<< În urmă cu o lună, grupul Wagner al lui Evgheni Prigojin tocmai cucerise orașul ucrainean Bahmut, după o bătălie de aproape un an, târându-se înainte cu câteva zeci de metri pe zi. Pe 24 iunie, ucrainenii au privit cu uimire și oarecare bucurie, cum forțele domnului Prigojin mărșăluiau spre Moscova, parcurgând 800 km în câteva ore și doborând câteva aeronave rusești. Acea campanie pare să se fi încheiat la mai puțin de o zi după ce a început. Dar războiul Rusiei în Ucraina este puțin probabil să revină la business as usual >>, notează The Economist.
<< Rebeliunea domnului Prigojin a lovit în centrul efortului de război. Rostov-pe-Don, orașul pe care forțele sale l-au capturat la primele ore ale zilei de 24 iunie, este un centru logistic și de comandă central pentru război, deși sediul principal se află în Novocerkassk, la 30 km spre est. Este o rută cheie către provinciile Donețk și Lugansk și un punct de trecere pentru victimele din rândul rușilor. Voronej este la fel de important pentru operațiunile din partea de nord a frontului. Prigojin a spus că nu va împiedica războiul, dar cucerirea cartierului general al armatei ruse, din Rostov, ar fi fost extrem de perturbatoare. Se crede că pierderile aeriene ale Rusiei au inclus elicoptere avansate de război electronic.
Ucrainenii au sperat că amenințarea unui război civil în țara de alături se va desfășura pe o perioadă mai lungă, în favoarea lor. O sursă din Statul Major ucrainean a declarat pe 24 iunie că speră că Rusia va fi forțată să-și redistribuie rezervele limitate din prima linie, destinate respingerii contraofensivei ucrainene în curs, pentru a face față crizei la nivel național. Asta pare puțin probabil acum. Rapoartele inițiale sugerează că forțele Wagner se îndepărtează deja de Moscova, deși rămâne de văzut dacă se întorc „în taberele de câmp”, așa cum a sugerat dl. Prigojin.
Cu toate acestea, armata ucraineană a căutat să profite de haos. Deși se pare că au existat puține acțiuni dramatice în sud, unde forțele ucrainene derulează atacuri din 4 iunie, Hanna Maliar, ministrul adjunct al apărării din Ucraina, a anunțat o ofensivă pe mai multe direcții în est, inclusiv pe Bahmut, susținând că există „progres în toate direcțiile”. Forțele ucrainene au făcut progrese deosebite în apropierea orașului Donețk, luând satul Staromîhailivka, la 14 km spre vest. Este ironic, pentru că dl Prigojin, spun observatori informați, și-ar fi putut potrivi propria rebeliune pentru a coincide cu ceea ce mulți din Rusia credeau că va fi un mare impuls ucrainean, care nu s-a materializat niciodată.
Cu toate acestea, chiar dacă comandanții ruși revin la posturile lor, scurtul război civil al țării va lăsa o amprentă de durată pe câmpul de luptă. Fricțiunile din cadrul conducerii militare a Rusiei erau deja proaste; situația a devenit mai rea ca niciodată. Pe 24 iunie, Vladimir Alekseev, șeful adjunct al GRU, serviciul militar de informații al Rusiei, i-a luat relaxat în derândere pe Serghei Șoigu și Valeri Gherasimov, șeful Statului Major General, într-o întâlnire cu domnul Prigojin, la Rostov. Când a fost întrebat dacă îi va preda, el a gesticulat: „Îi poți lua”. Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei și fost președinte, a sugerat ulterior că membri ai „elitei” militare a Rusiei au participat la rebeliune.
Retragerea domnului Prigojin pare să fi făcut parte dintr-un acord. Kremlinul susține că liderului Wagner i se va oferi trecere în siguranță în Belarus; trupelor implicate în rebeliune au primit imunitate în fața urmăririi penale; iar altora li s-a permis să semneze contracte formale cu ministerul rus al apărării. Dar dacă forțele Wagner revin pe teren, neîncrederea dintre mercenari și trupele regulate va fi mai gravă ca niciodată. Dacă vor fi lăsați deoparte, în ciuda promisiunii unei amnistii, Rusia va pierde până la 30.000 de soldați, inclusiv o elită călită în luptă, de 5.000. Vor fi greu de înlocuit. Unele rapoarte sugerează că Putin l-ar putea demite și pe domnul Șoigu, care a ocupat funcția de ministru al Apărării timp de peste un deceniu.
Domnul Prigojin a spart autoritatea Kremlinului. Mica lui bandă de trupe, nu cu mult mai peste o brigadă, a creat prima amenințare terestră la adresa Moscovei, de la Hitler, în 1941, chiar dacă s-a dovedit a fi, la propriu, efemeră. Domnul Putin conta pe un război lung, în care Occidentul s-ar sătura să înarmeze și să finanțeze Ucraina. Există acum dovezi puternice că prelungirea războiului accelerează și fragmentarea, și decăderea regimului său. Mobilizarea a sute de mii de noi recruți, fără de care domnul Putin nu poate lansa nicio nouă ofensivă, ar agrava această problemă.
Mai mult, dl Prigojin a spart, de asemenea, rațiunea lui Putin pentru război. Într-un videoclip postat pe 23 iunie, el a dezmințit afirmațiile Rusiei conform cărora Ucraina a bombardat regiunea Donbas timp de opt ani și că Ucraina și NATO intenționează să atace Rusia. Războiul, a spus el, a fost de fapt lansat în beneficiul „elitei oligarhice” a Rusiei. Acest lucru ar putea ridica întrebări neliniştitoare în rândul populaţiei Rusiei. „Cine”, se întreabă John Foreman, până de curând atașat britanic al apărării la Moscova, „și-ar dori să lupte mai departe pentru un regim rus care a dat dovadă de o asemenea slăbiciune, declarând că e vorba de o revoltă și apoi schimbând placa în cursul aceleiași zile?” >>
Ofensiva lui Prigojin. Dăduse toate semnele că trebuie crezut
