Împrumutarea unui debitor aflat în război implică un pariu suplimentar: acela de a câștiga, notează The Economist.
<< Războiul continuă să afecteze grav economia Ucrainei. PIB-ul țării este cu un sfert mai mic decât în ajunul invaziei lui Vladimir Putin, banca centrală consumă rapid rezervele valutare, iar recentele atacuri ale Rusiei asupra infrastructurii critice au redus prognozele de creștere economică. „Armatele puternice”, a avertizat Serghii Marcenko, ministrul Finanțelor din Ucraina, pe 17 iunie, „trebuie susținute de economii puternice”.
În urma deciziei întârziate a legislatorilor americani din aprilie de a aproba un pachet de finanțare în valoare de 60 de miliarde de dolari, Ucraina nu va rămâne curând fără arme. În timp, finanțele statului vor fi de asemenea consolidate de planurile G7, anunțate pe 13 iunie, de a folosi activele băncii centrale a Rusiei înghețate în instituțiile financiare occidentale pentru a împrumuta alte 50 de miliarde de dolari. Problema este că Ucraina se confruntă cu o criză de lichidități – iar asta, în curând.
În ultimii doi ani, creditorii Ucrainei au fost de acord să suspende plățile pentru serviciul datoriei. Această scutire – atât din partea guvernului, cât și a creditorilor privați – valorează 15% din PIB pe an. De fapt, dacă plățile ar fi fost obligatorii, ele ar fi reprezentat a doua cea mai mare cheltuială a statului, după apărare. Acum, însă, moratoriul din partea deținătorilor privați de obligațiuni străine, inclusiv Amundi, un administrator de active francez, și PIMCO, unul american, este setat să expire pe 1 august.
Astfel, Ucraina are o lună pentru a evita intrarea în incapacitate de plată. FMI dorește ca Marcenko să negocieze o reducere a datoriei, dar un acord pare improbabil în timpul rămas. Dacă Ucraina intră în incapacitate de plată, acest lucru ar reflecta o lipsă îngrijorătoare de încredere în rândul investitorilor privați față de angajamentul Occidentului. Pe termen lung, asta ar putea însemna un dezastru pentru redresarea țării.
Puține restructurări au fost întreprinse în toiul unui război. Țările fac acest lucru pentru a asigura accesul la piețele financiare, ceea ce necesită datorii gestionabile. O restructurare rapidă durează luni, una dificilă ani – creditorii nu sunt niciodată dornici să renunțe la creanțe. Dar Ucraina a fost exclusă de pe piețele de capital de când a început războiul, ceea ce înseamnă că nu există o urgență mare pentru desfășurarea procedurilor. În iunie, Marcenko a oferit creditorilor un acord care reducea cu 60% valoarea actuală a datoriilor sale. Creditorii au răspuns cu calm că ei consideră că o reducere de 22% ar fi mai rezonabilă.
Ucraina are o nevoie disperată de spațiu fiscal. Până la sfârșitul anului, raportul datorie-PIB al țării va ajunge la 94% – un nivel ridicat pentru o economie cu un istoric financiar dificil și de dimensiunea sa. Sumele pe care le oferă aliații sunt impresionante, dar vin sub formă de artilerie, tancuri și fonduri alocate, nu de numerar. Doar 8 miliarde de dolari din pachetul recent al Americii vor merge direct către guvernul Ucrainei, o sumă echivalentă cu puțin peste un sfert din cheltuielile anuale ale Ucrainei pentru beneficii sociale, și chiar și aceasta este sub formă de împrumut. UE plănuiește să ofere puțin mai mult, dar totuși doar 38 de miliarde de dolari pe parcursul a trei ani.
Deși scutirea pe care o dorește Ucraina este modestă – 12 miliarde de dolari între 2024 și 2027 – țara nu are dispune de bani pentru a acoperi această sumă dacă nu îi este acordată. Conform unui acord de restructurare la fel de drastic precum cel propus de Ucraina și respins de deținătorii de obligațiuni, țara ar putea abia să-și acopere cheltuielile, conform FMI. Deținătorii de obligațiuni, la rândul lor, se întreabă cum poate fondul să fie atât de sigur, mai ales având în vedere că analiza sa este acum veche de câteva luni.
În lipsa unui acord, Ucraina are două opțiuni. Una este să negocieze o prelungire a înghețării plăților datoriei, așa cum a făcut deja cu creditorii oficiali, care vor renunța la plăți până în 2027. Cealaltă este să intre în incapacitate de plată. Acest lucru poate părea drastic, dar în realitate există puține diferențe între cele două scenarii. În orice caz, plățile Ucrainei nu vor fi reluate.
Reticența investitorilor din sectorul privat nu reflectă doar perspectivele financiare ale Ucrainei. Într-o restructurare normală, creditorii pariază pe perspectivele economice ale unei țări. Împrumutarea către un debitor aflat în război implică și un al doilea pariu: că acesta va câștiga. „Trebuie să fie o țară care să poată plăti la sfârșitul acestui conflict”, a remarcat un deținător de obligațiuni. Multe depind de amploarea sprijinului occidental. Contribuabilii ar putea obosi să mai dea miliarde. Donald Trump, care a fost sceptic față de sumele alocate, pare din ce în ce mai probabil să revină la Casa Albă în noiembrie. Modelele obișnuite ale FMI-ului întâmpină dificultăți în a lua în considerare astfel de factori.
Deținătorii de obligațiuni sunt de asemenea sceptici în privința planurilor pentru reconstrucția pe termen lung a Ucrainei în caz de victorie. Deși aliații și FMI-ul au susținut că o restructurare acum va permite Ucrainei să reintre pe piețele financiare imediat ce războiul se încheie și aliații săi iartă datoriile, investitorii nu sunt convinși că o astfel de zi va veni vreodată. Mai degrabă, ei cred că o restructurare ar fi prima dintre multe încercări ale aliaților Ucrainei de a împinge povara financiară a războiului și costul reconstrucției departe de guverne și spre sectorul privat.
Multe aspecte ale redresării Ucrainei, inclusiv construcția infrastructurii de bază și a clădirilor civile, precum și pregătirea oamenilor pentru reconstrucția țării, nu vor aduce niciodată profit și, prin urmare, vor trebui susținute de aliații țării. Blocajul actual ridică o perspectivă îngrijorătoare: că neîncrederea dintre aliații Ucrainei și investitorii privați va încetini progresul. Marcenko a avut dreptate să le reamintească creditorilor comerciali ai Ucrainei că armata unei țări este pe atât de puternică pe cât este economia din spatele ei. De asemenea, ar fi putut să le amintească aliaților Ucrainei că o economie este doar atât de puternică precum este armata care îi asigură existența. >>
De ce un război cu drone în Asia ar arăta diferit de cel din Ucraina
