De la începutul invadării la scară largă a Ucrainei de către Rusia, cursa globală a înarmărilor s-a accelerat, devenind o povară semnificativă pentru bugetele multor țări. În pentru Rusia însăși, dependența de cheltuielile militare ar putea fi deosebit de devastatoare, scrie Oleg Ițhoki, profesor de economie la University of California, Los Angeles, într-o analiză publicată de către The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI). În timp ce la nivel mondial cheltuielile militare cresc de la aproximativ 2% la 3% din PIB, Rusia a ajuns deja aproape de 9% din PIB și 40% din bugetul de stat. Chiar dacă războiul s-ar termina mâine, Rusia ar întâmpina dificultăți în a-și reechilibra economia.
<< Cheltuielile militare reprezintă o dilemă constantă pentru liderii politici. Pe de o parte, ele sunt necesare și trebuie menținute la un nivel suficient de ridicat pentru a descuraja conflictele armate. De exemplu, cheltuielile de apărare relativ ridicate ale Poloniei (4,1% din PIB) și ale țărilor baltice (2,85-3,43%) fac mai puțin probabilă escaladarea conflictului dincolo de Ucraina. Cheltuielile de apărare relativ mai scăzute ale Germaniei (2,12%) sunt totuși substanțiale, având în vedere dimensiunea economiei țării, ceea ce permite Berlinului să transfere surplusul de arme partenerilor strategici, atunci când este necesar. Totuși, atât considerentele politice, cât și constrângerile materiale au dus la întârzieri în furnizarea de arme pentru Ucraina, în primele săptămâni ale invaziei, în 2022. Deși existau temeri de „escaladare”, la momentul respectiv exista și un deficit relativ de arme în depozitele occidentale — rezultat al cheltuielilor militare scăzute din ultimele decenii.
Pe de altă parte, dacă nu există război cheltuielile militare sunt considerate o risipă, redirecționând resursele de la activități productive care ar putea îmbunătăți situația populației, așa cum s-a întâmplat cu „dividendul păcii” de după Războiul Rece. Totuși, decizia pe care Europa a luat-o acum 30 de ani, de a-și reduce semnificativ cheltuielile de apărare și producția militară pare să fi fost una eronată.
Cheltuielile militare globale totale, în termeni absoluți, au crescut de-a lungul multor decenii. În timpul Războiului Rece, acestea se ridicau la sute de miliarde de dolari, iar acum depășesc două trilioane. Totuși, aceste cifre reflectă în mare măsură creșterea economică și nivelurile crescute ale prețurilor. În termeni procentuali, cheltuielile de fapt au scăzut: în timp ce la apogeul Războiului Rece, ponderea cheltuielilor militare în PIB-ul global atingea 6,5%, în 2023 aceasta era de doar 2,3% — iar asta în ciuda faptului că, la nivel mondial, cheltuielile de apărare cresc într-un ritm record după invazia din Ucraina.
Statele Unite: echilibrarea economiei și securității internaționale
Până când SUA să înceapă să trimită cantități semnificative de arme în Ucraina, războaiele din Afganistan și Irak fuseseră ele cele care îi menținuseră cheltuielile de apărare la un nivel relativ ridicat. Dar pe măsură ce America nu a mai fost direct implicată în niciun război, cheltuielile au scăzut în mod natural. După decizia lui George W. Bush din 2003 de a invada Irakul, trei președinți succesivi au căutat să diminueze implicarea Americii în conflicte internaționale. Barack Obama a evitat participarea directă în conflictul sirian, Donald Trump a proclamat principiul „America First” destinat evitării costurilor asociate cu intervențiile externe, iar Joe Biden a retras trupele din Afganistan.
Ciclul războaielor și al cheltuielilor ridicate a luat sfârșit, la Washington. Cheltuielile militare au scăzut de la aproape 5% din PIB-ul SUA în 2010 la 2,7% astăzi. Chiar și așa, în cifre absolute, aceasta reprezintă încă o sumă colosală: 884 miliarde de dolari în 2024, reprezentând aproximativ 70% din cheltuielile țărilor NATO și aproape 40% din cheltuielile militare globale.
Se ridică astfel o întrebare: Ar fi putut reticența Americii de a se angaja în conflicte externe și respingerea rolului de jandarm global să contribuie la destabilizarea echilibrului global? Este posibil ca atunci când America încetează să participe la reglementarea conflictelor internaționale, rezultatul să fie mai rău decât atunci când intervine? Poate că invazia dictată de Putin în Ucraina este o reacție la tendința descendentă a cheltuielilor militare ale SUA, la inacțiunea lui Obama în Siria și la retragerea lui Biden din Afganistan? Deși nu este o opinie foarte populară, se pare că se potrivește cu faptele pe care le observăm cu toții.
În prezent, cheltuielile de apărare ale SUA cresc din nou. Guvernul redeschide fabricile închise, pentru a crește producția de obuze de artilerie de 155 mm de la 14.400 la 100.000 pe lună. Cu toate acestea, din cauza datoriei publice mari, este puțin probabil ca SUA să crească dramatic cheltuielile militare. Cel mai probabil, cheltuielile de apărare vor rămâne în jur de 3% din PIB (comparativ cu 2,7% în prezent), iar fluctuațiile relativ minore nu vor avea un impact semnificativ asupra economiei SUA.
Contractele de apărare ale UE și guvernamentale
În Europa, cheltuielile de apărare au crescut brusc în ultimii ani, deși rămân mai scăzute decât erau la începuturile Uniunii Europene. Situația variază de la o țară la alta. În Germania, ponderea cheltuielilor militare a crescut constant din 2015 și se preconizează că va depăși 2% din PIB în 2024. În Polonia, aceasta a depășit deja pragul de 2% stabilit de NATO în 2022 și se așteaptă să depășească 4% din PIB-ul țării. Cheltuielile de apărare urmează, de asemenea, să depășească 3% din PIB în Estonia, în timp ce Grecia a depășit de mult acest prag, posibil din cauza conflictului de lungă durată dintre Grecia și Turcia în Cipru.
O creștere a cheltuielilor de apărare de la 2% la 3% din PIB este în general gestionabilă pentru economiile UE. De fapt, comenzile de apărare ale statului pot oferi un fel de stimulent keynesian, sporind PIB-ul total într-un mod care nu deturnează serios producția în alte sectoare. Deși aceste cheltuieli neproductive nu vor îmbunătăți direct bunăstarea generală a cetățenilor, ele vor genera venituri care pot fi cheltuite pe alte bunuri civile. Acest lucru ar putea oferi un impuls inițial economiilor europene care au stagnat în ultimii ani. Probabil nu este o coincidență că Polonia, liderul UE la cheltuielile militare, ca pondere din PIB, se numără printre lideri și în ceea ce privește creșterea economică, aproape atingând nivelurile marilor țări din Europa de Vest, în ciuda faptului că a ieșit în urmă cu doar trei decenii din blocul estic dominat de sovietici.
Creșterea cheltuielilor de apărare se observă și în regiunea Asia-Pacific, și în Africa. China ocupă locul al doilea pe plan mondial în ceea ce privește cheltuielile militare, iar bugetul său de apărare continuă să crească. Taiwan este obligat să-i urmeze exemplul, deși investițiile sale nu sunt comparabile cu ale Chinei: aproximativ 17 miliarde de dolari față de aproape 300 de miliarde de dolari. Aceste creșteri nu reprezintă încă o parte atât de mare din PIB-ul mondial încât o reducere a acestora, în cazul unei noi „détente” și stabilizări, să cauzeze un șoc semnificativ. Un astfel de impact poate fi prezis doar pentru țări luate individual, ale căror economii devin militarizate, iar aici Rusia este un exemplu principal.
Rusia și dependența de cheltuielile de apărare
În Rusia, cheltuielile pentru apărare și securitate vor ajunge la 8,7% din PIB în acest an, o cifră pe o scară foarte diferită față de limita superioară de 3-4% observată în țările occidentale. Cheltuielile militare ale Rusiei reprezintă aproape 40% din bugetul federal, totalizând 14,2 trilioane de ruble (mai mult de 150 miliarde de dolari). Această sumă este doar puțin mai mică decât dimensiunea întregii economii antebelice a Ucrainei — un PIB anual de aproximativ 200 miliarde de dolari.
Pe hârtie, economia rusă înregistrează în prezent o creștere, iar succesul statistic este în mare parte rezultatul stimulentului oferit de cheltuielile guvernamentale mari pentru război. Până la o treime din această creștere este generată de complexul militar-industrial și industriile conexe. Dar ce se va întâmpla când va lua sfârșit războiul? Este probabil ca, deși nu va mai fi nevoie directă de producția continuă de drone și obuzee de artilerie, Rusia să mențină totuși un nivel ridicat al cheltuielilor militare.
Acest lucru nu se datorează unei logici a Kremlinului despre necesitatea menținerii unui conflict perpetuu cu lumea occidentală. În schimb, este vorba despre un raționament simplu din punct de vedere economic: întreruperea bruscă a injectării a peste 8% din PIB în cheltuieli guvernamentale este imposibilă fără a provoca o prăbușire economică severă. Pentru comparație, în timpul crizei financiare globale din 2008-2009, cheltuielile și PIB-ul au scăzut cu „doar” 1-2% în majoritatea țărilor.
De aceea, cheltuielile mari pentru apărare probabil vor rămâne o parte integrală a politicii economice a Rusiei până când bugetul și Fondul Național de Asigurări al Federației Ruse vor fi epuizate. Reducerea cheltuielilor militare va deveni probabil o măsură de urgență forțată ca urmare a unei crize bugetare. Până în ziua inevitabilă pentru luarea acestei măsuri, economia rusă va continua, aproape cu siguranță, să aloce sume inadmisibile din capitalul industrial și uman către producția de moarte și distrugere. >>
Putinism și rahitism. Inexistenta pace internă pune în pericol războiul extern
