Vineri, încă aflat în deplasare externă, președintele Nicușor Dan a fost ceva mai generos cu comentariile privitoare la situația politică internă.
Asta nu înseamnă însă și că a fost mai convingător, nici că a fost mai relevant. Și sub nicio formă nu a dat indicii că ar avea soluții pentru deblocarea unei crize care nu încetează să se amplifice.
Din contră, vineri, șeful statului a făcut un soi de bilanț al rateului personal, de pildă atunci când a evocat cele două desemnări la funcția de premier.
Pe cazul Tomac, Nicușor Dan a punctat că pornise la drum “convins că va trece”, iar asta “în baza informațiilor repetate”. Pe cazul desemnării lui Veștea, șeful statului a admis că nu mai fusese la fel de optimist din capul locului, dar “pe asta am considerat-o cea mai apropiată de majoritate”.
Este imposibil de spus pe ce s-a bazat președintele când a mizat pe soluțiile Tomac și Veștea, în condițiile în care fie și numai informațiile publice i-ar fi fost suficiente pentru a înțelege că ambele desemnări prezintă risc ridicat de eșec (Tomac) și de eșec+pericol (Veștea). De notat, totodată, că Nicușor Dan nu a oferit, vineri, detalii care să ne ajute a-i decripta misteriosul raționament.
În orice caz, nu cred că există prea mulți români care să facă, la job, atâtea erori și erori atât de grave, fără a-și pune în pericol locul de muncă sau măcar șansele de a mai promova. Președinția României, însă, pare jobul ideal, dar acolo nu-i loc pentru toată lumea.
Tot vineri, șeful statului a făcut un comentariu rapid și pe marginea agresivei ingerințe a domniei sale în viața internă a unui partid, în speță PNL.
Iar ceea ce a lăsat să se înțeleagă, vineri, e cel puțin la fel de grav precum ceea ce făcuse duminică. A lăsat să se înțeleagă faptul că e ceva normal (“eu nominalizez”) și a sfidat relaxat evidența, totodată jignind politicos inteligența oricui s-ar îndoi (“eu nu fac jocuri de partid”). Ce-a vrut, deci, să spună președintele? Că nu știe ce face?
Nu în ultimul rând, tot vineri, Nicușor Dan a adus un nou omagiu justiției românești atât de “capturaNte” (vorba unui amic), minimalizând decizia Tribunalului Ilfov de a cenzura tactica de vot a unui partid politic, în speță, același PNL. Dar probabil că așa cum nu consideră că el însuși intrase deja cu bocancii în casa PNL, tot așa Nicușor Dan nu vede nici bocancii altora, în speță pe ai Tribunalului Ilfov.
De notat că omagiul odios adus astfel de Nicușor Dan justiției românești a fost cam în aceeași notă cu un alt omagiu adus acestei puteri aflată într-o accelerată descompunere morală și profesională – numirea de către președintele Dan a unor procurori-șefi cu bube, susținând că nu au bube, deși chiar el, Nicușor Dan, le identificase unora dintre ei bube (e drept, văzuse acele bube pe când era doar candidat la prezidențiale și alerga după voturile electoratului reformist).
În fine, vineri, președintele Dan a mai dat o dată vina pe partide, din nou la grămadă, căci șandramaua pe care o clădește azi Nicușor Dan are ca temelie consolidarea confuziei dintre victimă și agresor.
Și a reiterat ideea că prioritară este menținerea direcției pro-occidentale. Este surprinzător din cale-afară să îl auzi pe președinte repetând poezia asta, din moment ce, tot vineri, a declarat că nu renunță la desemnarea lui Veștea.
Căci învestirea Guvernului Veștea, oricum ai calcula, iar președintele Dan este la bază chiar matematician, nu e posibilă fără voturile extremiștilor din Parlament, inclusiv ale câtorva aleși din AUR.
După mesajele prezidențiale de vineri, rămâne cum am stabilit: criza continuă, președintele continuă să o umfle, coechipierii săi politici și mediatici, din tabăra anti-reforme, îl pot lăuda pe mai departe.
