Se investește mai mult în apărare; în unele țări, mai urgent decât în altele, notează The Economist.
<< Decenii la rând după căderea Zidului Berlinului, europenii vorbeau despre dividendele păcii, o eliberare binevenită de bani care nu mai erau necesari pentru apărare ci care puteau fi utilizați pentru scopuri mai plăcute și mai productive. Se presupune că de la invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie anul trecut, toate acestea s-au schimbat. Totuși, în cele 14 luni de atunci, situația în ceea ce privește efectiva alocare a banilor este una inegală, de-a lungul continentului. În ansamblu, cheltuielile europene de apărare, conform SIPRI, au crescut cu un impresionant 13% anul trecut; însă aproximativ două treimi din această sumă au fost absorbite de inflație, iar cifra includea și Rusia, și Ucraina.
E de privit mai întâi la Germania. Cancelarul său, Olaf Scholz, a promis o „Zeitenwende”, o schimbare istorică, la trei zile după invazie. Măsura centrală era constituirea unui fond special de modernizare a forțelor armate ale țării, în valoare de 100 miliarde de euro (110 miliarde de dolari), finanțat prin împrumut. Însă fondul este până acum aproape intact. Acest lucru se datorează parțial faptului că, pe parcursul celei mai mari părți a acelei perioade, ministrul Apărării, Christine Lambrecht, a fost în afara zonei sale de competență. Succesorul ei, Boris Pistorius, care a preluat funcția în ianuarie, a adus o nouă dinamică în cadrul acestei poziții. Cu toate că s-au alocat 30 de miliarde de euro pentru achiziționarea de echipamente de mare valoare, precum 35 de avioane de luptă F-35, majoritatea dintre ele urmând să fie livrate aproape de sfârșitul deceniului, foarte puțini bani au fost deja utilizați pentru contracte efective.
O altă problemă este procesul de achiziții ineficient al Germaniei. A durat până la sfârșitul anului trecut doar pentru a pregăti contractele pentru comisia bugetară a parlamentului, care trebuie să aprobe orice achiziție mai mare de 25 de milioane de euro. Găsirea unui consens în cadrul guvernului de coaliție cu privire la modul în care ar trebui cheltuiți banii este departe de a fi ușoară.
Ar trebui să reprezinte o preocupare faptul că fondul va fi folosit pentru a ajuta bugetul de apărare al Germaniei, care altfel ar fi blocat, să se apropie de obiectivul NATO ca fiecare țară membră să cheltuiască cel puțin 2% din PIB pe apărare – un nivel care nu va fi atins până în 2024, zece ani după angajamentul făcut inițial de Angela Merkel după anexarea Crimeei. După aceea, bugetul ar putea să scadă din nou.
În plus, așa cum subliniază Bastian Giegerich, de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, cu cât fondul este încărcat mai mult pe termen lung, cu atât va putea achiziționa mai puțin. Cu cât banii stau mai mult neutilizați, cu atât sunt erodați de inflație. Rafael Loss, analist la Consiliul European pentru Relații Externe, estimează că, dacă luăm în calcul și TVA-ul, suma de bani rămasă pentru cheltuieli pe echipamente poate fi de numai 50-70 miliarde de euro. Giegerich crede că până la 20 de miliarde de euro ar trebui cheltuiți pentru a aduce stocul de muniții al Germaniei la nivelul așteptat de NATO. În prezent, Bundeswehr ar putea avea suficiente muniții doar pentru două zile de război de mare intensitate.
Marea Britanie avea aproximativ opt zile de stoc de muniții, conform simulărilor dintr-un joc de război desfășurat în 2021 – o îmbunătățire, dar nu una semnificativă; iar stocurile au fost ulterior epuizate și mai mult prin susținerea militară în valoare de 2,3 miliarde de lire sterline (2,9 miliarde de dolari) acordată Ucrainei (cea mai generoasă din Europa). Dar problemele forțelor armate ale țării cu cel de-al doilea cel mai mare buget de apărare din NATO (aproximativ 50 miliarde de lire sterline pe an) sunt mai adânci și mai largi decât atât. Decenii de reduceri la armată au pus sub semnul întrebării capacitatea acesteia de a mobiliza chiar și o divizie grea (aproximativ 30.000 de soldați cu tancuri, artilerie și elicoptere) într-un conflict în care este implicată NATO.
Cu doar 76.000 de membri și cu noi reduceri planificate, armata este cea mai mică de la era napoleoniană încoace. Armata trebuie să se descurce cu vehicule blindate vechi și nu va primi altele noi timp de ani buni din cauza succesivelor dezastre în achiziții care au costat miliarde de lire sterline. Secretarul Apărării, Ben Wallace, fost ofițer de armată, își descrie forțele sale ca fiind „epuizate”.
Lipsa forțelor terestre ale armatei reflectă modul în care bugetul de apărare britanic a fost direcționat departe de contingentele unui război terestru european și spre operațiuni expediționare „în afara zonei”. Două portavioane mari au intrat recent în serviciu și au nevoie atât de escortă, cât și de o versiune a avionului F-35 pentru a zbura de pe ele.
Cealaltă mare povară asupra bugetului britanic este modernizarea descurajării nucleare. Se construiesc patru noi submarine balistice cu rachete Dreadnought pentru a înlocui submarinele învechite Vanguards, la un cost de cel puțin 31 miliarde de lire sterline. Marea Britanie își extinde și arsenalul de focoase nucleare pentru rachetele Trident. Ar trebui să depășească obiectivul de cheltuieli al NATO, dar angajamentul de a ajunge la 2,5% în curând a fost slăbit.
Franța, de asemenea, investește masiv în capacitatea sa de descurajare nucleară, dar este puțin probabil să înceapă înlocuirea celor patru submarine Triomphant până în anii 2030. În ianuarie, președintele Emmanuel Macron s-a angajat să crească cheltuielile pe parcursul a șapte ani, începând din 2024, până la 413 miliarde de euro, o creștere în numerar de 40% față de ciclul bugetar anterior, care a început în 2019, ceea ce ar trebui să îl plaseze peste obiectivul NATO.
Cu toate acestea, deși Macron a invocat agresiunea Rusiei în Ucraina ca principalul motiv pentru care „nu mai există dividende ale păcii” și a încurajat companiile franceze de apărare să se pregătească pentru o „economie de război”, Giegerich spune că Ucraina nu va determina tipul de investiții pe care Franța este probabil să le facă: „Aceasta își examinează în continuare mediul de amenințare mai mult în ceea ce privește flancul sudic și așa-numitul ‘arc al instabilității’, decât flancul estic și Rusia”.
Nu se prea prevăd majorări de cheltuieli pentru Italia, sub noul guvern de dreapta, condus de Giorgia Meloni. În ciuda promisiunilor anterioare de a atinge 2% din PIB până în 2028, Italia va ajunge cu puțin sub 1,5% pentru acest an, conform lui Francesco Vignarca, analist de buget militar. Este rezonabil să presupunem că doar va menține cheltuielile la nivelurile actuale, în special deoarece cea mai mare preocupare de securitate a Italiei este reprezentată de migrația neregulată și tulburările din apropierea sa.
Contrastul cu Polonia nu ar putea fi mai evident. Guvernul, tot de dreapta, al lui Mateusz Morawiecki își propune să cheltuiască 4% din PIB în acest an. Nicio țară din Europa, nici măcar cele trei state baltice, Estonia, Letonia și Lituania, care și-au asumat angajamentul de a-și majora cheltuielile militare la 3% din PIB, nu se simt mai amenințate de agresiunea lui Putin. În ciuda apartenenței lor la NATO, polonezii obișnuiți cred că, dacă acesta va învinge în Ucraina, vor fi următorii pe listă. Analiștii polonezi se tem, de asemenea, că Rusia este capabilă să-și reconstituie forțele terestre în doar câțiva ani.
Astfel, lista de cumpărături a Poloniei este imensă: 10 miliarde de dolari pentru 18 lansatoare de rachete HIMARS; 4,6 miliarde de dolari pentru avioanele F-35, plus 96 de elicoptere Apache, 250 de tancuri Abrams pentru 4,9 miliarde de dolari, încă șase baterii de apărare antiaeriană Patriot și multe altele. Polonia intenționează, de asemenea, să-și dubleze mărimea armatei la 300.000 de soldați în următorii 12 ani, cu scopul de a putea mobiliza până la șase divizii bine echipate, făcând-o probabil cea mai puternică forță terestră din Europa. Modul în care Polonia va plăti pentru toată această putere militară este mai puțin clar. O recentă vânzare de obligațiuni guvernamentale a trebuit să fie anulată. Dar Polonia nu are nicio îndoială cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a-și proteja poporul. Alți europeni, ar argumenta polonezii, se adaptează încet la situație.
Invazia rusă din Ucraina a produs un șoc colectiv în Europa. NATO a căpătat din nou energie și scop. Pe tot continentul, bugetele de apărare încep să crească. Dar testul va consta în cât timp vor persista sentimentul de urgență și voința de a face ceva în această privință. >>
