Consiliul Superior al Magistraturii s-a descalificat din start, prin formularea plângerii penale împotriva vicepremierului Oana Gheorghiu, pentru o opinie privind un subiect de interes public și național.
Căci până una-alta, pe teme precum pensiile magistraților și independența justiției, magistrații nu au și nu pot vreodată avea monopol nici în ceea ce privește exprimarea unui punct de vedere (trăim în democrație), nici în ceea ce privește jocul cifrelor și filosofia de la baza lor (fiecare cetățean este cel puțin la fel de relevant întrucât are o triplă calitate: de beneficiar al actului de justiție, de contribuabil din buzunarul căruia provin banii de pensii și salarii în sistemul bugetar, respectiv de alegător).
Consiliul Superior al Magistraturii s-a descalificat din start și prin gravitatea acuzațiilor aduse, semn că tocmai la vârful piramidei organismelor de reprezentare a magistraților există minți în deficit fie de luciditate, fie de cunoaștere; fie sunt jucători care fac jocuri politice. Dacă i-aș suspecta de toate trei, vor fi găsind asta revoltător. Dar îi suspectez.
În fine, faptul că, în cazul Gheorghiu, acest Consiliu Superior al Magistraturii a făcut o prostie mare cât cea mai mare pensie de magistrat aflată în plată rezultă și din reacțiile publice, și din reacțiile politice, și din jumătatea de pas înapoi făcut a doua zi tocmai de către un oficial din CSM:
- În doar 24 de ore, peste 16.000 de oameni au semnat o scrisoare deschisă care atrage atenția asupra evidenței: “Magistraţii nu sunt o categorie vulnerabilă şi defavorizată”.
- Președintele Nicușor Dan a anunțat că dacă va ajunge la Cotroceni o cerere de urmărire penală pe numele lui Gheorghiu, nu o va semna. Până și liderul PSD, Sorin Grindeanu, a etichetat demersul CSM drept unul exagerat.
- Nu în ultimul rând, vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii, Claudiu Sandu, a coborât ușor tonul, a doua zi, remarcând că: “Până la urmă, o sesizare penală nu este un act de frondă sau un act de inculpare. Un act de inculpare se realizează după foarte multe alte etape procesuale. La momentul de față, avem o sesizare care va ajunge pe masa unui procuror și care va aprecia mai departe care sunt pașii de urmat. Foarte posibil nici să nu ajungă la președintele României această sesizare”. Sună ușor defensiv, e drept, probabil pentru a dezarmorsa nițel tensiunile create fulgerător. Dar nu poți să nu te întrebi cum și-a permis un organism precum CSM să dea dovadă de atât de puțină înțelepciune ? Înțelepciune, din perspectiva analizei prealabile asupra oportunității și corectitudinii demersului, asupra potențialelor reacții pe care le putea declanșa un asemena pas în rândul opiniei publice? Înțelepciune, totodată, și din perspectiva profesionistului – căci dacă plangerea nici măcar nu ar trece de filtrul procurorului pentru a ajunge la șeful statului, ar însemna că la nivelul CSM s-a făcut treabă de mântuială, de unde vei putea deduce că băieții deștepți, la figurat, din justiție, n-ar fi mereu deștepți și la propriu.
Cu cât magistrații vor insista mai mult să “negocieze” arogant și agresiv, cu atât cresc șansele de a adânci prăpastia dintre ei și cei pe care îi deservesc conform legii. Consecințele derivate din asta nu vor putea fi decât tulburătoare, pentru ambele tabere.
În orice caz, un lucru trebuie să devină din zi în zi mai clar și pentru magistrați, și pentru politicieni, și pentru cetățeni: reforma pensiilor din justiție, avansată de guvern, nu a fost niciodată despre ciopârțirea independenți justiției, ci despre o minimă ajustare a cuantumului și o de bun simț ajustare a vârstei eligibile pentru retragerea din câmpul muncii.
În realitate, cifrele din proiectul guvernului, ca și cele care se negociază azi (aparent, în sus), pornind de la acel proiect, permit pe mai departe păstrarea unor pensii de mii de euro. Mai mult, va exista și o tranziție (destul de injustă, după umila-mi părere), însă menită să evite blocaje în sistem, generate de lăcomia fără margini a unora).
Iar ele – aceste cifre și această tranziție, ambele realmente generoase – reprezintă ele înșele dovada că nimeni nu a urmărit lezarea independenței magistraților.
Dar tema asta a fost în mod viclean lansată la apă de reprezentanții puterii judecătorești tocmai pentru a face digerabil la nivelul opiniei publice cele două ingrediente nedigerabile care fac cu adevărat obiectul reformei: banii disproporționat de mulți și privilegiille nejustificate în materie de vârstă la pensionare.
Vorba șefei CSM, Elena Costache, pentru care 11.000 lei (2.200 euro) la pensie e puțin: “Din toate punctele de vedere suntem unici”.
- PS: Într-o țară civilizată, nu ar îndrăzni să emită asemenea pretenții pe seama contribuabilului nicio categorie profesională care să aibă bilanțul de activitate, imaginea și nivelul actual de salarizare și pensionare pe care le au magistrații români.
