Victoria copleșitoare a lui Vladimir Putin în alegerile false din Rusia a declanșat în tabăra ideologilor pro-Kremlin graba de a explica rezultatul. Și s-au axat pe o căutare a „măreției”, indică o analiză CEPA.
<< Constantin Kalacev, șeful pro-Kremlin al Grupului de experți politici, a pretins că rezultatul de 87% pentru președintele Vladimir Putin a provenit din alinierea regimului cu dorințele majorității, cea mai importantă dintre acestea fiind identitatea Rusiei.
„Cererile pentru bunăstare, justiție și libertate sunt, de asemenea, importante”, a scris el într-o postare pe canalul de Telegram Nezigar. „Dar acestea nu ar trebui să se ciocnească cu idealurile de măreție, demnitate, suveranitate, putere de stat și identitate națională”.
Valorile enumerate de Kalacev au fost cultivate prin propagandă timp de decenii și au servit ca justificare convenabilă pentru război. Putin și-a justificat în mod repetat agresiunea ca fiind „necesară pentru a proteja suveranitatea Rusiei”, iar sursele pro-Kremlin publică articole argumentând că suveranitatea și războiul sunt, în mod fundamental, indivizibile.
Istoricul Ivan Kurilla, care se opune războiului și a fost dat afară de la Universitatea Europeană din Sankt Petersburg la începutul lunii martie, a observat că această căutare a unei misiuni cuprinzătoare se află în contrast cu putinismul timpuriu din anii 2000, care încerca doar să promoveze cinismul generalizat și avea puține pretenții de ideologie.
Propaganda încerca să convingă populația că adevărul nu există, că toată lumea minte pentru a-și atinge obiectivele, astfel încât orice alte valori erau doar o fațadă pentru agenda reală. Kurilla a scris că această poziție „contrazice direct orice încercare de a promova o ideologie care se bazează pe încrederea generalizată” și încuraja oportunismul ideologic.
După 2014, când Moscova a anexat ilegal teritoriu ucrainean, propaganda Kremlinului a început să promoveze „geopolitica” – realismul politic dur – ca principal motiv al acțiunilor sale. Pentru cei care nu erau dispuși să înghită miturile propagandistice, cum ar fi afirmația că „nu există personal militar rus în Ucraina”, prezența lor era justificată prin „beneficii geopolitice”.
Ideologii pro-Kremlin au început să afirme că geopolitica rusă servește ca „forță motrice pentru transformarea către o lume multipolară”, unii pledând deschis pentru ca geopolitica să înlocuiască ideologia.
Prin aceasta, au încărcat termenul cu conținut ideologic, argumentând că „geopolitica este o viziune asupra lumii, având drept criteriu principal confruntarea între civilizațiile maritime și terestre” (ceea ce sună ca o încercare ruso-germană veche de 100 de ani de a se diferenția de sfera maritimă a SUA și a Marii Britanii).
Pe de o parte, afirmația că o anumită politică este „benefică pentru noi” este în mod inerent cinică, în special când vine vorba de declanșarea războaielor și uciderea de civili. Pe de altă parte, publicul țintă pentru o astfel de propagandă este de așteptat să posede o credință ferventă că un astfel de comportament pe scena internațională este avantajos pentru Rusia.
Acum șase ani, am numit acest fenomen „cinism ideologic” – instituirea unui cult al „geopoliticii” care, deși cinic, rămâne fundamental de natură ideologică.
Chiar și cu ascensiunea acestui cult, rușii nu l-au asociat imediat cu noțiunile de „măreție națională”. Sondajele din 2018 indicau că majoritatea acorda prioritate prosperității economice în detrimentul prestigiului național.
Politologul Kirill Rogov – care trăiește acum în exil – sugerează că în ultimii ani a apărut o nouă ideologie rusă, care poate fi etichetată provizoriu ca cleptofascism. Potrivit lui Rogov, „această doctrină combină metodele tradiționale de consolidare a elitei, bazate pe mercantilismul cleptocratic, cu pretenția de loialitate neclintită față de o ideologie militarist-naționalistă anti-occidentală”.
El argumentează că loialitatea elitei nu este realizată prin „ideologizare”, ci mai degrabă prin complicitatea membrilor la crime de război și furtul activelor rezultat din asta. Încrederea Kremlinului în sprijinul populației generale este, de asemenea, șubredă, iar sprijinul fictiv de 87% pentru Putin în alegeri provine din această incertitudine, a spus el.
Din perspectiva regimului, există probleme reale de îngrijorare. Opoziția, reală sau potențială, se găsește printre mai multe grupuri semnificative și identificabile.
Kurilla observă că „oportuniștii ideologici” sunt fundamental nemulțumiți de ideologizarea forțată, în special atunci când este vorba de copiii lor. Împreună cu liberalii și o fracțiune nemulțumită a susținătorilor coaliției conservatoare, aceștia și-ar putea exprima în cele din urmă nemulțumirea față de acțiunile autorităților.
Un alt grup susceptibil să-și exprime nemulțumirea este cel al locuitorilor teritoriilor ocupate din Ucraina. Observatorii ruși și occidentali relatează în mod constant că ucrainenii sunt constrânși să dobândească cetățenia rusă fără de care li se refuză pensiile, beneficiile, și chiar asistența medicală.
În plus, există o politică activă de manipulare a populației, în care cetățenii și copiii din teritoriile ocupate sunt îndemnați să meargă în Rusia, în timp ce aceste zone sunt simultan repopulate cu ruși. Rezidenții neloiali sunt afectați de practici precum tortura, răpirea și refuzul de a li se reconstrui locuințele distruse. Este clar că, dacă aparatul de represiune slăbește, nemulțumirea populației ocupate va crește.
Natura cleptocratică a regimului împiedică, de asemenea, ideologizarea. Legile propuse în Duma de Stat, în februarie, cu excepția câtorva măsuri represive, au fost toate dezvoltate în beneficiul unor deputați.
În timp ce acest lucru s-ar putea să nu afecteze majoritatea cinică din societatea rusă, poate totuși să semene îndoiala printre tinerii care încă nu au fost imunizați cu cinism. Cei obligați să se sacrifice la cererea regimului, doar pentru a deveni deziluzionați, vor forma fără îndoială o parte semnificativă a viitoarei „coaliții a nemulțumiților”. >>
