Populiști de pretutindeni, luați aminte: decizia Curții – și războiul lansat de Hamas – ar putea însemna sfârșitul campaniei lui Netanyahu de a transforma Israelul într-un stat autoritar.
La adăpostul exploziilor de obuze și al tancurilor care bubuie, Curtea Supremă a Israelului a ales ziua de Anul Nou pentru a-și pune amprenta asupra luptei globale privind natura democrației, invalidând cea mai mare parte a înșelătoarei „reforme judiciare” a lui Benjamin Netanyahu. Mai exact, a anulat o lege controversată adoptată în iulie, care eliminase „rezonabilitatea” ca și concept în jurisprudența israeliană – o parte esențială a marelui proiect de creare a unui guvern omnipotent de tipul celui de care se bucură Vladimir Putin și pe care îl dorește Donald Trump.
Slugile lui Netanyahu avertizaseră Curtea Supremă în zilele de glorie dinaintea masacrului din 7 octombrie comis de Hamas că a face acest lucru ar fi o încălcare a normelor, iar premierul a evitat să promită că va respecta o astfel de decizie. O criză constituțională părea să se profileze – chiar înainte de actuala criză existențială. De fapt, merită o scurtă examinare, pentru că povestea dezvăluie multe despre ceea ce este ciudat la Israel și, de asemenea, despre modul în care, în zilele noastre, populiștii de pretutindeni comit fără rușine lucruri nebunești.
Legea în cauză a fost aprobată ca „lege fundamentală”, ceea ce se presupune că îi conferă o greutate specială. Ascultându-i pe politicieni vorbind cu gravitate și încredere, mulți ar putea fi tentați să creadă că Legile Fundamentale sunt cumva sacrosancte, iar răsturnarea lor ar fi un lucru extraordinar, confirmând afirmațiile de „activism” judiciar scandalos. Așadar, este important să înțelegem situația reală din Israel și să o comparăm cu ceea ce se întâmplă în alte țări democratice.
Israelul nu are o constituție, pentru că partidele religioase nu vor să permită una, considerând că Tora este suficientă. Acest lucru este periculos, deoarece constituțiile sunt cea mai bună modalitate de a asigura drepturile cetățenilor și de a garanta că o majoritate parlamentară aleatorie nu poate abuza de ele. La urma urmei, de ce nu poate Congresul american să adopte o lege care să declare ilegală angajarea roșcatelor? Datorită Constituției SUA. Israelul nu are una, iar Tora nu este de niciun ajutor și, de asemenea, nu există nicio lege care să interzică în mod expres acest lucru. Aici intervine „rezonabilitatea”.
Acest aspect al soluției de blocare a nebuniei este cunoscut din multe țări de common law – inclusiv Anglia, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, India și Singapore și alte locuri care, aidoma Israelului, au moștenit legea britanică prin colonizare. El permite instanțelor să intervină în timpul situațiilor extreme: Guvernul a acordat greutate considerentelor relevante? A fost decizia motivată de considerente necorespunzătoare sau irelevante (cum ar fi nepotismul)? A ignorat considerentele primare?
Celălalt aspect a fost, într-adevăr, promulgarea unor „legi fundamentale” semi-constituționale. Ideea este că aceste legi oferă bariere de protecție împotriva abuzurilor, iar legile ulterioare nu le pot contrazice. Nici acest lucru nu este, ei bine, nerezonabil. Alte țări folosesc această soluție de avarie, iar una dintre ele este nici mai mult nici mai puțin decât însăși Marea Britanie, despre care unii ar spune că este mama democrației moderne. Nici ea nu are o constituție reală și formală.
Dar, în cele mai multe astfel de cazuri, este nevoie de o majoritate specială pentru a promulga legi cvasi-constituționale, conferind o legitimitate logică limitărilor pe care le impun și reflectând un fel de consens larg. Odată ce astfel de dispoziții există, este necesară o majoritate specială (poate două treimi din trei sferturi) pentru a le modifica, la fel ca în cazul constituțiilor. Și acest lucru conferă aranjamentului posibilitatea de permanență și un statut special autentic, susținut nu doar de afirmații, ci și de realitatea practică.
În Statele Unite, modificarea constituției este o chestiune foarte serioasă, iar ștacheta este aproape imposibil de ridicat. Modificările trebuie să fie propuse fie prin votul unei majorități de două treimi atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților (sau prin convenții organizate de două treimi din legislativele statelor), apoi trebuie să fie ratificate de 38 din cele 50 de state. Din această cauză, un efort vechi de zeci de ani de a declara drepturi egale pentru femei nu a reușit de fapt să treacă (republicanii l-au sabotat definitiv, se pare, cu doar câteva luni în urmă – oricât de greu de crezut ar fi acest lucru).
Modificările Constituției germane pot fi aduse numai dacă sunt aprobate cu o majoritate de două treimi atât în Bundestag (parlamentul federal), cât și în Bundesrat (consiliul federal, care reprezintă statele). Japonia are nevoie de o majoritate de două treimi în ambele camere. Și așa mai departe. Există câteva excepții, trebuie să recunoaștem, de exemplu în Noua Zeelandă. În această țară, există o coeziune socială ridicată, iar respectul pentru decență și legitimitate publică este atât de profund, încât legile nebunești sunt puțin probabile.
În Israel, care, din păcate, nu este o astfel de țară, legile fundamentale pot fi adoptate cu majorități parlamentare obișnuite și, în majoritatea cazurilor, pot fi modificate în același mod. Această majoritate poate fi un vot de 1-0. Acel unic legiuitor poate fi oricare din batalionul de maniaci, rasiști și condamnați care abundă în mod tragic în această cameră. Singurul lucru care îi face „de bază” este faptul că au fost declarați ca atare. Asta este cu adevărat tot.
Legea în cauză, care anulează „doctrina rezonabilității”, a fost adoptată cu o majoritate simplă (cei 64 de membri ai coaliției care au votat în unanimitate în favoarea ei, inclusiv lemingii care știau că este greșit, față de 0, pentru că cei 56 de membri ai opoziției au ieșit în semn de protest).
Eliminarea „rezonabilității” era esențială pentru ca guvernul să permită o serie halucinantă de alte legi și „reforme” pe care le planificase. Dincolo de planurile concrete de a-și înmâna dreptul exclusiv de a numi judecătorii și, de asemenea, capacitatea de a-i revoca foarte ușor, proiectele de lege specifice prezentate de membrii coaliției vizau:
- să permită coaliției să elimine alte partide din cursă fără posibilitatea de a fi supuse unui control judiciar;
- să interzică anchetele asupra premierului și să radieze două din cele trei acuzații cu care Netanyahu se confruntă în prezent în instanță;
- să predea guvernului controlul indirect al canalelor de știri;
- să transfere puteri de la tribunalele obișnuite la cele rabinice, care sunt legate doar de legea evreiască care proclamă supremația bărbaților asupra femeilor;
- să permită oprirea oricărui protest, indiferent de mărimea acestuia, dacă în mulțime se află chiar și un singur steag palestinian;
- să permită Shin Bet să monitorizeze profesorii pentru a suprima educația orientată spre gândire critică și insurecție.
Acordarea unei scutiri oficiale și permanente de recrutare și beneficii financiare echivalente cu cele ale soldaților mulțimii de studenți evrei ultra-ortodocși de la seminare – deja înjurați pe scară largă pentru evadarea lor sistematică de sub obligativitatea recrutării.
Sondajele au arătat că această măsură a fost profund urâtă și milioane de oameni au participat la nouă luni de proteste în masă. Dar multe dintre scandalurile descrise mai sus până acum ar fi trecut cu aceeași majoritate simplă – dacă nu ar fi fost atacul Hamas, care a făcut ca indignarea voluntară și dezbinătoare să fie nesustenabilă din punct de vedere politic. Da, Hamas nu numai că a comis cel mai mare pogrom de la Holocaust încoace și nu numai că a adus o distrugere incredibilă asupra populației din Gaza, dar a salvat oarecum Israelul de la distrugerea propriei democrații și de la un posibil război civil.
Aceasta nu este o situație care să impună un mare respect față de „Legile fundamentale”. Dar mafia lui Netanyahu insistă că respectul trebuie să existe oricum, pentru că legea permite ca astfel de Legi Fundamentale să treacă, iar a pretinde că aceste legi sunt speciale este „norma”.
Curtea Supremă din Israel este autorizată prin lege să anuleze legi, indiferent dacă sunt declarate „fundamentale” sau nu. Nu este surprinzător că aceasta a fost decizia, așa cum am prevăzut în ziua votului (a se vedea interviul de mai jos).
Iar discuția despre norme este destul de bogată venind din partea omului care a insistat să fie prim-ministru în timp ce era judecat pentru mită. Legea a permis și acest lucru, la fel Curtea, care nu era deloc activistă, dar cu siguranță nu era „norma”.
Criticii spun că decizia de 8-7 a Curții Supreme a fost prea strânsă, chiar dacă o lectură a argumentelor scrise arată că până și cei care au votat împotrivă s-au opus legii, dar au fost timorați în privința procedurii și s-au temut de politică.
Iar argumentul criticilor ignoră caracterul la fel de strâns al votului favorabil din Knesset, care provine din natura esențială a coaliției. Aceasta a ajuns la putere ca urmare a unor alegeri din noiembrie 2022 noiembrie, care au fost egale, în care opoziția s-a divizat în mod idiot și a provocat 6% din voturi – o optime din partea sa! – să fie invalidate, dându-i o mică majoritate lui Netanyahu. Acesta a procedat cu aroganța caracteristică pentru a acționa ca și cum acesta ar fi fost un mandat pentru a crea un guvern omnipotent, ca în Rusia și în alte false democrații.
El a ignorat avertismentele venite de departe – șefii instituțiilor de securitate, opoziția, liderii multor sectoare de afaceri și prietenii Israelului din întreaga lume – că schisma astfel creată în Israel îl va afecta din punct de vedere economic și îi va amenința securitatea. Într-adevăr, la 7 octombrie, dușmanii Israelului au organizat cel mai grav atac din istorie împotriva civililor israelieni. Guvernul era preocupat.
Poate că zilele sale mizerabile sunt acum numărate, dar guvernul Netanyahu nu pare descurajat. Ca reacție la decizia de luni a Curții Supreme, miniștrii vorbesc din nou despre „reforma judiciară” și despre modul în care poporul este divizat în privința acesteia. Nu este adevărat, bineînțeles: fiecare sondaj arată majorități uriașe care se opun putinizării Israelului.
Nivelul de minciună și ipocrizie este uimitor, dacă nu cumva cineva a remarcat că versiuni ale acestuia sunt de asemenea observabile în Statele Unite. Israelul – un pic precum Ungaria și alte câteva țări – este placa de Petri. De aceea este atât de important faptul că Curtea Supremă a ripostat.
Am o propunere. Eu zic să lăsăm guvernul Israelului, pe cât de neștiutor pe atât de ambițios, să realizeze o reformă judiciară reală. O reformă judiciară utilă. Nu mi-ar plăcea să îi lipsesc cu totul de această oportunitate. Vreți o reformă judiciară? Schimbați configurația ridicolă a Legilor Fundamentale pentru a necesita o supermajoritate pentru a le adopta și a le modifica. Opoziția o va susține. Lăsând la o parte războiul din Gaza, va fi bucurie în toată țara și un model pentru alte națiuni.
Este ocazia voastră, după un an de nepăsare și ruină, să faceți un singur și unic lucru bun.
