Putinism și rahitism. Inexistenta pace internă pune în pericol războiul extern

Sursa: RIA Novosti
  1. Atentat sângeros la Moscova, pe 22 martie. Bilanț: peste 150 de morți, peste 550 de răniți.
  2. Gardieni luați ostatici, pe 16 iunie, într-un centru de detenție din Rostov pe Don, atacatorii având legături cu islamismul radical, ca în cazul Moscova. De data asta, fără victime, altele decât atacatorii.
  3. Aproape 20 de polițiști și civili, uciși în Daghestan, iar alți zeci de oameni răniți, pe 23 iunie. Teroriștii au lovit în două orașe situate la peste 100 de kilometri unul de celălalt, Derbent și Mahacikala.

Demn de reținut mai sunt și următoarele:

  1. Cu trei zile înaintea masacrului de la Moscova, Vladimir Putin respingea sfidător avertismentele primite din vreme de serviciile ruse de informații de la serviciile secrete americane. În mod ironic, dictatorul a procedat astfel în cadrul “select” al unei ședințe cu crema conducerii operative a FSB. În orice caz, americanii avertizaseră Moscova pe două canale, cu privire la un atac iminent în capitală: public, pe 7 martie, într-un mesaj adresat cetățenilor americani, în care se făcea referire la iminența unor atacuri în spații aglomerate, inclusiv la evenimente de tip concert; respectiv nepublic (nu se cunoaște data), pe canalele obișnuite de comunicare dintre cele două țări, deschise pentru chestiunile ce țin de terorism.
  2. Cu patru zile înainte de masacrul din Daghestan, adjunctul șefului FSB pe antiterorism și liderul Daghestanului au condus o ședință cu responsabilii de resort. Tema? Tocmai măsurile antiteroriste luate sau prevăzute. Totodată, au subliniat cu acea ocazie importanța respectivelor măsuri mai ales în contextul creșterii numărului de turiști ruși în regiune. Cu doar câteva ore înaintea atacului terorist din Derbent și Mahacikala, televiziunea de stat Rossia-1 difuza un reportaj de la acea ședință, prezentând publicului cât de eficient lucrează structurile de securitate pentru liniștea cetățeanului. Praf în ochi, după cum s-a văzut!
  3. Mai mult, la scurt timp după tragicele evenimente, un oficial din Daghestan a fost concediat și este în prezent anchetat pentru că doi fii ai săi s-ar fi aflat printre atacatori.
  4. De notat, totodată, și că în Piatigorsk, Teritoriul Stavropol, mai mulți bărbați “sănătoși și în putere” sunt acum anchetați pentru că erau veseli în ziua atentatelor din Daghestan.

Fapt deloc surprinzător, după atentatul de la Moscova autoritățile ruse s-au dat peste cap pentru a arunca vina asupra oricui altcuiva, în speță asupra Ucrainei. Până la urmă, rateul rusesc de intelligence fusese crunt de bătător la ochi pentru a nu se încerca mascarea lui sub o minciună pe măsură de strigătoare la cer. Iar de atunci, obiceiul pare să se fi împământenit: placa unei culpe externe (de data asta, servicii ucrainene și servicii din țări NATO) s-a auzit din nou și după episodul Daghestan.

Alte câteva observații de context ne pot ajuta suplimentar în formarea unei imagini cât mai fidele despre criza ce tinde să se răspândească prin măruntaiele regimului Putin.

  1. Într-un segment de timp extrem de îngust, 22 martie-23 iunie, Rusia a cunoscut un număr foarte mare de atacuri teroriste asociate flagelul islamist: trei. Dacă faci media, rezultă o frecvență de unul pe lună. Dacă ești și mai atent, observi că două au avut loc într-o singură săptămână. Dacă prețuiești nuanțele, tabloul arată chiar mai prost: în loc de trei atacuri în trei luni, poți vorbi de patru, căci practic evenimentul din Daghestan a fost compus din două atentate distincte, în două orașe aflate relativ departe unul de celălalt. Iar dacă analizezi situația în logica aceasta, rezultă nu doar patru atacuri în trei luni, ci și trei atacuri într-o săptămână, iar două în aceeași zi.
  2. Mai mult, dacă la Moscova și în Rostov pe Don victimele au fost civili, deci oameni fără apărare și fără pregătire militară, în Daghestan te izbește opusul: majoritatea celor morți erau polițiști: așadar, oameni înarmați și totodată oameni cu pregătire specifică pentru confruntări în situații violente.
  3. Apoi, lărgind acum orizontul temporal, dar nu prea mult, ci doar cu un an, observi că în doar 12 luni Kremlinul a avut parte de două dintre cele mai periculoase scenarii pentru stabilitatea țării și a regimului. Pe de o parte, o tentativă de lovitură de stat, în iunie 2023, soldată cu morți în rândul forțelor armate ruse și carantinarea, apoi restructurarea întregului contingent de mercenari Wagner, care fusese atât de util pe frontul convențional din Ucraina și pe fronturile neconvenționale din Africa și Orientul Mijlociu. Pe de altă parte, umflarea fulgerătoare a fenomenului de terorism islamic, cu un punct culminant deja în iunie 2024. Altfel spus, de la iunie la următorul iunie, ai lovitură de stat și terorism islamic neizolat, ci cu cristalizare evidentă de fenomen.
  4. În fine, Putin a ajuns la putere pe narativul că scapă Rusia de pericolul islamist. După un sfert de secol, pericolul islamist nu doar că nu a dispărut, ci cunoaște o revenire spectaculoasă.

Războiul din Ucraina i-a obosit, frustrat și nemulțumit pe destui în Occident, iar acesta e un adevăr incontestabil. Dar la fel de incontestabil este și faptul că masa critică este încă relativ departe de a fi fost atinsă, în Occident; și sub aspectul oboselii, și sub cel al frustrării, și sub aspectul nemulțumirilor. Prin urmare, Ucraina va continua să primească sprijin, iar câtă vreme primește sprijin va continua să lupte. Din acest punct de vedere, pariul putinist, conform căruia timpul îi este aliat necondiționat lui Putin nu altcuiva rămâne un pariu mai degrabă pierdut de către cel care l-a făcut, Putin.

În acest context, problema de fond a dictatorului de la Kremlin nu se mai rezumă doar la faptul că necâștigând lupta cu timpul nu poate câștiga lupta cu Ucraina. Problema de fond a lui Putin este că necâștigând lupta cu timpul riscă să piardă lupta cu… Rusia.

Căci spre deosebire de basmele despre victorie, putere militară, forță economică, coeziunea țării și legitimitatea războiului în care aceasta a fost angajată, pe care propaganda de stat le însamânțează artificial, ca în zootehnie, în mintea rușilor de rând, realitatea este peste măsură de crudă: Rusia lui Putin a intrat în războiul cu Ucraina fără să fi dispus de toate resursele necesare pentru o nebunie prelungită și fără să-și fi astupat în prealabil istoricele breșe sociale, etnice, confesionale și identitare.

Războiul, mai ales cel de genul dus de Rusia în Ucraina, este un devorator de resurse materiale și umane. Cu cât este mai amplu, mai violent, mai îndelungat și mai lipsit de orizont, cu atât topește mai rapid bruma de grăsime existentă inițial și ajunge să ronțăie testul muscular, atât cât este și el.

Având în vedere evoluțiile din ultimul an, probabil că asistăm acum la tranziția Rusiei putiniste de la grăsimea topită la mușchiul mușcat.

În februarie 2022, Rusia a pornit la război împotriva Ucrainei fără fi avut asigurată propria pace socială. În iunie 2024, efectele acelei stări de fapt sunt mai vizibile ca oricând în ultimii doi ani și patru luni.

Dacă Ucraina va găsi pe mai departe puterea și motivația să reziste și dacă Occidentul vă avea înțelepciunea să îi ofere sprijinul adecvat, pacea socială inexistentă din Rusia are șansele ei de a face mai multe decât oricine sau decât orice pentru o încheiere justă a războiului din Ucraina.

Ce face Macron

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here