Rusia și-a intensificat campaniile de dezinformare în România după 2016, utilizând tactici subtile pentru a submina încrederea poporului în guvern și a slăbi susținerea pentru NATO și UE. Aceste campanii, adesea derulate din Republica Moldova, pentru a evita reacțiile anti-ruse, vizează teme sensibile precum identitatea culturală și economică. Un exemplu recent este afirmația falsă conform căreia copiii refugiați ucraineni primesc alocații mai mari decât copiii români, un mesaj care a fost amplificat în campania electorală a lui Călin Georgescu. Rusia caută astfel să creeze diviziuni interne și să destabilizeze coeziunea regiunii, în contextul strategic al României în cadrul NATO și al ambițiilor sale energetice, indică un raport realizat de Foreign Policy Research Institute.
- „Obiectivul strategic al Rusiei de a submina Occidentul este strâns legat de scopul său de a fragmenta Uniunea Europeană (UE) și NATO, doi piloni ai coeziunii și securității occidentale. Pentru a atinge acest obiectiv, Rusia folosește războiul hibrid, adaptat pentru a exploata vulnerabilitățile specifice ale fiecărui stat membru. În țările foarte dependente de energia rusă, Moscova folosește șantaj economic, folosind livrările de gaze și petrol ca instrumente de coerciție pentru a influența deciziile politice și a provoca diviziuni în cadrul UE. În schimb, în statele cu o dependență mai mică de energia rusă (de exemplu, România), Kremlinul se concentrează pe campanii de dezinformare și propagandă.
- Aceste campanii folosesc de obicei mesaje care răsună adânc în rândul publicului, chiar și atunci când nu au legătură cu Ucraina sau cu acțiunile Rusiei. În schimb, mesajele amplifică nemulțumirile față de guvernele interne, slăbesc încrederea în instituții și subminează susținerea pentru politicile comune NATO și UE. Prin amplificarea unor subiecte sensibile, cum ar fi dificultățile economice, inegalitățile sociale sau deciziile politice controversate, Rusia urmărește să erodeze sprijinul public pentru pozițiile pro-Ucraina și să perturbe unitatea necesară pentru acțiuni coordonate ale Occidentului. Această abordare cu multe fațete subliniază adaptabilitatea și hotărârea Rusiei de a exploata diviziunile și vulnerabilitățile pentru a-și atinge obiectivele geopolitice mai largi.
- România joacă un rol critic pe Flancul Estic al NATO, fiind un tampon strategic împotriva amenințărilor potențiale din partea Rusiei și un aliat important în securizarea regiunii Mării Negre. Ca stat aflat în prima linie, România găzduiește infrastructură militară importantă a NATO, inclusiv sisteme de apărare anti-rachetă, și contribuie semnificativ la securitatea regională prin sprijinul său robust pentru inițiativele NATO și eforturile de apărare ale Ucrainei. Această importanță geostrategică face din România o țintă naturală pentru campaniile hibride ale Rusiei. Prin subminarea încrederii publice în guvern și erodarea sprijinului pentru politicile NATO și UE, Rusia urmărește să slăbească coeziunea Flancului Estic și să perturbe capacitatea alianței de a răspunde eficient provocărilor de securitate.
- În plus, angajamentul României de a-și diversifica sursele de energie și de a reduce dependența de livrările rusești amenință și mai mult pârghiile de influență ale Rusiei în regiune. Un element esențial al acestei strategii este proiectul Neptun Deep, cea mai mare inițiativă de gaze naturale din sectorul românesc al Mării Negre. Dezvoltat în colaborare de OMV Petrom și Romgaz, Neptun Deep urmează să înceapă producția în 2027, cu o producție anuală estimată la aproximativ opt miliarde de metri cubi de gaz natural, poziționând România ca un producător important de energie și potențial exportator în cadrul UE. Această dezvoltare îmbunătățește securitatea energetică a României și diminuează influența Rusiei asupra piețelor de energie regionale, provocând rolul său tradițional de principal furnizor. Drept urmare, Rusia percepe ambițiile energetice ale României ca pe o amenințare directă la interesele sale strategice, intensificându-și eforturile de a destabiliza țara prin tactici de război hibrid.
- Acești factori explică de ce Rusia a menținut constant operațiunile sale de influențare a publicului român în ultimele două decenii, utilizând teme care răsună profund în rândul populației locale. Una dintre cele mai proeminente narațiuni a fost legată de menținerea resurselor naturale ale României în mâinile românilor, un mesaj folosit strategic pentru a submina investițiile americane în sectorul de petrol și gaze al țării, inclusiv proiecte precum Neptun Deep. Susținând cadrul în care investițiile externe sunt văzute ca o amenințare la suveranitatea națională, Rusia a încercat să încurajeze rezistența publicului față de implicarea economică occidentală. De asemenea, Moscova a susținut campanii care apelează la sentimentul naționalist creștin al României — o caracteristică pe care mulți români o consideră definitorie în cadrul UE. Această narațiune leagă adesea România de moștenirea sa ortodoxă creștină, deși Biserica Ortodoxă Română este oficial aliniată cu Constantinopolul și adesea în dezacord cu Biserica Rusă. Apelând la aceste curente culturale și religioase, Rusia urmărește să amplifice diviziunile între România și aliații săi occidentali, să erodeze încrederea în parteneriatele externe și să-și consolideze influența în regiune.
- Rusia a început să sprijine vizibil campaniile de dezinformare la începutul anilor 2000 și a escaladat semnificativ eforturile sale de propagandă în România după 2016. De atunci, au început să apară articole și postări pe rețelele sociale care promovau pozițiile oficiale ale Rusiei în limba română. Majoritatea acestor mesaje, deși publicate în limba română, proveneau din Republica Moldova (unde se vorbesc atât româna, cât și rusa), mai degrabă decât din România însăși. Acest lucru reflectă prudența Moscovei în promovarea directă a narațiunilor sale în România, având în vedere sentimentul profund anti-rus al țării. În schimb, dezinformarea s-a concentrat pe probleme de identitate socioeconomică și culturală care rezonează cu românii, folosind tactici subtile pentru a modela opinia publică fără a provoca o respingere directă.
- Un exemplu clar al subtilității din campaniile de dezinformare rusești a fost efortul de a submina susținerea pentru Ucraina în ultimii ani. Unul dintre mesajele cheie promovate de platformele susținute de Rusia se concentrează pe afirmația falsă că copiii refugiați ucraineni primesc alocații financiare mai mari de la stat decât copiii români. Această narațiune este construită pentru a alimenta resentimentele și a semăna diviziune, portretizând guvernul ca favorizând cetățenii străini în detrimentul propriilor cetățeni. Totuși, aceste campanii omit intenționat faptul că sprijinul financiar pentru copiii refugiați ucraineni este finanțat de UE, nu de guvernul român. România, ca beneficiară netă a fondurilor UE, primește un sprijin financiar semnificativ mai mare din partea UE decât contribuie. (Această narațiune a fost amplificată în continuare în timpul campaniei prezidențiale a candidatului populist Călin Georgescu, care a folosit-o pentru a accesa frustrările economice și sentimentele naționaliste. Georgescu a încorporat, de asemenea, simboluri naționaliste creștine în retorica sa, apelând la alegătorii deziluzionați de politica mainstream și celor care doresc să afirme identitatea culturală și religioasă a României în fața amenințărilor externe percepute.)”
