Serghei Karaganov, politolog, economist și șef de lucrări la Departamentul de Economie Mondială și Afaceri Internaționale al Școlii Superioare de Economie (HSE), a publicat un articol intitulat „o decizie dificilă, dar necesară”. În acesta, el mustră Occidentul, laudă China și solicită un atac nuclear asupra „unei grămezi de ținte dintr-o serie de țări pentru a le aduce în simțiri pe cele care și-au pierdut mințile”. Novaia Gazeta Europa (în rusă – AICI, în engleză –AICI) explorează modul în care un liberal din anii 1990, loial sistemului, a devenit un propagandist însetat de sânge.
Legat de armele nucleare
„Crearea armelor nucleare a fost rezultatul unei intervenții divine. Îngrozit să vadă că oamenii, europenii și japonezii care li s-au alăturat, au declanșat două războaie mondiale în decursul vieții unei generații, sacrificând zeci de milioane de vieți, Dumnezeu a înmânat omenirii o armă a Armaghedonului pentru a le reaminti celor care își pierduseră frica de iad că acesta există”, scrie Karaganov despre armele nucleare.
Ideea că armele nucleare sunt un dar de la Dumnezeu nu este nouă pentru el.
El a menționat-o deja în 2017. Mai mult, încă din 2006, el a scris că „armele nucleare au un efect civilizator asupra elitelor puterilor nucleare”.
În ultimul său articol, Karaganov face apel la o escaladare a riscului de utilizare a armelor nucleare. În opinia sa, o astfel de amenințare ar insufla în omenire teama care ar descuraja utilizarea efectivă a opțiunii nucleare. În plus, el consideră că șantajul nuclear va permite Rusiei să forțeze țările occidentale să își retragă sprijinul pentru Ucraina.
El răspunde apoi fără echivoc la întrebarea „Ei bine, și dacă nu o fac?”: în acest caz, ar trebui să fie folosite armele nucleare.
„Din punct de vedere moral, aceasta este o alegere teribilă, deoarece vom folosi arma lui Dumnezeu, condamnându-ne astfel la pierderi spirituale grave. Dar dacă nu facem acest lucru, nu numai Rusia poate muri, ci, cel mai probabil, întreaga civilizație umană va înceta să mai existe”, scrie el.
Karaganov vede un viitor luminos pentru Rusia după utilizarea armelor nucleare: el consideră că, dacă SUA sunt speriate în acest fel, va fi posibilă construirea unei lumi „multipolare, multiculturale și multicolore”.
Ideea de a folosi arme nucleare pentru a evita o apocalipsă nucleară nu pare contradictorie pentru Karaganov. „Am spus și am scris de multe ori că, dacă construim corect o strategie de intimidare și descurajare și chiar de utilizare a armelor nucleare, riscul unui atac nuclear de «represalii» sau de orice altă natură asupra teritoriului nostru poate fi redus la un minim absolut”, susține el. Cu toate acestea, el nu reușește să ofere o explicație clară a modului în care se poate face acest lucru.
Cine este Karaganov?
Serghei Karaganov s-a născut în familia lui Alexandr Karaganov, secretar al Uniunii Cineaștilor Sovietici, și a Sofiei Dolmatovskaia, fosta soție a poetului Evgheni Dolmatovski. Serghei Karaganov a absolvit Universitatea de Stat din Moscova, după care a plecat în Statele Unite pentru un stagiu de mai mulți ani. După ce s-a întors în URSS, a lucrat mai întâi la Institutul pentru Statele Unite și Canada din cadrul Academiei de Științe, apoi la Institutul Europei.
Karaganov și-a început cariera politică în anii 1990. În 1989, a devenit expert în cadrul Comitetului pentru Relații Internaționale al Sovietului Suprem al URSS, iar în 1992 a cofondat și, ulterior, a devenit șeful Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare (CFDP).
CFDP este una dintre cele mai importante repere din cariera lui Karaganov. Este o asociație publică formată din politicieni, membri ai serviciilor de securitate, ai comunității de afaceri și ai mass-media, precum și oameni de știință. Membrii săi tind să fie personalități publice care laudă în mod deschis actualul guvern.
Cele mai importante proiecte ale CFDP sunt revista Russia in Global Affairs (considerată respectabilă în anumite cercuri) și Clubul de discuții Valdai, la care Vladimir Putin este invitat regulat.
În plus, Karaganov este consilier al șefului adjunct al administrației prezidențiale ruse pentru politică externă din 2001. Cu alte cuvinte, el a fost în mod convențional „aproape de putere” încă de la începutul anilor 1990. În cartea sa, „Civilizația sovietică”, jurnalistul Serghei Kara-Murza l-a numit chiar un „politolog din umbră”.
În realitate, un număr mare de comentatori politici ale căror idei coincid cu cursul general al autorităților primesc această poreclă (de exemplu, Alexandr Dughin și regretatul Gleb Pavlovski). Cu toate acestea, nu trebuie subestimată importanța lui Karaganov ca unul dintre cei mai proeminenți propagandiști. El scrie în mod regulat articole care promovează idei pro-guvernamentale, oferă comentarii pentru mass-media de stat din Rusia și este un invitat frecvent la talk-show-ul „Dreptul de a ști” de la televiziunea federală.
În octombrie 2022, Grupul de lucru internațional privind sancțiunile împotriva Rusiei a propus ca toate țările democratice să impună sancțiuni pentru 166 de propagandiști ruși. Karaganov se afla pe listă. Grupul a susținut că aceste persoane au creat o justificare ideologică pentru războiul din Ucraina, dar au rămas în umbră și, prin urmare, au putut evita consecințele directe ale acestuia.
Karaganov a fost pus pe lista de sancțiuni pentru Ucraina în ianuarie 2023 și pe lista neagră a Canadei în februarie, dar SUA și UE încă nu i-au impus sancțiuni.
Întoarcerea de la Vest la Est
În anii 1990 și chiar în anii 2000, Karaganov era considerat unul dintre principalii „liberali sistemici”. Printre altele, el a susținut în mod activ apropierea Rusiei de Europa, SUA și NATO. În 1994, el a publicat un articol în care susținea că Rusia ar trebui să lupte cu Polonia, Republica Cehă și Ungaria pentru dreptul de a adera la NATO.
În anii 2000, pe măsură ce relațiile dintre Rusia și Occident au început să se răcească, Karaganov a publicat numeroase articole despre modul în care se poate realiza integrarea europeană a Rusiei. În 2005, de exemplu, el a scris un lung comentariu privind raportul „Charting a Global Future” al Consiliului Național de Informații al SUA (NIC). Raportul afirma că Rusia nu era considerată o mare putere a viitorului și că cel mai probabil scenariu de dezvoltare al acesteia era o tranziție către un regim autoritar. Karaganov a găsit această predicție neplăcută. „Sper că vom dovedi că este greșită”, a scris el la vremea respectivă.
„Trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că prognoza NIC despre Rusia nu se va adeveri și că nu vom fi împinși înapoi în grupul puterilor autoritare înapoiate și transformați în păstorul lor în schimbul unei politici de reținere blândă și a unor laude puține din partea Occidentului. Dacă nu ieșim din noroiul stagnării autoritare, vom fi văzuți ca un vasal util, dar în niciun caz ca un partener egal sau ca o mare putere. Alegerea este a noastră”, scria Karaganov.
Alexandr Dughin, o altă personalitate politică odioasă, care a fost, de asemenea, catalogat drept „ideologul Kremlinului”, a declarat chiar că CFDP al lui Karaganov este o filială a think tank-ului american Council on Foreign Relations.
„Cei mai mulți dintre politologii patrioți de astăzi – Pușkov, Zatulin, Rogozin – au trecut prin CFDP-ul lui Karaganov în anii 1990. Toți cei care sunt percepuți ca patrioți în Rusia au trecut de fapt prin CFDP, (…) elita noastră este impregnată de acea rețea și controlată de ea”, a declarat Dughin. În opinia sa, scopul CFDP a fost ca americanii să șoptească clandestin ideile lor guvernului rus.
Nu știm dacă există vreun adevăr în cuvintele sale, dar declarația lui Dughin indică faptul că, pentru poziția sa „liberală”, Karaganov nu era plăcut de hoarda ultrapatriotică.
Cu toate acestea, această poziție nu a fost niciodată cu adevărat opozantă și întotdeauna s-a adaptat cu ușurință la autoritățile ruse.
În anii 2010, pe măsură ce relațiile cu Occidentul au devenit și mai tensionate, Karaganov a abandonat treptat ideea integrării europene și a început să susțină stabilirea de relații cu China. El a propus mutarea capitalei rusești la Vladivostok și reorientarea piețelor economice din estul Rusiei către China.
În cel mai recent articol al său, Karaganov numește China prietenul Rusiei și scrie despre relațiile chinezo-ruse cu aceeași neliniște pe care a exprimat-o cândva pentru relațiile ruso-europene. El speră că, odată ce războiul din Ucraina se va încheia, Rusia își va putea ocupa locul „în spatele Chinei, așa cum se află acum în spatele nostru, sprijinind-o în lupta cu Statele Unite”.
„În acest caz, va fi posibil să se evite un mare război”, crede Karaganov. „Împreună vom învinge în beneficiul tuturor, inclusiv al oamenilor care trăiesc în țările occidentale”.
