Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei nu provoacă doar distrugeri fizice în regiune, ci și pune piedici potențialului energetic extrem de promițător al Mării Negre, scrie CEPA.
<< Intenția distructivă a Rusiei se manifestă în fiecare politică pe care o urmărește. În orașele de la granița cu Marea Neagră și extensia sa, Marea Azov, întregi zone urbane, precum Mariupol, au fost reduse la ruine, lăsând în urmă poate 20.000 de morți. Pe apele sale, navele de cereale care odinioară transportau bogăția agricolă a Ucrainei către săracii lumii nu pot opera în mare măsură de teama unor atacuri. Iar în adâncuri, resurse energetice uriașe care ar putea ajuta regiunea să treacă la energie cu emisii reduse de carbon rămân neatinse, în timp ce Rusia acționează pentru a opri orice dezvoltare.
Explorarea parțială a platformei continentale a Mării Negre a dezvăluit deja depozite colosale de hidrogen sulfurat – un gaz al viitorului, cu potențial de a contribui la producția de energie curată, prin amestecul cu gazele naturale, pentru a crea emisii mult mai scăzute de dioxid de carbon.
Și sunt multe, mult mai multe. Câmpurile de gaze din Ucraina, împreună cu platformele de foraj nou instalate, au fost confiscate de Rusia în 2014, care de atunci a continuat să fure gaze ucrainene. Aceste descoperiri semnificative de gaze în partea ucraineană a platformei continentale a Mării Negre, în apropierea Crimeei, au reprezentat unul dintre motivele pentru care Rusia a anexat peninsula. În total, rezervele de gaze naturale ale Ucrainei, în zona Mării Negre, sunt estimate la 37,5 miliarde de metri cubi, dar ar putea fi mult mai mari.
Ucraina nu este departe de a fi singurul beneficiar al bogăției energetice a Mării Negre. România va fi una dintre cele mai independente țări din Uniunea Europeană, în ceea ce privește gazele, având rezerve de aproximativ 200 de miliarde de metri cubi. Va putea acoperi nu numai propriile nevoi de gaze naturale, ci și – în special cu implicarea proiectelor de lichefiere a gazelor pe termen lung după, introducerea anul trecut a noilor reglementări care permit exportarea gazului său – să acopere o parte semnificativă a nevoii de gaze naturale din țările vecine, inclusiv Ungaria și Moldova.
România merge înainte, dar acesta este un proces mai lent dat fiind comportamentul Rusiei. Marea nu este doar un câmp de luptă, ci este și plină de mine maritime în derivă care prezintă un pericol pentru nave și platformele offshore. Atunci când, anul trecut, a fost lansată o nouă platformă, aceasta a fost amplasată la doar 45 de kilometri (aproximativ 30 de mile) de Insula Șerpilor din Ucraina.
„Nu suntem într-o zonă de război, dar suntem suficient de aproape și are în mod clar un impact. Am avut mine detectate aproape de platformă, am avut nave de război care s-au apropiat de platforma noastră și am avut avioane care au survolat platforma noastră”, a declarat directorul executiv al Black Sea Oil & Gas, Mark Beacom.
În sudul Mării Negre, Turcia a evaluat depozite de 540 de miliarde de metri cubi de gaz (comparativ cu importurile anuale de gaz rusesc, cifrate la 27 de miliarde de metri cubi). Luată laolaltă, producția celor trei țări va satisface la un moment dat mai mult decât nevoile regionale și va elimina astfel orice necesitate de importuri de gaze rusești. Kremlinul știe acest lucru, desigur, și lucrează intens pentru a submina independența energetică europeană.
Acest lucru îi permite să continue să obțină sume uriașe din exporturile de gaze către Europa, alimentând astfel agresiunea sa împotriva Ucrainei.
Acest lucru va veni ca o surpriză pentru mulți; în cele din urmă, când a început invazia totală, acum aproape 19 luni, Statele Unite și Uniunea Europeană au luat rapid decizii menite să transforme radical piața globală a energiei. O reducere semnificativă a importului de gaze rusești ar fi trebuit să fie punctul central al presiunii serioase a sancțiunilor asupra economiei Rusiei bazate pe resurse naturale.
În schimb, Europa rămâne profund dependentă de „acul gazului rusesc”.
În 2023, Spania și Belgia au devenit cei mai mari cumpărători de gaze lichefiate rusești, după China. În timp ce lumea occidentală încearcă să contracareze mașinăria militară a Rusiei cu embargouri asupra petrolului brut și alte sancțiuni – în ciuda numeroaselor lacune – Rusia continuă cu succes să-și umple bugetul cu profituri din exporturile de gaze. În același timp, tehnologia și licențele americane, britanice și franceze permit producția și transportul gazelor Rusiei. Și în ciuda creșterii ajutorului japonez pentru Ucraina, firma japoneză Mitsui continuă să lucreze cu Rusia la proiectul Sahalin, un proiect imens care reprezintă 4% din globală de GPL.
Țările din UE spun că vor întrerupe complet importurile de gaze rusești până în 2027. Cu toate acestea, în timp ce au existat reduceri semnificative ale importurilor de gaze prin conducte, în primele șapte luni ale anului 2023, UE a crescut importurile de GPL din Rusia cu 40% față de aceeași perioadă din 2021, stabilind un nou record. În același timp, importurile prin conducta Turk Stream și GTS-ul ucrainean continuă la un nivel ridicat (contractul de tranzit rămâne în vigoare până în decembrie 2024, dar poate fi suspendat înainte de această dată).
În luna septembrie, Rusia a pretins că au avut loc o serie de atacuri asupra conductelor de gaze Turk Stream și Blue Stream, pe care le utilizează pentru a transporta gaze în Turcia europeană. Cel mai probabil, aceasta este o stratagemă pentru a manipula Europa în ajunul iernii, subliniind că poate tăia furnizările în orice moment. Cu cât statele europene rămân mai dependente de Kremlin, cu atât sunt mai vulnerabile la un astfel de șantaj.
Scutită de agresiunea rusă, regiunea Mării Negre ar deveni liniștită. Activitățile de explorare și producție de gaze ar prospera, schimbând radical echilibrul de putere și conducere în regiunea Mării Negre.
Trimiterea flotelor NATO, inclusiv nave din statele aliate din afara regiunii, precum SUA, Marea Britanie și Franța, și inclusiv vânători de mine, ar garanta securitatea prin restabilirea libertății de navigație și permiterea circulației comerțului maritim.
Câștigătorii din acest dividend al păcii în Marea Neagră sunt prea numeroși pentru a-i enumera. Perdantul ar fi Rusia, care trebuie să învețe pe propria piele că războiul și distrugerea sunt arme profund nesăbuite ale politicii. >>
