a accelerat în ultimii doi ani prin atacuri cibernetice asupra ministerelor și rețelelor de comunicații de stat și s-a transformat în ceea ce oficialii serviciului de securitate internă DGSI au numit un „război total” înainte de alegerile europarlamentare din această lună și de viitoarele Jocuri Olimpice de la Paris.
În februarie, serviciul de securitate și Viginum, o agenție de stat care monitorizează și combate interferențele digitale străine, au avertizat ministerele că Moscova organizează atacuri cibernetice în masă și inundă Franța cu știri false prin intermediul site-urile false de știri și al rețelelor de socializare, „pentru a amplifica disensiunile și diviziunile interne din societatea franceză pe toate temele”.
În martie, un atac cibernetic la scară largă a afectat rețeaua interministerială a statului. Responsabilitatea pentru aceste așa-numite atacuri DDoS (distributed denial-of-service) a fost revendicată de un grup de hackeri care ar fi provenit din Sudan și care ar fi folosit limbile rusă și arabă pentru comunicațiile lor. Săptămâna următoare, Macron a declarat: „Regimul de la Kremlin și-a intensificat și și-a înăsprit asaltul asupra țării noastre prin dezinformare și atacuri cibernetice”.
David Colon, expert în propagandă la universitatea Sciences Po din Paris, a declarat că Franța se află în centrul unui „război total” purtat de Putin împotriva democrațiilor. „Ne confruntăm cu cea mai gravă amenințare din istoria țării noastre”, a declarat el pentru Public Sénat, canalul parlamentar de televiziune. Atacurile cibernetice și „inundarea mediului nostru informațional cu conținuturi menite să influențeze voturile” constituie atacuri multiple, a adăugat el.
Perspectiva ca partidul populist al lui Le Pen să obțină puterea guvernamentală în urma alegerilor legislative anticipate care vor începe la 30 iunie este ar fi un câștig pentru Moscova. Kremlinul a spus că Putin urmărește îndeaproape alegerile.
Dmitri Medvedev, fostul președinte, a fost mai clar, făcând apel la „sprijinul rus deschis sau secret” pentru Le Pen și ceilalți populiști „anti-sistem” din Europa.
Spionii lui Putin din UE se ascund la vedere
În inima Bruxelles-ului, lângă ambasada americană, la doar câteva sute de metri de echivalentul belgian al Downing Street nr. 10, se află marele și înfloritorul Boulevard du Régent, 31-33.
Acesta găzduiește Misiunea permanentă a Federației Ruse pe lângă Uniunea Europeană. De asemenea, se spune că este unul dintre principalele centre de spionaj ale Rusiei.
Misiunea, care este acum în mare parte o întreprindere dispărută după înghețul diplomatic care a urmat invaziei Ucrainei de către Putin în 2022, este locul unde Kirill Logvinov, 49 de ani, „însărcinatul cu afaceri”, are încă treabă.
Serviciul de Securitate de Stat al Belgiei l-a identificat, potrivit mai multor surse, pe Logvinov ca fiind un spion, un ofițer superior de informații al SVR, sau Sluzhba vneshney razvedki, serviciul de informații externe cunoscut odată sub numele de KGB.
„Logvinov face parte dintr-un corp activ de informații externe al Federației Ruse. Cu siguranță, nu am nicio îndoială că această informație confirmată este corectă”, a declarat Petras Austrevicus, un veteran al diplomației lituaniene și membru al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, care acuză rușii de „interferență malignă”.
Belgienii, care doreau să îl expulzeze pe Logvinov împreună cu alte 19 persoane în mai 2022, sunt neputincioși, deoarece doar Comisia Europeană și Serviciul de Acțiune Externă al diplomației UE au puterea de a lua decizia.
După expulzarea a 600 de diplomați ruși în 2022, rolul lui Logvinov, potrivit unor surse, este acum de o importanță majoră, cu resurse financiare semnificative pentru a recruta agenți care au legături prin diaspora rusă.
La doar 20 de minute de mers cu limuzina sa diplomatică, acoperișul ambasadei ruse din Uccle, o suburbie a Bruxelles-ului, este plin de echipamente de comunicații prin satelit – mai mult decât orice altă clădire de acest fel din Europa, deoarece capitala belgiană găzduiește atât NATO, cât și UE.
Reticența părții europene provine din teama că Rusia ar răspunde prin închiderea misiunii UE la Moscova sau prin expulzarea diplomaților.
Teama UE față de Rusia alimentează o altă problemă. Atât NATO, cât și Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia și România au îndemnat UE să accepte să impună restricții de călătorie diplomaților precum Logvinov.
Într-o scrisoare, țările au avertizat că pașapoartele diplomatice ale UE, acreditate într-un singur stat gazdă, permit rușilor, precum Logvinov, să călătorească prin întregul spațiu Schengen, „facilitând activitățile răuvoitoare”.
„Serviciile de informații, propaganda sau chiar pregătirea de acte de sabotaj reprezintă principalul volum de muncă pentru un număr mare de „diplomați” ruși în UE”, au avertizat țările. „Această măsură va restrânge semnificativ spațiul operațional pentru agenții ruși”.
Apelul vine după arestări efectuate în urma unor informații comune ale NATO și a unor atacuri rusești în Marea Britanie, Germania, Polonia, statele baltice și Republica Cehă, însă UE trage de timp, împotrivirea la acest capitol fiind condusă de Germania și Austria.
Îngrijorările, reluate de serviciul diplomatic al UE de la Bruxelles, sunt că Rusia ar răspunde prin restricționarea circulației diplomaților europeni, așa cum s-a întâmplat deja cu personalul ambasadelor britanice și americane.
Cealaltă temere este că Rusia ar pune capăt prezenței UE la Moscova. „Avem absolut cel mai scăzut nivel posibil de relații diplomatice cu Federația Rusă”, a declarat Austrevicus.
„În practică, Rusia a întreprins un război hibrid împotriva UE și există un fel de negare tăcută, cel puțin din partea unor state membre. Răspunsul nostru este slab și chiar periculos, deoarece fiecare semn de slăbiciune invită partea rusă să facă încă un pas.”
Marea Nordului
Căpitan Sokolov este mândria unei noi flote de traulere rusești cu carcasă din oțel, capabile să transporte o captură de 1.500 de tone și 80 de membri ai echipajului, însărcinată să-și croiască drum spre zonele de pescuit din Marea Nordului și nu numai.
Cu toate acestea, în primele cinci luni ale acestui an, Sokolov, precum și alte patru traulere rusești, inclusiv unul numit Taurus, au început să se comporte neobișnuit. Atunci când se aflau deasupra unor cabluri electrice și de telecomunicații importante de pe fundul mării, precum și a conductelor de petrol și gaze din apele Marii Britanii, Belgiei, Danemarcei, Germaniei, Țărilor de Jos și Norvegiei, au încetinit.
Se crede că au făcut acest lucru ca parte a operațiunilor de supraveghere și sabotaj ale Kremlinului în apele europene după invazia Ucrainei. Spionajul lui Putin a ajuns acum până la fundul mărilor Europei, deoarece atât navele de cercetare oceanografică, cât și bărcile de pescuit sunt însărcinate cu cartografierea, sau poate chiar cu plasarea de explozibili pe o rețea vitală de cabluri și conducte.
Ținta principală, în special de la invazia Rusiei în Ucraina în 2022, au fost cablurile electrice și de telecomunicații, precum și conductele de petrol și gaze. „În prezent, spionajul este mai greu de detectat. Dacă în trecut erau utilizate în principal nave de cercetare sau nave militare, acum vedem mai des nave non-militare”, a declarat Thomas De Spiegelaere, de la Unitatea de securitate maritimă din Belgia.
Potrivit serviciilor de securitate belgiene, nu au fost găsite dovezi ale minării cablurilor din Marea Nordului în apele Belgiei sau ale Țărilor de Jos. Dar au fost găsite dovezi de sabotaj împotriva Regatului Unit, aparent încă clasificate în Marea Britanie. „Nu s-a stabilit încă niciun sabotaj asupra cablurilor olandeze sau belgiene, dar s-au găsit explozibili pe un cablu britanic la începutul crizei din Ucraina”, a declarat De Spiegelaere.
Cercetările efectuate de ziarul belgian De Tijd pe baza jurnalelor maritime au arătat că peste 160 de nave rusești non-militare au efectuat 945 de acțiuni suspecte în ultimii zece ani. Nu mai puțin de 749 din cele 945 de manevre suspecte au avut loc pe o rază de un kilometru de conductele din Marea Nordului.
Oficialii NATO și-au exprimat „suspiciunea puternică” că Rusia a studiat deja infrastructura submarină critică, pe baza informațiilor furnizate de companiile care gestionează platformele de petrol și gaze, conductele, conectorii de electricitate și cablurile de telecomunicații.
Alte 72 de acțiuni suspecte au avut loc în jurul cablurilor electrice, iar restul de 124 în jurul cablurilor de telecomunicații, în ceea ce se consideră a fi o uriașă operațiune de cartografiere. Cunoașterea de către ruși a locului în care sunt expuse cablurile și conductele este crucială dacă doresc să saboteze conexiunile energetice sau să acceseze sau să manipuleze cablurile de comunicații.
„Navele rusești sunt deja suspecte, chiar dacă mențin un model de navigație foarte normal. Deoarece fiecare navă rusă, chiar dacă lucrează pentru o companie privată, lucrează oricum pentru guvern”, a declarat De Spiegelaere. „Modelele de navigație anormale nu sunt neapărat suspecte. Dar este suspect dacă acest lucru se întâmplă deasupra conductelor și cablurilor.”
Rușii au nevoie de ambarcațiuni pentru a efectua misiuni de spionaj, deoarece imaginile prin satelit nu ajung pe fundul mării. Protejarea „infrastructurii submarine critice” a devenit un obiectiv major al NATO și al țărilor europene de coastă după distrugerea prin sabotaj a gazoductului Nord Stream în toamna anului 2022.
„Nu ne-am gândit niciodată că aceste conducte și cabluri ar putea fi sabotate. Am fost mai atenți la acest aspect”, a declarat De Spiegelaere.
Băieții răi din Balcani
Aflat în arest la domiciliu în apropiere de Milano, în baza unui mandat de extrădare din SUA, după ce ar fi expediat tehnologie militară americană la Moscova, Artem Uss și-a rupt brățara electronică de monitorizare în luna martie a anului trecut, a fugit înainte de sosirea poliției și a fost readus clandestin în Rusia, se pare de către o echipă de sârbi.
„Folosirea unei bande criminale din Balcani a făcut din aceasta o operațiune rusească tipică și arată cât de puternică este penetrarea Rusiei în Italia, un lucru căruia oamenii nu-i acordă atenție”, a declarat o sursă apropiată comunității de informații.
„Otrăvitorii ruși din Salisbury au zburat prin aeroportul Fiumicino din Roma și prin aeroportul Linate din Milano”, ceea ce arată că „Italia este folosită ca țară de tranzit”, a adăugat el.
În septembrie anul trecut, premierul italian Giorgia Meloni a fost păcălită, printr-o farsă telefonică, de doi comedianți ruși care s-au dat drept diplomați africani. „Presupunând că nu au fost ajutați, cum au știut când va fi ea disponibilă pentru a vorbi?”, a declarat sursa, care a refuzat să-i fie divulgată identitatea. Au existat succese în domeniul contraspionajului, în special arestarea, în 2021, a ofițerului de marină italian Walter Biot, care a fost prins într-o parcare din Roma predând documente secrete către doi diplomați ruși în schimbul unor sume de bani.
Italia a declarat că arestarea a fost rezultatul unei lungi operațiuni de supraveghere a poliției și a serviciilor de informații italiene, dar sursa a susținut că recrutarea lui Biot a fost, de asemenea, rezultatul răbdător al spionajului rusesc. „Pentru a ajunge la Biot, ei au verificat zeci de posibili recruți”, a spus el. Moscova menține, de asemenea, un ritm regulat de dezinformare privind războiul din Ucraina, răspândit prin intermediul rețelelor sociale, profitând de opoziția larg răspândită în Italia față de sprijinirea Kievului.
Incertitudinea multor italieni de a se ridica împotriva Moscovei derivă dintr-o suspiciune îndelungată față de NATO și de forța Partidului Comunist din Italia în timpul Războiului Rece, a declarat Mattia Caniglia, director asociat la Laboratorul de cercetare criminalistică digitală al Atlantic Council.
„Italienii văd online citate false care le spun să nu sprijine războiul, care sunt atribuite actorilor italieni Roberto Benigni și Sophia Loren, în timp ce o copie a site-ului cotidianului italian La Repubblica a fost creată, inclusiv un articol despre cum Putin se opune ideologiei occidentale”, a declarat Caniglia.
Astfel de falsuri au făcut parte dintr-o campanie rusă de dezinformare în Europa, denumită „Doppleganger” de către oficialii UE. „Numai în luna mai 275 de postări secrete și sponsorizate despre Ucraina au ajuns la trei milioane de persoane din Franța, Germania și Italia”, a declarat Caniglia.
Moscova a amplificat, de asemenea, declarații reale ale unor politicieni italieni precum Matteo Salvini, liderul Ligii de extremă dreapta, care a pompat postări în care acuză UE că este „războinică” și „dorește să se concentreze pe drepturile homosexualilor în timp ce îi obligă pe europeni să mănânce insecte.”
„Acest lucru oferă o mare oportunitate Rusiei și ei sunt foarte buni în a o exploata”, a declarat Caniglia.
Cadavrul unui dezertor, ciuruit de gloanțe
Cadavrul lui Maxim Kuzminov a fost găsit de un îngrijitor plin cu o jumătate de duzină de gloanțe într-un garaj subteran al unui complex rezidențial de lângă Benidorm.
Cu o vară înainte de-a fi găsit mort în Spania, Kuzminov dezertase din armata rusă, zburând spre Ucraina cu elicopterul său Mi-8.
Ulterior, el a fost condamnat la moarte pentru „trădare”, după ce rudele celor doi membri ai echipajului său care au fost uciși după aterizarea în Ucraina i-au cerut să plătească cu viața pentru acțiunile sale. Membrii echipajului, uciși în timp ce încercau să fugă, au fost decorați postum de autoritățile ruse.
Cu toate acestea, în Spania, detractorii guvernului premierului Pedro Sánchez l-au criticat pentru faptul că nu a condamnat Rusia în legătură cu decesul, ca dovadă că Madridul are o problemă cu Putin. Acest lucru a fost accentuat de presupusele legături secrete dintre separatiștii catalani, care l-au ajutat pe Sánchez să își păstreze puterea, și Moscova.
Recenta vizită a regelui Felipe al VI-lea în statele baltice, de exemplu, a avut drept scop să asigure regiunea de sprijinul țării sale în fața amenințării ruse. Cu toate acestea, eșecul de a trimite un ministru cu el a umbrit misiunea diplomatică.
În ajunul vizitei lui Felipe, un judecător spaniol a deschis o anchetă pentru a determina dacă legăturile Moscovei cu separatiștii catalani precum Carles Puigdemont, un fugar de justiția spaniolă și aliat al lui Sánchez, constituie trădare.
Guvernul consideră că astfel de demersuri judiciare reprezintă încercări de a zădărnici acordarea de către Sánchez a unei amnistii extrem de controversate lui Puigdemont și altor persoane implicate în tentativa eșuată de secesiune din 2017. Dar presupusele activități ale Rusiei în Spania și lipsa de acțiune a guvernului în legătură cu acestea au ridicat semne de întrebare în afara țării.
„Interferența Rusiei pe teritoriul spaniol este o problemă incomodă pentru guvern”, a declarat Manuel Torres, analist politic la Institutul Elcano Royal din Madrid. „Deși aparatul de securitate îi acordă o mare importanță, nivelul politic preferă să păstreze un profil foarte scăzut pentru a evita conflictele cu partenerii săi politici.”
Consilieri apropiați lui Puigdemont au purtat discuții cu Moscova cu privire la un posibil ajutor rusesc în eforturile separatiștilor catalani de-a se rupe de Spania, potrivit unui raport al serviciilor de informații europene citat de New York Times în 2021. Raportul nu a concluzionat ce ajutor, dacă a existat vreunul, a oferit Kremlinul. Cu toate acestea, potrivit ziarului, care a precizat că a văzut raportul, dar nu a dezvăluit ce țară l-a produs, oficialii ruși cu care s-a întâlnit un consilier al lui Puigdemont erau implicați în operațiunile Moscovei de destabilizare a Occidentului.
Vizitele au avut loc la doi ani după ce guvernul regional catalan, condus atunci de Puigdemont, a eșuat în încercarea sa de independență, când a organizat un referendum ilegal privind separarea de Spania. Asistentul și Puigdemont au confirmat călătoriile la Moscova, dar au declarat că acestea au avut loc pentru întâlniri de rutină cu oficiali și jurnaliști străini.
El Pais, un ziar de stânga apropiat de Sánchez, a îndemnat guvernul să „răspundă cu fermitate Moscovei” în cazul morții lui Kuzminov. Cu toate acestea, nicio reacție oficială nu a fost făcută publică, în afară de o declarație în care s-a precizat că asasinatul este în curs de investigare.
Alarmanta politică externă a extremei drepte și extremei stângi din Franța
