Lumea așteaptă cu încordare deznodământul alegerilor prezidențiale din SUA. Și cum ar putea fi altfel, având în vedere faptul că șansele lui Donald Trump de a reveni la Casa Albă sunt în acest moment teribil de reale?
De altfel, analize care încearcă să anticipeze ce ar însemna o nouă președinție Trump există deja din abundență, iar multe dintre ele sunt de o pertinență greu de combătut.
Nu este, așadar, de mirare că de luni bune e discutată mai puțin spre aproape deloc eventualitatea de la polul opus, cea a unei ratări de zile mari a echipei Trump, în urma căreia America să plonjeze, pentru următorii patru ani, într-un al doilea mandat Biden.
Deși sunt încă timide semnalele că un asemenea scenariu rămâne cât se poate de viabil, ele totuși există, iar The Insider, de pildă, ca și un sondaj Fox News au surprins, recent, paleta de nuanțe care le conferă o minimă consistență.
Desigur, cu atâtea luni înaintea scrutinului, multe pot merge bine și multe pot merge prost pentru ambii candidați la președinția SUA.
Însă atâta vreme cât scorul rămâne deschis, ar merita explorate mai des și mai în profunzime implicațiile variantei în care Trump sfârșește prin a-și roade unghiile de ciudă.
Evident, nimeni nu le poate aborda exhaustiv într-un material de presă și totodată trebuie ținut cont de faptul că palierele pe care se vor face simțite sunt multiple. Sunt multiple pe plan intern și sunt multiple pe plan extern.
Aici, ne vom rezuma doar la o fracție dintr-o fracție. Pare puțin, dar greutatea specifică este uriașă: impactul victoriei lui Biden asupra regimului Putin, așadar și asupra războiului Rusiei în Ucraina.
Probabil că pentru dictatorul rus niciun șoc dintre relativ puținele de care a avut parte în cariera sa de satrap nu se va compara cu un eventual eșec al celui de-al treilea pariu al său pe Donald Trump. Cu toate că trebuie admis faptul că discuția poate rămâne oarecum deschisă, având în vedere că doi competitori de calibru par cumva să aibă un profil pronunțat: ratarea cuceririi Kievului, iar astfel eșecul fazei de blitzkrieg a aventurii putiniste pe tărâm ucrainean; respectiv deblocarea de către Congresul SUA a ajutorului american pentru Ucraina.
Totuși, pierderea alegerilor prezidențiale de către Trump ar constitui pentru Putin o lovitură pe termen foarte lung și în condițiile unei certe și de anvergură uzuri politico-economico-militare a Rusiei, după aproape trei ani de război non-stop la intensitate maximă. Căci aproape trei ani se vor fi acumulat până la început de noiembrie (momentul scrutinului american) și final de ianuarie (investirea președintelui ales).
O victorie a lui Biden va fi în primul rând o înfrângere a lui Putin și abia apoi o înfrângere a lui Trump.
Mai departe, e de așteptat să dea tonul unei descurajări fără precedent în rândul colaboratorilor apropiați ai lui Putin, dar și la nivelul general al elitelor-ventuză de la Moscova, altfel atât de iritate din cauza sancțiunilor internaționale și a șurubului care inevitabil se tot strânge cu ordin de sus.
Apoi, cu toată spălarea pe creier la care este supusă, e greu de crezut că o parte oarecare a populației Rusiei nu va avea propriile trăiri plurivalente în urma unui rateu putinist pe frontul electoral american, după ce propagandiștii o bombardaseră cu descrieri siropoase despre cât de frumoasă ar putea fi viața rușilor dacă americanii l-ar alege pe Trump; și totodată, după ce i se sugerase seară de seară despre cât de multe poate face regimul de la Moscova pentru a înclina decisiv balanța în beneficiul favoritului.
Evident, prețioasă va fi și implicația pe care încă o președinție Biden și nicio altă președinție Trump ar avea-o asupra Europei. O Europă care, deși neocolită de propriile convulsii, a părut în 2024 mai aplecată ca oricând spre o relație cu Rusia conformă cu abordarea pe care o are Rusia însăși în ceea ce privește Europa.
Nu este exclus nici ca înfrângerea lui Trump de către Biden să deschidă, la Moscova, porii unor reglări interne de conturi. Până la urmă, alegerile americane or fi fost doar un scrutin ca oricare altul pentru cei din America, dar pentru Moscova au fost înainte de toate o operațiune complexă și ambițioasă de intelligence (sunt tare curios ce nume de cod i-a fost dat, dar istoricii probabil vor lămuri și asta în deceniile care vin). Iar pentru eșecul oricărei operațiuni de așa factură există musai vinovați (reali și/sau de serviciu).
Nimic din cele de mai sus nu va contribui la soliditatea sau măcar la stabilitatea regimului Putin, ci la opusul lor.
Asta nu înseamnă că pică regimul Putin pe 21 ianuarie 2025 dacă pe 20 în funcția de președinte al SUA va fi investit bătrânul Biden, iar nu bătrânul Trump. Dar un eșec al miliardarului din America poate declanșa fenomene-mamut, în Rusia, la care azi prea puțini îndrăznesc să viseze, mai ales când cel mai vandabil produs este, pentru moment, coșmarul.
România și Ucraina – s-au schimbat vremurile. Pentru multă vreme
