Probabil că nu putea exista un punct culminant mai compatibil cu temeiurile și cu modul în care a debutat criza politică decât hora la casa miresei, executată luni seară de pețitorul desemnat, Adrian Veștea, la sediul partidului AUR.
Iar adevărul este acela că un demers născut din nemernicie, ipocrizie, circ și prostie pură (dărâmarea Guvernului Bolojan) nici nu putea atinge alt tip de maturitate decât una marcată de aceleași boli.
Desigur, Veștea va dispărea într-un sănătos anonimat și o va face la fel de fulgerător precum a ajuns la efemera notorietate națională. Dar României îi va rămâne să se confrunte pe termen lung cu ecourile curtării obscene a AUR de către prim-ministrul pe care îl desemnase tocmai un președinte angajat în izolarea strategică a extremiștilor.
În galeria de erori monumentale comise la foc automat de Nicușor Dan, episodul de spălare a AUR cu detergentul Veștea și cu balsamul PSD va rămâne o pată de neșters și o mizerie de nedescris.
Fie și numai pentru acest lucru, Nicușor Dan nu mai merită să se gândească la posibilitatea unui al doilea mandat; ba mai mult, ar trebui să se gândească serios la retragerea totală din viața publică după expirarea primului său mandat.
România este totuși o țară mult prea fragilă, nu doar economic, ci și democratic, pentru ca oameni cu funcții atât de mari în stat să se joace în felul ăsta cu balaurul extremist.
Dincolo, însă, de aceste aspecte, sfârșitul sub roțile trenului al desemnărilor de tip Tomac și mai ales Veștea deschide în sfârșit drumul unor decizii raționale din partea Palatului Cotroceni pe partea Palatului Victoria.
După aproape două luni de haos mioritic, tot mai faimos si la nivel continental, în 23 iunie președintele poate pune pe masa concetățenilor săi tocmai variantele de guvern care erau deja disponibile și viabile încă din 5 mai: cabinet minoritar în jurul PSD sau cabinet minoritar în jurul PNL-USR. În 5 mai, alături de PSD era mai simplu de adus și UDMR. În 23 iunie, având în vedere evoluțiile din tot acest răstimp, locul UDMR este mai simplu de imaginat alături de PNL și USR.
Mai mult, capacitatea echipei Bolojan de a se impune în fața șefului statului, în fața PSD și în fața propriului partid, în ciuda asaltului la care fusese supusă neîntrerupt aproape 50 de zile, a generat un cadru optim în care să poată evolua relativ stabil un guvern lipsit de majoritate în Parlament.
Pactul pentru România, propus de liderul PNL celorlalte partide, valabil indiferent de culoarea pe care o va avea un eventual cabinet minoritar, este expresia unei inteligențe politice evidente, este răspunsul optim la o nevoie urgentă a țării – stabilitate politică măcar pentru marile dosare economice și strategice – și este totodată rezolvarea de bun simț a ecuației care-l pusese în cap tocmai pe președintele-matematician (având în vedere fragmentarea forțelor din Parlament, efect al votului românilor, din decembrie 2024).
Din multe puncte de vedere, pentru președintele Dan ca primă opțiune s-ar impune acum desemnarea lui Sorin Grindeanu în funcția de prim-ministru, căci PSD e cel mai mare partid din Parlamentul actual. Dar mai ales, pentru că – după cum au demonstrat-o cel puțin ultimele săptămâni – este mai sigur că PNL și USR vor onora, din opoziției, pactul propus de Bolojan, decât că PSD s-ar ține până la capăt de cuvânt din băncile opoziției.
PSD este în acest moment cel mai lipsit de credibilitate dintre partide (concurat doar de falanga pesedisto-trădătoare din PNL). A devenit ca niciodată de legitimă și de sănătoasă teama că ceea ce PSD promite chiar nu mai contează, indiferent câte acorduri și cât de apăsat semnează.
Paradoxul, iată, e azi acela că România ar putea fi mai în siguranță cu PSD, singur și minoritar, la Palatul Victoria, decât cu un PSD diluat într-o coaliție de guvernare sau cu un PSD lăsat în opoziție.
- Guvernarea e constrângătoare – mai ales în situația în care se află azi economia și bugetul țării. Iar corsetul devine chiar mai strâns după usturătorul eșec pesedist post-moțiune.
- Singurătatea impune o totală asumare.
- Iar dependența de bunăvoința opoziției e hamul care va raționaliza libertatea de mișcare a pesediștilor la butoanele și cu resursele țării.
Mai bine de o lună și jumătate de criză politică a demonstrat un adevăr care oricum plutea în aer: geniul politic al lui Sorin Grindeanu e pe măsura cotei jenante de încredere pe care o are liderul PSD în sondaje.
