- „(…) să nu uităm de preţul tragic al turbulenţelor şi tulburărilor interne. Prin urmare, sistemul nostru statal şi socio-politic trebuie să fie puternic şi absolut rezistent la orice provocări şi ameninţări, asigurând progresul şi stabilitatea dezvoltării, unitatea şi independenţa ţării”.
- „Voi, cetăţenii Rusiei, aţi confirmat corectitudinea direcţiei ţării. Acest lucru este de mare importanţă într-un moment în care ne confruntăm cu provocări serioase. Văd în aceasta o înţelegere profundă a obiectivelor noastre istorice comune, determinarea de a ne apăra cu fermitate opţiunea, valorile, libertatea şi interesele naţionale ale Rusiei. <span;>Sunt încrezător că vom trece cu demnitate prin această perioadă dificilă, de etapă, vom deveni şi mai puternici şi vom pune în aplicare cu siguranţă planuri pe termen lung şi proiecte de anvergură menite să atingă obiectivele de dezvoltare”.
(VLADIMIR PUTIN, 7 mai 2024, discursul inaugural)
Cu alte cuvinte, în debutul oficial al noului mandat de dictator al Rusiei, Vladimir Putin le-a transmis concetățenilor că procesul de strivire a fiecărui individ în parte și a societății în ansamblu va continua și, fapt implacabil, se va accentua.
Este greu să găsești alt sens apelului: „<span;>să nu uităm de preţul tragic al turbulenţelor şi tulburărilor interne”. Și apoi medicamentului: „prin urmare, sistemul nostru statal şi socio-politic trebuie să fie puternic şi absolut rezistent”.
Iar europenilor – oameni de rând, lideri și națiuni – același Putin le-a semnalat nimic mai puțin decât că amenințarea rusă la adresa continentului este o realitate și este în creștere, iar conflictul declanșat în Ucraina reprezintă o etapă dintr-un parcurs general infinit mai ambițios.
Formula angajată vorbește de la sine: „<span;>vom deveni şi mai puternici şi vom pune în aplicare cu siguranţă planuri pe termen lung şi proiecte de anvergură”.
Desigur, una este intenția și alta este capacitatea de a o transpune în practică.
Pe partea ce ține de intern, e limpede că regimul Putin împacă ireproșabil intenția cu practica, reușind mereu să facă ceea ce își propune. Statul polițienesc este tot mai activ, penetrează tot mai adânc, iar obstacole complicate, în calea sa, nu a întâlnit (desigur, nu încă).
Pe partea ce ține de extern, situația este în schimb semnificativ mai nuanțată.
Armata rusă se găsește blocată deja de peste doi ani în Ucraina; Occidentul, în ciuda unor sincope majore, încă opune o rezistență relevantă planurilor masive ale Moscovei; iar în ceea ce privește viitorul, țările de pe continent dau în ultima vreme semne că sunt decise mai degrabă să ridice miza implicării decât să coboare garda.
În acest context, discursul inaugural al dictatorului Vladimir Putin, difuzat marți, face lumii libere un serviciu major: prin modul atât de transparent în care sunt proiectate intențiile belicoase, ne scutește definitiv de dileme privind agenda reală a Kremlinului (dileme care, s-avem pardon, au părut să existe o bună vreme, în destule cancelarii vestice; dileme care, totodată, au influențat negativ efortul de contracarare depus de Occident). Iar pe cale de consecință, discursul lui Putin oferă aliaților de pe cele două maluri ale Atlanticului argumente imbatabile și o legitimitate sporită spre a coopera nu doar strâns, ci mult mai ambițios decât până acum. Și asta, nu „doar” pentru a salva Ucraina, ci pentru a proteja restul lumii, căci miza, după cum o relevă chiar afirmațiile lui Putin, nu se reduce strict la destinul particular al țării agresate.
Va fi acest discurs receptat, în Occident, fidel literei și spiritului său? Astăzi, aș fi tentat să spun mai degrabă că da. Pe de o parte, întrucât a fost suficient de explicit. Pe de alta, întrucât ceea ce se întâmplă la ora actuală pe câmpul de luptă și ceea ce este așteptat din partea forțelor ruse la începutul verii (sau chiar un pic mai devreme) relevă o perfectă sincronizare și compatibilitate între planul intenției și planul acțiunii.
După ziua de marți, marcată de direcția subliniată în discursul lui Putin, mingea s-a blocat cumva în terenul Vestului.
Cel mai probabil, îndrăznelii cu care și-a prezentat Moscova loviturile care urmează i se va răspunde, în viitorul apropiat, cu etalarea unor contra-lovituri occidentale de o îndrăzneală, de o ambiție și de o transparență poate ușor mai ridicate.
Pentru că, de azi înainte măcar, nimeni nu se mai poate prevala de toxicul tandem de eschive: „nu am știut” și „nu ne imaginam”.
