De la invadarea Ucrainei, propaganda rusă a prezentat Moscova drept un aliat al „Sudului Global” împotriva Occidentului, însă campania are și alte scopuri, notează CEPA.
<< Experții aliniați Kremlinului accentuează tot mai mult necesitatea de a repara relațiile cu Europa. Dar ei nu caută o apropiere; doresc ceva foarte diferit.
La scurt timp după Anul Nou, a apărut un articol remarcabil pe site-ul Revista militară, strâns legat de Ministerul Apărării. În trecerea în revistă a anului, analiștii militari ruși au început să discute despre potențiale conflicte între Franța, Marea Britanie și Statele Unite.
Ei au ajuns la concluzia că „în condițiile actuale, posibilitatea ca Franța să revină complet la gaullism nu este epuizată”. Autorii și-au exprimat speranța pentru o „poziție mai independentă a Franței”, în loc de una „impusă de anglo-saxoni”, anticipând o adâncire a alinierii dintre Paris și Beijing. În acest curs al evenimentelor, în viitor ar putea apărea un „triumvirat format din Rusia, China și Franța”.
Ca multe alte speculații rusești, și aceasta poate părea ciudată. Dar există unele motive pentru Kremlin să spere la fisuri în alianța occidentală. În timp ce Franța nu s-a aflat în fruntea cauzei pro-ucrainene, președintele Macron a devenit cu siguranță mai hotărât să reziste agresiunii Kremlinului.
Simpatizanții ruși din rândurile opozanților săi de extrema dreaptă, din partidul de extrema dreaptă al lui Marine Le Pen, Rassemblement National, conduc în prezent în sondaje iar alături, pe locul doi, se află de alianța de stânga, care include și comuniștii. Ratingul de aprobare a președinte este unul sumbru.
În mod similar, comentatorii de la ziarul de afaceri Vzgliad văd speranță în Germania. Ei anticipază că în mijlocul grevelor și a unei crize economice, actualul guvern ar putea demisiona și că o nouă administrație ar fi silită să reducă asistența acordată Ucrainei (prevăzută la 8,7 miliarde de dolari, anul acesta). Aici, de asemenea, există un partid de extremă dreaptă prietenos cu Rusia, care crește în sondaje, deși AfD se confruntă cu probleme serioase, inclusiv o posibilă interdicție.
Rusia a căutat mult timp să divizeze și să slăbească alianța occidentală, cu KGB pătrunzând adânc în guvernul francez în anii 1960 — așa cum s-a întâmplat în scandalul Sapphire — și susținându-i pe gaulliștii care doreau să părăsească NATO. Aproximativ 12.000 de agenți ai Stasi au activat în Germania de Vest în timpul Războiului Rece — ajungând chiar și în biroul cancelarului în 1974 — și rușii au continuat să obțină succes notabil în operațiunile lor de informații împotriva statului acum unificat.
Gânditorii ruși în materie de geopolitică acceptă acum că a eșuat planul din 2022, de a aduce Europa de Vest într-o poziție recurgând la tăieri energetice. În schimb, ei explorează metode alternative de a influența țările occidentale în mod individual, adesea sub pretextul „restabilirii relațiilor”.
Încurajați de blocarea sprijinului occidental pentru Ucraina de către un membru al Uniunii Europene (UE) și o minoritate din Congres, nu există voință de negociere, ci mai degrabă de subordonare sau cel puțin intimidare a Europei de Vest de către Rusia.
Alexandr Rahr, președintele Societății Eurasiatice, a sugerat că o astfel de restabilire a relațiilor în condițiile impuse de Rusia ar putea avea loc „prin unele țări din Europa de Est, în care apare o tendință către valorile tradiționale”.
Declarații care exprimă dorința Rusiei pentru „relații pozitive cu Europa” pot fi auzite chiar și la postul de propagandă radio, Sputnik, iar experții de la principalul centru analitic rus, Clubul Valdai, sună surprinzător de cordiali atunci când susțin că țările BRICS „nu își formulează obiective care ar putea fi considerate o provocare directă pentru Vest”.
Este de notat faptul că, în primul an al războiului, majoritatea marilor agenții de presă rusești au prezis o deteriorare suplimentară a relațiilor dintre Rusia și UE, cu posibilitatea unei rupturi totale.
Cu un an în urmă, politologii ruși susțineau că „relațiile dintre Rusia și Vest au atins deja un punct de fără de întoarcere, fără să existe pre-condiții pentru reluarea unui parteneriat strategic deplin”.
Cu toate acestea, au recunoscut că „istoria și cultura Europei le sunt familiare și accesibile rușilor încă din școală”, și că tineretul rus este „integrat în lumea globală, unde regulile de comunicare le sunt familiare și înțelese”.
Acest lucru se întâmplă în ciuda eforturilor regimului de a-i izola de influențele occidentale pernicioase și de a rescrie manualele școlare — un consilier al Kremlinului a scris, anul trecut, un manual de istorie pentru elevii de 16-18 ani.
Această recunoaștere a influenței occidentale poate fi, în parte, o recunoaștere a realității. Aproape doi ani de război au demonstrat că nu doar tinerii, ci nici elitele ruse nu sunt dispuse să renunțe la bunurile europene și, mai semnificativ, la stilul de viață occidental.
Jurnaliștii independenți relatează că întreaga viață socială a elitelor din Moscova modernă se bazează fie pe imitarea mărcilor occidentale, fie pe livrarea ilegală a bunurilor sancționate.
Însă acest lucru nu implică și faptul că Kremlinul își va schimba politica pentru a îmbunătăți relațiile cu Europa. În schimb, semnifică o intensificare a eforturilor perturbatoare ale Rusiei de a fractura blocul occidental și de a susține forțele prietenoase Moscovei în țările europene.
Acest lucru este confirmat de un raport al Washington Post care se concentrează asupra extinselor operațiuni de influență ale Rusiei în Franța. În mod specific, materialele indică faptul că Jean-Luc Schaffhauser, un politician care a reprezentat anterior partidul lui Le Pen și a fost strâns asociat cu Rusia, a depus eforturi pentru aducerea unei rețele de foști generali la putere, în caz de criză și colaps politic în Franța.
Conform raportului, el a asigurat personal autoritățile ruse că va promova o echipă de lideri de extremă dreaptă din Europa de Vest dispuși să colaboreze cu Moscova. În acest context, speculațiile analiștilor militari ruși cu privire la potențiala creare a unui „triumvirat al Rusiei, Chinei și Franței” nu mai par atât de delirante.
Consolidarea strategiei Rusiei de a diviza Europa este detaliată în continuare de un raport din 2023, intitulat „Politica Rusiei față de Majoritatea Globală”, scris de principalii analiști politici ai Kremlinului, Dmitri Trenin, Serghei Karaganov și Alexander Kramarenko.
Autorii recunosc că lumea nu este împărțită în două tabere concurente. În schimb, ei recunosc că țările non-vestice, „cu rare excepții, nu sunt aliate ale Rusiei”, și că „conflictul din Ucraina nu a divizat lumea în două tabere”.
În timp ce recunoaște că „majoritatea globală” nu este în mod inerent anti-vestică, raportul încurajează totuși Rusia să stabilească „alianțe circumstanțiale bazate pe interese” cu țările non-vestice. Ei subliniază că „scopul politicii externe și al activităților economice externe ale Rusiei este să submineze hotărârea Occidentului pentru confruntare și să convingă capitalele occidentale să se retragă în mod pașnic. Acesta este și obiectivul politicii active și inovatoare față de majoritatea globală”.
Așadar, în timp ce lumea nu este împărțită în două tabere, această împărțire rămâne totuși speranța strategilor ruși. Fiecare relație ar trebui să vizeze slăbirea hotărârii occidentale. „Pe măsură ce influența noastră generală crește, țările majorității globale pot deveni un factor crucial în slăbirea coeziunii Occidentului”, afirmă raportul.
Analiștii Kremlinului sunt hotărâți să-și folosească aliații drept arme împotriva Occidentului, conștienți de faptul că aceste țări nu caută o astfel de confruntare. Ca întotdeauna în abordarea regimului față de străini, aceasta este cinică, dar alarmant de eficientă. >>
