Se va întoarce asta împotriva lui? Alegerile sunt programate pentru 27 octombrie.
În timp ce israelienii se pregătesc pentru ceea ce ar putea fi cele mai importante alegeri din istoria țării, programate acum pentru 27 octombrie, coaliția condusă de Benjamin Netanyahu a lansat o ofensivă legislativă fără precedent înainte de vacanța de vară a Knessetului, care începe la sfârșitul acestei săptămâni. Deja au fost adoptate două legi care legitimează exceptarea tinerilor haredi de la serviciul militar obligatoriu, iar următoarea etapă o reprezintă un pachet de proiecte de lege care slăbesc mecanismele de control democratic.
Privite separat, unele dintre aceste inițiative par să vizeze chestiuni juridice tehnice, greu de înțeles pentru cei care nu sunt familiarizați cu dreptul constituțional și, poate, nu ar părea de interes imediat pentru cititorii AQL. Dar, dacă vă pasă de Israel, merită să aveți răbdare, deoarece, luate împreună, ele reprezintă în mod clar o încercare coordonată de a slăbi aproape toate instituțiile independente capabile să limiteze puterea executivă. În ansamblu, aceste măsuri constituie un atac direct asupra pretenției Israelului de a fi o democrație de tip occidental.
Acest lucru înseamnă slăbirea funcției publice și a instituției procurorului general, precum și a autorităților de reglementare independente. Totodată, guvernul urmărește să preia controlul asupra mecanismului prin care va fi investigat cel mai mare eșec din istoria Israelului – masacrul din 7 octombrie. Cu alte cuvinte, acest pachet legislativ reprezintă un proiect constituțional menit să consolideze o autocrație legitimată prin alegeri.
Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, guvernul conduce și o amplă extindere a coloniilor evreiești din Cisiordania. Ministrul de finanțe Bezalel Smotrich, cunoscut pentru pozițiile sale radicale, și Benjamin Netanyahu au aprobat recent un pachet de investiții în valoare de 434 de milioane de dolari pentru construirea de noi locuințe și drumuri. Acesta face parte dintr-un plan mult mai amplu, al cărui obiectiv este creșterea numărului coloniștilor la un milion. Iată ce am avut de spus despre acest subiect:
Revenind la „proiectul de putinizare” al lui Netanyahu: ceea ce Erdoğan a făcut cu Turcia – împingând-o în direcția unei democrații de fațadă și tot mai aproape de scenariul sumbru reprezentat de Rusia – încearcă acum Netanyahu să facă în Israel.
Recep Tayyip Erdoğan nu a abolit alegerile, ci a slăbit treptat instituțiile capabile să limiteze puterea executivă, păstrând în același timp aparențele unui sistem democratic. Astăzi, Turcia ocupă locul 163 din 180 de țări în Clasamentul mondial al libertății presei realizat de organizația Reporteri fără Frontiere. Cei care critică aceste evoluții nu se tem că Israelul va deveni peste noapte Turcia. Ei înțeleg însă că democrațiile se pot eroda treptat, prin mecanisme juridice adoptate chiar de guverne alese în mod democratic.
Pentru detalii, citiți în continuare:
Legea fundamentală: Studiul Torei
Piatra de temelie a acestui efort legislativ este o Lege fundamentală care recunoaște studiul îndelungat al Torei drept o formă de serviciu adus statului și poporului evreu. Aceasta este esențială pentru consolidarea sprijinului comunității haredi pentru Benjamin Netanyahu; fără susținerea acesteia, el nu are nicio șansă să obțină o majoritate parlamentară.
Legea a fost adoptată luni seara târziu, în pofida opoziției unanime a partidelor care nu fac parte din coaliția lui Netanyahu.
Puțini evrei israelieni contestă importanța istorică a studiului Torei. Criticii se opun însă scopului practic al legii: acela de a oferi protecție constituțională menținerii exceptării de la serviciul militar a unui număr foarte mare de studenți haredi din yeșive, făcând astfel mult mai dificilă o eventuală intervenție a instanțelor de judecată.
Legea urmărește, de asemenea, să garanteze că acești studenți vor beneficia de același nivel de sprijin financiar ca veteranii serviciului militar.
În aproape trei ani de război, rezerviștii au fost trimiși în repetate rânduri înapoi pe front – uneori pentru sute de zile într-un singur an – în timp ce zeci de mii de tineri haredi au rămas scutiți de serviciul militar. În acest context, nu este deloc surprinzător că marea majoritate a israelienilor se opun acestor scutiri. Doar aproximativ o cincime dintre ei le susțin – un procent doar puțin mai mare decât ponderea comunității haredi în populația țării.
O propunere legislativă conexă, care interzice arestarea tinerilor haredi ce se sustrag serviciului militar obligatoriu, a fost adoptată marți, din nou în pofida unei mobilizări masive a opoziției și în pofida protestelor vehemente venite din partea conducerii instituțiilor de securitate. Șeful Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), general-locotenentul Eyal Zamir, a avertizat că această măsură va încuraja evitarea încorporării și, într-o critică directă și neobișnuită la adresa guvernului, a declarat că ea este „în mod clar și fără echivoc incompatibilă cu nevoile IDF”.
Argumentul guvernului este că acela dreptul penal nu poate rezolva un conflict social care durează de zeci de ani. Însă consecința practică a legii este crearea a două categorii de cetățeni: cei care suportă consecințe juridice dacă refuză serviciul militar și cei care nu suportă niciuna. În condițiile în care armata israeliană se confruntă cu cea mai gravă criză de efective din ultimele generații, această diferențiere este corozivă atât din punct de vedere moral, cât și constituțional.
Între timp, aceiași parlamentari se pregătesc să adopte un proiect de lege care prelungește la 32 de luni durata serviciului militar obligatoriu pentru toți ceilalți, o perioadă mai lungă decât se anticipase. Parcă nici nu-ți vine să crezi: totul pare conceput astfel încât Netanyahu să piardă următoarele alegeri, ceea ce îi face pe mulți să se întrebe ce alte tactici are pregătite pentru campania electorală.
Slăbirea garanțiilor juridice
Un alt proiect de lege prevede separarea dublei funcții a procurorului general: aceea de consilier juridic al guvernului și de șef al Ministerului Public.
Susținătorii măsurii subliniază că, în mai multe democrații, aceste atribuții sunt exercitate de instituții diferite. Însă structura instituțională a Israelului este neobișnuită, iar funcția de procuror general a reprezentat mult timp una dintre principalele garanții împotriva abuzurilor puterii executive. Potrivit criticilor, această instituție este esențială într-o țară care nu are o constituție unică, nici un parlament bicameral, nici un sistem federal și nici parlamentari care să răspundă direct în fața alegătorilor, mai degrabă decât în fața conducerii propriilor partide.
Slăbirea acestei instituții devine cu atât mai îngrijorătoare cu cât prim-ministrul aflat în funcție este judecat într-un proces penal.
În același timp, coaliția guvernamentală promovează o lege care ar reduce independența consilierilor juridici ai miniștrilor. În prezent, aceștia sunt obligați să își exercite atribuțiile în primul rând în conformitate cu standardele profesionale ale dreptului. Coaliția dorește ca ei să răspundă într-o măsură mult mai mare în fața miniștrilor înșiși, transformând avocații și consilierii juridici al căror rol este să împiedice acțiunile ilegale ale guvernului în angajați cu rol politic, de la care se așteaptă să faciliteze astfel de acțiuni.
Toate aceste proiecte de lege fac parte din efortul mai amplu al lui Benjamin Netanyahu de a slăbi sistemul judiciar israelian, început în 2023. Acea reformă a declanșat un val masiv de proteste, care s-a încheiat abia după atacul și masacrul comis de Hamas la 7 octombrie. Dacă Netanyahu va câștiga un nou mandat la alegerile din octombrie, este de așteptat ca cele mai controversate componente ale acelei reforme să fie reluate. Printre acestea se numără politizarea pe scară largă a numirilor în sistemul judiciar și introducerea unei „clauze de derogare”, care ar permite parlamentului să anuleze hotărârile instanțelor judecătorești.
Ancheta privind evenimentele din 7 octombrie
Tot de proiectul de reformă a sistemului judiciar este legată – chiar dacă la prima vedere nu pare – și ancheta privind eșecurile serviciilor de securitate și informații ale Israelului din 7 octombrie.
În loc să înființeze tradiționala comisie de anchetă de stat, independentă și condusă de un fost judecător al Curții Supreme, coaliția guvernamentală promovează o alternativă cu caracter politic. Aceasta face parte din strategia mai amplă de subminare a Curții Supreme, prezentată de guvern ca fiind un instrument al opoziției liberale.
Potrivit proiectului guvernului, care săptămâna trecută a trecut de prima dintre cele trei lecturi parlamentare obligatorii, comisia de anchetă ar urma să fie alcătuită în mod egal din reprezentanți ai coaliției și ai opoziției, însă controlul efectiv ar reveni coaliției. Formula este prezentată ca fiind echitabilă, dar, prin însăși natura ei, politizează ancheta și garantează că concluziile acesteia vor fi contestate.
Principiul este simplu: un guvern nu ar trebui să exercite o influență decisivă asupra investigațiilor privind propriile sale eșecuri. Scopul unei anchete independente este tocmai acela de a stabili faptele fără ingerințe politice. Așa s-a procedat și după alte eșecuri majore ale autorităților israeliene, inclusiv după Războiul de Yom Kippur din 1973 și după masacrul de la Sabra și Shatila din Liban, din 1982.
Această manevră vine după ani în care Benjamin Netanyahu susținuse că nicio comisie de anchetă nu poate fi constituită cât timp războiul este în desfășurare, ceea ce a alimentat temerile că prelungirea conflictului servește și scopului de a amâna o astfel de investigație pe termen nedefinit. În același timp, pe rețelele sociale aparatul de comunicare al lui Netanyahua promovat teoria conspirației a așa-numitei „trădări din interior”, potrivit căreia conducerea instituțiilor de securitate ale Israelului ar fi permis în mod deliberat producerea masacrului pentru a-l compromite pe Netanyahu. Este o afirmație fără dovezi, însă aproximativ o treime dintre israelieni ajung astăzi să o creadă. Și acest lucru face parte din războiul cultural purtat de Netanyahu. Incitarea opiniei publice împotriva instituțiilor de securitate – create de generația fondatoare a statului Israel pentru a funcționa în afara disputelor politice – reprezintă, în opinia autorului, un element-cheie al planului său de instaurare a unui regim autocratic.
În fundal se află precedentul creat de guvern săptămâna trecută, când cabinetul a anunțat că va refuza să recunoască efectele practice ale unei hotărâri obligatorii a Curții Supreme privind A Doua Autoritate pentru Televiziune și Radio. Această decizie – din nou, aparent o chestiune tehnică și greu de urmărit pentru publicul larg – a creat un precedent șocant, care ar putea fi invocat în viitor pentru a ignora hotărârile instanței referitoare la toate reformele și deciziile menționate mai sus.
Acesta este, de fapt, scopul planului respectiv: transformarea viitoarelor alegeri într-o confruntare între politicienii aleși și Curtea Supremă. Dacă instanța supremă va declara neconstituțională o parte din această legislație în timp ce Netanyahu se află încă la putere, el va încerca să folosească aceste hotărâri pentru a submina și mai mult legitimitatea Curții și pentru a-și consolida propria putere.
Vestea bună este că tradițiile democratice ale Israelului sunt puternic înrădăcinate. În timpul protestelor din 2023, milioane de israelieni au demonstrat că sunt pregătiți să apere instituțiile democrației liberale cu o perseverență remarcabilă. De asemenea, liderii opoziției s-au angajat să abroge toate aceste legi dacă vor câștiga alegerile din octombrie.
Coaliția lui Netanyahu a consumat un capital politic uriaș nu pentru a reconstrui încrederea publică, grav afectată, ci pentru a remodela instituțiile care fuseseră create tocmai pentru a-i trage la răspundere pe cei aflați la guvernare. De aceea, israelienii trebuie să înțeleagă că miza nu o reprezintă una sau două legi controversate. Miza este însăși întrebarea dacă Israelul va mai rămâne sau nu o democrație.
