Propusă pentru funcția de ministru al Justiției, Dana Gîrbovan, și-a anunțat, pe Facebook, cele ”12 obiective în scopul sporirii eficienței Justiției și întăririi independenței acesteia”.

Când am primit propunerea de a ocupă funcția de ministru al justiției am avut deja în minte o serie de soluții la problemele sistemului judiciar, probleme pe care am ajuns să le cunosc direct atât în urmă experienței de 19 ani că judecător, cât și din poziția de membru și lider de asociație profesională, la nivel național și european.

Am acceptat propunerea pentru că poziția de ministru conferă capacitatea de a și implementa soluțîi pentru a îmbunătăți actul de justiție, împreună cu Consiliul Superior al Magistraturii. Acesta este și motivul pentru care mi-am condiționat acceptul de asigurarea unei depline independente în exercitarea mandatului. Mi-am asumat sarcina unui ministru tehnocrat, deschis propunerilor și colaborării cu toți factorii decizionali și societatea civilă în scopul îmbunătățirii justiției.

Înainte de a expune pe scurt principalele proiecte de soluțîi la probleme din justiție pe care aș dori să le inițiez că eventual ministru al justiției, doresc să reiterez un principiu fundamental: ÎN TOATE DEMOCRAȚIILE OCCIDENTALE OMUL ESTE ÎN CENTRU, IAR STATUL ÎL SERVEȘTE.

Din acest motiv, în Memorandumul privind justiția din 2016, votat de majoritatea covârșitoare a adunărilor generale ale instanțelor, chiar la primul punct s-a precizat că “Justiția trebuie să aibă că și preocupare esențială protecția, promovarea și garantarea tuturor drepturilor și libertăților cetățenești. În fața judecătorului cetățeanul este egal cu statul.”

Este momentul că societatea românească să depășească viziunea reductivă asupra justiției, opțiunile extrem de politizate și polarizate, pentru a face loc unei abordări constructive și pragmatice asupra justiției.

Milioane de oameni vin anual la parchete și în sălile de judecată, de aceea este important să o facă cu încrederea că drepturile procesuale ale fiecăruia sunt respectate și că nimeni nu este mai presus de lege. Nici măcar magistrațîi.

Situația cantitativă a justiției în acest moment, conform raportului privind starea justiției pe 2018, arată că pe rolul instanțelor în 2018 au fost 2.946.106 dosare.

Încărcătură medie de dosare pe judecători la nivelul instanțelor în 2018 stă în felul următor:
– ICCJ – 1.152 cauze pe judecător;
– curți de apel – 586 cauze pe judecător;
– tribunale – 655 cauze pe judecător;
– judecătorii – 1.129 cauze pe judecător [judecătoria Bîrlad a avut o încărcătură de 2.002 dosare pe judecător; judecătoria Oltenia 1.957 dosare pe judecător etc].

În privința parchetelor, datele arată că în 2018 au fost înregistrate 3.324.601 lucrări, din care 1.753.540 de dosare penale. Dintre dosarele penale, 92% au fost înregistrate la parchetele de pe lângă judecătorii.

Încărcătură medie de dosare penale pe procuror în funcție de nivelul parchetului în 2018 este următoarea:
– PICCJ – 19 dosare pe procuror (56 de dosare încărcătură raportat la procurorii care au lucrat efectiv dosare);
– DNA – 56 dosare pe procuror (84 de dosare încărcătură raportat la procurorii care au lucrat efectiv dosare);
– DIICOT – 101 dosare pe procuror (107 de dosare încărcătură raportat la procurorii care au lucrat efectiv dosare);
– curți de apel – 56 dosare pe procuror;
– tribunale – 151 dosare pe procuror;
– judecătorii – 1.568 dosare pe procuror.

Datele arată că instanțele și parchetele din primul grad sunt cele mai încărcate și că, în continuare, există diferențe foarte mari pe volumul de activitate gestionat de judecătorii/procurorii de la același grad de jurisdicție.

În spatele fiecărui dosar din instanța și cauza penală de la parchet sunt destine care-și caută dreptatea. În spatele numerelor de judecători și procurori sunt oameni care sunt chemați să înfăptuiască justiția sau să participe la această, iar statul trebuie să le pună la dispoziție toate resursele necesare să-și poată îndeplini obligațiile constituționale.

De ani de zile, atunci când s-a vorbit despre justiție, societatea s-a concentrat pe partea spectaculoasă a unor cazuri penale de notorietate, ignorându-se însă milioanele de cauze din instanțe și parchete care pe stau pe umerii câtorva mii de judecători și procurori.

De aceea, principalele soluțîi pe care le am în vedere privesc atât nevoile și așteptările cetățenilor, cât și ale judecătorilor, procurorilor, avocaților și grefierilor, dar și ale mediului de afaceri.

Obiectivele vizate au că scop protecția, promovarea și garantarea drepturilor și libertăților cetățenești, a accesului facil și eficient al cetățeanului la justiție, precum și asigurarea și garantarea independenței justiției și a magistraților. O justiție independența înseamnă însă și o justiție responsabilă pentru modul în care își îndeplinește misiunea constituțională.

1. Degrevarea instanțelor

După cum am arătat mai sus, volumul de muncă în instanțe este imens. Sunt judecători ce pronunță și motivează peste o mie de hotărâri anual, ceea ce este inuman.

Numărul mare de dosare pe judecător își pune în mod direct amprenta asupra calitățîi actului de justiție.

Conform statisticilor europene, România este țară care, în perioada 2015-2017, a înregistrat cel mai mare număr de dosare nou înregistrate în materie civilă și comercială pe sută de locuitori, situându-se în plutonul fruntaș și în privința cauzelor de contencios administrativ. Cu toate acestea, durata medie de soluționare a cauzelor este una scăzută în raport cu alte țări, fapt ce reflectă un efort sporit al judecătorilor români.

Cauzele creșterii numărului de litigii este multiplu, le amintesc doar pe cele mai importante:

Cauza 1: Există un număr mare de litigii în care statul, prin instituțiile sale, are calitatea de reclamant sau părat. Numai cauzele de contencios au ajuns să reprezinte 30% din numărul dosarelor aflate pe rolul curților de apel și 48% din dosarele aflate pe rolul ICCJ. Aceste date relevă un clivaj tot mai mare între stat și cetățeni, îngrijorătoare din prisma raporturilor de încredere reciprocă ce ar trebuie să existe între aceștia.

Cauza 2: Există legi care generează mii de litigii similare, care nu doar că încarcă rolul instanțelor, dar generează practică neunitară, fapt ce naște cetățenilor justitiabili un sentiment de frustrare și neîncredere în justiție.

O soluție la această problema ar fi instituirea unui proceduri similare cauzei pilot sau legiferarea acțiunilor colective. Alte soluțîi ar fi respectarea de către administrație a jurisprudenței instanțelor și implementarea eficientă a mijloacelor alternative de soluționare a litigiilor, în special a medierii. Există, de altfel, recomandări europene în acest sens. Există însă și alte soluții, ce urmează a fi discutate cu reprezentanți ai sistemului judiciar.

Nu în ultimul rând, Curtea de conturi trebuie să își schimbe abordarea vis a vis de funcționarii care exercită automat căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sau păstrează o practică administrativă contrară hotărârilor date de instanțe. Cheltuirea responsabilă a banului public înseamnă în primul rând evitarea litigiilor de către stat, nu încurajarea acestora. Atunci când practică administrativă este vădit contrară jurisprudenței constante ori deciziilor obligatorii ale ICCJ, înseamnă un litigiu pierdut din start și cheltuieli de judecată care, chiar dacă sunt plătite cetățeanului, sunt în fapt suportate din bugetul public, adică tot de cetățean.

2. Măsuri împotriva criminalitățîi organizate și, în special, împotriva traficului de persoane umane

Am arătat deja că acesta este unul din obiectivele principale, ce necesită însă o abordare integrată, care să includă, alături de Ministerul Justiției și Ministerul Public, Ministerul de Interne, Ministerul Muncii, ONG-uri specializate. Dincolo de strategii deja existente, ONG-urile ce lucrează la firul ierbii, cu victimele traficului, pot oferi informațîi esențiale despre problemele reale cu care se confruntă și oferi soluții concrete, de aceea prima întâlnire pe care aș avea-o ar fi cu acestea.

Pe de altă parte, există o legătură strânsă între corupție și criminalitatea organizată, de aceea va fi necesară o analiză cu privire la cauzele instrumentate de DNA și DIICOT având că obiect fapte de corupție și legătură cu crimă organizată. În funcție de concluziile analizei se vor putea stabili și soluțîi de prevenire și combatere eficientă pentru viitor.

3. Combaterea corupției

Combaterea corupției este o necesitate pentru orice stat ce are respect pentru cetățenii săi. Lupta împotriva corupției nu trebuie însă transfomata în ideologie, sub umbrela căreia să fie permise derapaje sau abuzuri. Am arătat în mod constant că toleranță față de derapaje sau abuzuri nu ajută lupta împotriva corupției, ci o decredibilizează. Că atare, o combatere a corupției sustenabilă în timp trebuie dusă prin dosare făcute profesionist, care să reziste controlului instanțelor de judecată, dublată de focalizarea pe recuperarea prejudiciilor.

În plus, pentru o eficientă combatere a corupției, măsurile punitive trebuie dublate de măsuri preventive, cum sunt creșterea transparenței și reducerea birocrației.

4. Relația cu Comisia Europeană

România este în continuare sub monitorizarea Comisiei Europene, în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare. Voi întări componentă de cooperare în cadrul mecanismului atât prin comunicare constanța, cât și prin întâlniri directe cu oficialii europeni. Voi facilita, de asemenea, întâlnirea oficialilor europeni cu liderii din justiție, pentru că aceștia să aibă informațîi complete și corecte despre sistem.

În relația cu Comisia Europeană cea mai facilă raportare este de a promite declarativ că implementezi orice recomandare, fără nici o analiză. Ar fi însă o soluție demagogică, cu rezultate contrare, paradoxal, chiar obiectivelor urmărite de Comisie. O recomandare trebuie să aibă în spate o baza factuală corectă și completă. În lipsa acesteia concluziile sunt, inevitabil, eronate. Din acest motiv dialogul, comunicarea și cooperarea sunt fundamentale în cadrul acestui mecanism.

Am avut mereu o relație deschisă, franca și onestă cu Comisia Europeană și intenționez să recâștig respectul reciproc și la nivel instituțional. Voi acționa perfect transparent, explicând oficialilor europeni problemele din justiție în toată complexitatea lor, propunând și analizând apoi în comun soluțiile. Justiția din România este o justiție europeană, iar valorile la care toți trebuie să ne raportăm sunt valorile fondatoare ale Uniunii Europene: respectarea demnitățîi umane, libertății, democrației, egalității și statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului.

5. Independența financiară a instanțelor

Independența financiară a instanțelor este un element fundamental al independenței justiției.

Cu excepția ICCJ bugetele instanțelor, care sunt parte a puterii judecătorești, au continuat să rămână la Ministerul Justiției, care e parte a puterii executive. An de an s-a amânat punerea în aplicare a unei prevederi legale care dispunea mutarea bugetului instanțelor de la MJ la ICCJ, pentru că anul trecut prevederea transferului să fie eliminată cu totul din lege prin ordonanță de urgență.

După o consultare cu Secția pentru judecători a CSM și cu ICCJ, voi propune o inițiativa legislativă pentru rezolvarea acestei probleme recurente.

Este absurd că puterea judecătorească, independența potrivit Constituției, să nu își gestioneze independent bugetul, în timp de Ministerul Public, IJ, CSM și ICCJ o fac.

6. Procedura transparență de numire la conducerea parchetelor

Numirea în funcțîi de conducere la vârful parchetelor trebuie făcută printr-o procedura transparență, care să asigure egalitate de șanse candidaților și să permită selectarea în asemenea funcții a celor mai buni procurori.

Procurorii știu cel mai bine care e profilul de șef pe care îl consideră optim, de aceea voi iniția o consultare cu parchetele pentru că procurorii să profileze calitățile șefilor pe care și-i doresc.

Dezavuez din start orice înțelegeri subterane în privința numirii procurorilor șefi. În nici un caz, dacă voi fi ministru, numirea procurorilor șefi nu va fi rezultatul vreunor înțelegeri politice, așa cum din păcate s-a întâmplat în trecut, cu efecte vădit nocive pentru justiție.

Sunt mulți procurori profesioniști în sistem și este momentul că aceștia să își și asume răspunderea de a conduce la vârf activitatea parchetelor.

De asemenea, voi readuce în dezbatere problema veche a poliției judiciare și trecerea acesteia sub controlul procurorilor, problema la care soluțiile trebuie găsite în comun cu Ministerul Public și Ministerul de Interne.

7. Logistică și infrastructură instanțelor și parchetelor

Ministerul Justiției va trebui să lucreze cu CSM-ul pentru continuarea măsurii de optimizare a hărților judiciare și de reechilibrare a schemelor de personal pentru instanțe și parchete.

Logistică în foarte multe instanțe și parchete este la pământ, acestea funcționând, spre exemplu, cu computere vechi de peste 10-12 ani, care mai mult se strică decât funcționează.

Sunt instanțe și parchete ce funcționează în clădiri ce stau să se dărâme sau în condițîi total improprii activității acestora.

Toate proiectele de infrastructură aflate la Minsiterul Justiției trebuie deblocate. Doresc să consult toți liderii din justiție și ministerele de resort (finanțe, fonduri europene, etc) pentru a găși mijloacele financiare necesare pentru investițîi în justiție. Nu se poate cere performanță, calitate și eficientă în justiție fără investiții.

8. Digitalizarea justiției

Digitalizarea justiției a devenit normă în foarte multe state deoarece scade costurile și crește eficientă și echitatea.

Unele curți de apel, urmând modelul Curții de Apel Cluj, au implementat dosarul electronic. Cererea de chemare în judecată se poate depune direct pe siteul Curții, toate actele sunt scanate, iar părțile au acces la ele prin intermediul unei parole. Acest lucru ajută enorm și avocații, care nu mai trebuie să stea la rând la arhivă pentru a citi fizic dosarul.

Sistemul trebuie extins la toate instanțele și perfecționat, astfel încât să permită, printre altele, plata taxei de timbru on line direct pe portal, notificare pe email sau telefon când s-a primit un nou act la dosar etc.

De asemenea, baza de date imensă reprezentată de hotărârile judecătorești publicate trebuie folosită pentru îmbunătățirea actului de justiție, o analiză de profunzime a acesteia oferind informațîi importante legate de tendințele jurisprudențiale, practică neunitară, tip de legislație ce generează sistematic litigii etc.

Toate aceste lucruri se pot face cu un sistem IT bine făcut, la construcția căruia sunt convinsă că și-ar aduce aportul exceptionalii IT-iști români.

9. Transparentizarea justiției

Ministerul Justiției trebuie să devină model de bune practici în materia accesului la informațîi de interes public. Voi face demersuri, de asemenea, pentru publicarea ordinelor cu caracter general emise de procurorii șefi, conform recomandărilor europene, precum și pentru aplicarea prevederilor legale ce impun publicarea tuturor actelor extrajudiciare ce au privit sau influențat justiția.

10. Personalul auxiliar din instanțe și parchete

Personalul auxiliar reprezintă partea mai puțîn văzută a justiției. Aportul acestora la infatuirea actului de justiției este unul esențial, iar eforturile depuse de aceștia, în condițîi de multe ori suprasolicitante, este unul ce trebuie recunoscut și respectat. Proiectul privind statutul acestora se află în dezbatere publică și sunt deschisă oricăror propuneri de îmbunătățire a acestuia.

11. Problema SIPA

În 2017 a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 410/9 iunie 2017, având că obiect “unele măsuri referitoare la arhivă fostei Direcții Generale de Protecție și Anticorupție”.

Prin această hotărâre, Guvernul a decis constituirea unei Comisii care va inventaria, declasifica sau, acolo unde va fi cazul, va trece la un alt nivel de clasificare sau de secretizare documentele din arhivă DGPA, după care le va preda instituțiilor cu competențe în domeniu.

Hotărârea de Guvern instituia și obligația întocmirii de către comisiei a unor rapoarte semestriale de activitate, a căror sinteză trebuia publicată pe pagină de internet a MJ.

De la dată adoptării acestei hotărâri au trecut mai bine de doi ani, fără că vreun raport sau informație privind arhivă SIPA să fie făcut public. Trebuie verificate și făcute publice stadiul procedurilor și, în funcție de concluziile verificărilor, găsite soluțîi la problema spinoasă a arhivei, soluții ce trebuie discutate și stabilite în comun cu CSM.

12. Studierea justiției comuniste și deschiderea arhivelor Ministerului Justiției

Dacă după 1989 au existat foarte multe studii despre fosta Securitate, ba chiar avem un Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității, există însă foarte puține studii tehnice, critice, juridice, istorice cu privire la justiția din perioada comunistă. Dacă fosta Securitate ii zdrobea pe oameni în anchete, a fost justiția din perioada comunistă cea care i-a condamnat.

Pentru un prezent sănătos, eliberat de metehnele trecutului totalitar, este important să cunoaștem modul în care justiția a fost folosită în comunism.

Intenționez de aceea să deschid arhivele Ministerului Justiției pentru cercetare și să ofer orice sprijin necesar cercetătorilor care doresc să studieze acest aspect al totalitarismului din România.

În concluzie, proiectele de soluțîi pe care le-am prezentat sunt o parte dintre obiectivele pe care l-aș urmări, obiective ce au în vedere atât cetățeanul, că destinatar al actului de justiție, cât și pe cei din sistemul de justiție, care înfăptuiesc justiția sau contribuie la înfăptuirea ei. Atribuțiile Ministerului Justiției sunt însă mult mai complexe, începând cu rolul primordial în domeniu legislativ – în inițierea sau avizare de acte – însă nu este locul și rolul acestei postări de a prezența o strategie exhaustivă.

Rolul primordial al prezentării este acelea de a deschide o dezbatere constructivă și voi fi deschisă la orice sugestii și idei din partea oricui pentru îmbunătățirea actului de justiție și pentru întărirea independenței și profesionalismului sistemului de justiție, astfel încât cetățeanul să vadă că drepturile și libertățile sale sunt respectate și protejate în România.”, a scris Dana Gîrbovan.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here