<< La începutul acestei luni, în afara micului oraș lituanian Pabradė, alături de președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, am văzut tancuri germane Boxer străbătând o câmpie nisipoasă. La mai puțin de 10 km de granița cu Belarus, erau trase obuze de mortier asurzitoare. Tufișurile și copacii erau învăluiți în straturi dense de fum. Și totuși, contrastul nu ar fi putut fi mai mare în comparație cu timpul în care Wehrmacht-ul lui Adolf Hitler mărșălui în Lituania, cu 83 de ani în urmă, și transforma acea țară și celelalte state din Europa Centrală și de Est în „bloodlands” – un termen inventat de istoricul Timothy Snyder. De data aceasta, trupele germane veniseră în pace, pentru a apăra libertatea și pentru a descuraja un agresor imperialist alături de aliații lor lituanieni >>, scrie cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, în paginile The Economist.
<< În astfel de momente îți dai seama cât de departe a ajuns Europa. Foști inamici au devenit aliați. Am dărâmat zidurile și cortinele de fier care ne despărțeau. Zeci de ani am reușit chiar să alungăm războiul dintre popoarele noastre în cărțile de istorie. Pentru că toți am aderat la câteva principii fundamentale: granițele nu trebuie schimbate niciodată cu forța. Suveranitatea tuturor statelor, mari și mici, trebuie respectată. Niciunul dintre noi nu ar trebui să trăiască iarăși cu frica de vecini.
Atacând și invadând Ucraina, Vladimir Putin a spulberat fiecare dintre aceste principii. Am numit Zeitenwende, un punct de cotitură istoric, acest atac asupra ordinii păcii din Europa. Chiar și în declarațiile sale publice, dl Putin nu lasă nicio îndoială cu privire la motivațiile sale: vrea să restabilească o Rusie imperială, mai întâi subjugând Ucraina și Belarus în state marionete. Nimeni, poate cu excepția domnului Putin însuși, nu știe unde și când s-ar putea termina acest nemilos drum al imperialismului. Dar știm cu toții că nu are nicio reținere în a transforma o altă țară în bloodland.
Și totuși, imperialismul brutal al lui Putin nu va reuși. Astăzi, Uniunea Europeană și membrii săi sunt de departe cei mai mari susținători financiari și economici ai Ucrainei. Numai Germania a angajat deja 28 de miliarde de euro (30 de miliarde de dolari) sub formă de asistență militară, pe locul doi după Statele Unite. Dar nu trebuie să uităm că dl Putin este în asta pe termen lung. El crede că democrațiile ca a noastră nu vor putea menține sprijinul pentru Ucraina în anii următori.
A dovedi că dl Putin greșește este o treabă care începe acasă, prin menținerea unui sprijin public larg pentru Ucraina. Aceasta înseamnă să explicăm, din nou și din nou, că asistența pentru Ucraina reprezintă o investiție indispensabilă în propria noastră securitate. Înseamnă, de asemenea, să abordăm preocupările celor cărora le este frică că războiul s-ar putea răspândi. De aceea, este important să fim foarte clari că NATO nu caută o confruntare cu Rusia – și că nu vom face nimic care ar putea să ne transforme într-o parte directă a acestui conflict. Până acum, această strategie a menținut ridicat sprijinul în Germania; de fapt, continuă să crească. Așa că domnul Putin ar trebui să ne ia în serios când îi spunem că Germania va sprijini Ucraina atât timp cât este nevoie.
Cea mai fundamentală promisiune pe care orice guvern o datorează cetățenilor săi este de a asigura siguranța și securitatea acestora, în toate dimensiunile sale. Fără securitate, orice altceva este nimic. În Germania, ne-am schimbat constituția pentru a stabili un fond de 100 de miliarde de euro pentru a ne reconstrui și a moderniza armata. Scopul nostru este să transformăm Bundeswehr în cea mai puternică forță convențională a Europei. Începând cu acest an și cel viitor, vom cheltui 2% din PIB pentru apărare. Pentru prima dată după cel de-al doilea război mondial, vom staționa permanent o brigadă de luptă completă în afara Germaniei, în Lituania. Soldații pe care i-am văzut în Pabradė sunt doar avangarda. Și vom contribui cu o divizie germană mai pregătită pentru NATO, precum și cu alte active aeriene și maritime semnificative. Acestea sunt schimbări tectonice, fără precedent în politica de securitate și apărare a Germaniei.
Și nu suntem singuri. Suedia și Finlanda s-au alăturat NATO, făcând alianța și mai puternică. Mulți aliați onorează acum angajamentul NATO de 2% pentru cheltuielile de apărare. Tabloul la care am am fost martor în Pabradė este valabil în toată Europa: aliații NATO și partenerii europeni împreună, mai aproape ca niciodată.
Timp de decenii, NATO a fost garantul suprem al păcii și securității în zona euro-atlantică. Încă este și trebuie să fie așa și în viitor.
Europenii pot și vor trebui să contribuie mai mult la împărțirea sarcinilor transatlantice. Acest lucru este adevărat, indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA, din noiembrie. Prin urmare, susțin propunerea președintelui Emmanuel Macron de a avea o conversație despre viitoarea apărare a Europei. Am spus la începutul acestui an că trebuie să consolidăm pilonul european al NATO – și trebuie să consolidăm pilonul european al descurajării noastre. Pentru a fi clar, nu vor exista „arme nucleare UE” – asta este pur și simplu nerealist. De asemenea, nu există nicio intenție de a pune sub semnul întrebării suveranitatea dissuasion nucléaire franceze. În același timp, salut faptul că președintele francez a subliniat dimensiunea europeană a force de frappe franceze.
Trebuie să discutăm despre cum să obținem combinația potrivită de capacități pentru a apăra Europa și pentru a descuraja orice agresor – astăzi și în viitor. Pe lângă mijloacele nucleare de descurajare, privim către forțe convenționale puternice, apărare antiaeriană și antirachetă, precum și capacități de lovitură cibernetică, spațială și de precizie adâncă. Investim în aceste domenii împreună cu aliații și partenerii noștri, consolidându-ne astfel și industriile noastre europene de apărare pentru a face față provocărilor care decurg din Zeitenwende.
Având în vedere cât de apropiate sunt țările noastre din Europa, având în vedere valorile și interesele pe care le împărtășim cu toții, nu mă pot gândi la niciun scenariu posibil în care interesele vitale ale unuia dintre noi să fie amenințate fără ca și interesul vital al Germaniei să fie amenințat. Aceasta este cea mai solidă fundație pe care ar putea-o avea pilonul european al NATO. Întărește mesajul împărtășit de toți aliații, de pe ambele maluri ale Atlanticului: un atac asupra unuia dintre noi este un atac asupra tuturor. Nimeni nu ar trebui să îndrăznească vreodată să atace un singur centimetru din alianță, pentru că o vom apăra împreună. Oricine respinge acest lucru ca fiind vorbă goală ar trebui să se uite la ceea ce facem pe teren. Pabradė ar putea fi un loc bun pentru a începe să privească. >>
