La doi ani și câteva luni de război cu Ucraina, armata rusă nu doar că a rămas blocată departe de Kiev, dar s-a și trezit sub foc dinspre un al doilea front; un front ce s-a deschis, subit, tocmai acasă.
După episodul de forță majoră al remanierii-șoc ce s-a soldat cu îndepărtarea lui Serghei Șoigu, episod el însuși consumat la puțină vreme după trimiterea în spatele gratiilor a unuia dintre adjuncții, până atunci imuni, ai fostului ministru, Timur Ivanov, continuarea pare chiar mai interesantă: într-un timp extrem de scurt s-au trezit sub un soi de „friendly fire” redefinit mai multe personalități militare de top.
Bineînțeles, se impun aici câteva observații de context:
- Deși numele celor de care s-a aflat nu sunt dintre cele mai sonore pentru publicul larg și mai ales pentru cel internațional, asta nu înseamnă că rolurile lor în arhitectura de comandă a Moscovei nu sunt de lipsite de o amprentă generoasă. Funcțiile și conexiunile lor vorbesc neîntrebate.
- Apoi, e de la sine înțeles că cei despre care s-a putut afla reprezintă doar vârful aisbergului. În condițiile unui baraj informațional copleșitor, specific regimului Putin, cel mai probabil zdruncinarea în curs din zonele rarefiate ale armatei ruse afectează un număr semnificativ mai mare de ofițeri superiori. Iar dacă-i adăugăm aici și pe cei (încă) neatinși, dar deveniți peste noapte ca niciodată mai nesiguri de soarta lor, cifrele se pot rotunji frumușel. Până la urmă, după decenii de corupție endemică în cadrul armatei ruse și perverse jocuri de putere în culisele ei, este rezonabil să tragi concluzia că nu există nepătați de un fel sau altul.
Chiar dacă informațiile se scurg cu evidentă dificultate, relatările de până acum din mass-media sugerează că, una peste alta, Putin a clocit o campanie de epurări în toată puterea cuvântului.
Nu este însă clară anvergura ei și nici până unde va avansa nu este limpede.
Este, în schimb, probabil, ca, pe partea de anticorupție cel puțin, Putin să nu împingă lucrurile exagerat de departe (în caz contrar, asta ar putea genera complicații nedorite de către regim – căci poate semăna haos și astfel afecta funcționalitatea și moralul trupelor angajate în război; poate fi stimulată tentația unor rebeliuni având la origine pe unii dintre cei disperați să-și scape pielea; se poate ajunge chiar la situația în care armata Rusiei să rămână fără un număr uriaș de comandanți, în plin conflict).
În schimb, toată afacerea pritocită de dictatorul de la Moscova seamănă mai degrabă cu o combinație de primenire a cadrelor după doi ani în care lucrurile au mers prost pe frontul ucrainean, „optimizare fiscală” a gestionării fondurilor tot mai mari pe care bugetul public trebuie să le direcționeze către armată, respectiv răzbunare pentru diverse momente gri din trecutul recent (de la complicități difuze cu rebeliunea lui Prigojin, la eșecuri lamentabile legate de război și de la vendette personale și războaie între grupuri de influență până la criticarea modului în care a fost gândită și/sau pusă în operă invazia din Ucraina). Acest ultim aspect, al răzbunării pentru poziții „neconforme” față de vârful vârfurilor, tocmai ce a apărut transparent în peisaj, prin recenta arestare a fostului comandant al Armatei 58, Ivan Popov; un general-maior care acum un an era îndepărtat din funcție după ce criticase conducerea Ministerului Apărării, iar acum câteva zile a fost trimis după gratii pentru fraudă, alături de alți ofițeri).
Zonele de vârf ale armatei ruse par, așadar, să fi ajuns subit asediate deopotrivă de ciracii din FSB și de economiștii coordonați de fidelul putinist Andrei Belousov, proaspăt uns ministru al Apărării.
Despre Belousov, Dossier Center, organizația non-profit înființată de Mihail Hodorkovski, tocmai ce a dezvăluit că, pe când era consilierul lui Putin la Kremlin, era totodată și gestionarul uriașei mașinării a morții: Grupul Wagner. O armată paralelă a Moscovei, pe care operativ o conducea răposatul Evgheni Prigojin și cu privire la care Kremlinul negase ani în șir că ar fi avut vreo legătură.
Indiferent până unde va avansa acest front domestic deschis de comandantul suprem împotriva propriei armate, indiferent când și cum va pune el punct acestui tip delicat de ostilități cu aspect de canibalizare, un lucru e cert: cancerul avansează cu repeziciune.
În 2023, în cătare a fost armata paralelă – Wagner. În mai puțin de 12 luni de la acel moment, Kremlinul a apăsat pe trăgaci și în direcția armatei regulate.
Nici unul, nici celalalt dintre aceste episoade nu ar fi existat dacă intestinele regimului ar fi fost sănătoase.
Întrebarea care pare azi inspirată și la obiect ține nu doar de ceea ce va urma în cadrul actualei campanii de epurări, dusă în rândul eșaloanelor militare, ci și ce altă dimensiune a regimului Putin va intra sub focul domestic și cu ce consecințe?
