<< Miliardarul are o mare viziune pentru umanitate și este neobișnuit de hotărât să o pună în operă >>, scrie The Economist.
Judecând după nenumăratele biografii scrise despre Elon Musk, cel mai bogat om din lume este totodată și unul dintre cei mai neobișnuiți. Cea mai recentă lucrare, semnată de Walter Isaacson — autorul unei biografii bestseller a co-onbdatorului Apple, Steve Jobs — a fost publicată pe 12 septembrie. Este, fără îndoială, cea mai intimă din întregul lot. Domnul Musk l-a lăsat pe domnul Isaacson să-i facă umbră timp de doi ani și i-a oferit acces la familia sa și la cei mai apropiați confidenti. Rezultatul este o relatare imparțială despre un vizionar cu defecte.
<< Este greu să te gândești la cineva care a produs o schimbare atât de uluitoare în atât de multe domenii diferite de activitate. Compania de rachete a domnului Musk, SpaceX, a făcut mult mai ieftină plasarea de lucruri în spațiu. Producătorul său de automobile, Tesla, a accelerat tranziția la vehiculele electrice. Sateliții săi de comunicații, Starlink, au făcut internetul accesibil în locuri îndepărtate.
Cu toate acestea, domnul Musk este la fel de disprețuit, pe cât este admirat, din cauza declarațiilor sale despre politică, a cruciadei sale împotriva „virusului minții trezite” (curentului WOKE – n.tr.) și administrării zdruncinate a Twitter (pe care din anumite motive l-a redenumit „X”). Domnul Isaacson descrie un om cu o mare viziune pentru omenire, dar și unul care este impulsiv, belicos și autodistructiv.
Născut în 1971, domnul Musk a avut o copilărie tumultoasă în Africa de Sud. El a fost crescut parțial de o mamă singură care se zbătea și parțial de un tată abuziv (care mai târziu va avea doi copii cu o fiică vitregă din a doua căsătorie). Domnul Musk a fost agresat violent la școală. În adolescență, a văzut un bărbat înjunghiat în cap. A evadat în vise cu ochii deschiși și în romanele științifico-fantastice. A emigrat de tânăr, mai întâi în Canada, apoi în America.
Domnul Musk a făcut primele milioane în timpul febrei dotcom de la sfârșitul anilor 1990, co-fondând un director de afaceri online și apoi o bancă online care, după o fuziune, a devenit PayPal. Apoi și-a propus modestul obiectiv de a transforma Homo sapiens într-o „specie multiplaneară” care să poată supraviețui dispariției pe Pământ.
În opinia domnului Isaacson, domnul Musk este propulsat de convingerea că omenirea se îndreaptă spre calamitate. De aici etica lui de muncă supraomenească (omul abia dacă doarme) și toleranța față de risc (și-a pus averea în pericol de mai multe ori și adesea își împinge inginerii să își asume pariuri calculate). De aici și obiceiul său de a mustra cu furie sau chiar de a concedia sumar angajații pe care îi consideră incompetenți sau insuficient dedicați. Domnul Isaacson descrie momentele în care domnul Musk a trecut pe ceea ce confidentii săi numesc „modul demon”. Domnul Musk, după propria sa evaluare, suferă de sindromul Asperger. „Nu a fost dotat să aibă empatie”, scrie domnul Isaacson.
Domnul Musk are mare încredere în propria sa înțelepciune. Când vine vorba de inteligența artificială (AI), se pare că nimeni, în afară de el, nu poate fi de încredere pentru a-i proteja pe oameni de mașinile răuvoitoare, motiv pentru care le-a cerut inginerilor Tesla să dezvolte un robot umanoid și a lansat propria companie de AI în acest an.
Nu se teme nici să se implice în geopolitică. Dl Isaacson povestește cum, după cum a relatat The Economist în octombrie, dl Musk a refuzat să permită folosirea Starlink de către Ucraina pentru a ataca forțele ruse care ocupau Crimeea, după ce a hotărât că un asalt asupra peninsulei ar putea provoca o ripostă nucleară (Ucraina a atacat-o mai târziu, fără a declanșa un astfel de răspuns.)
Domnul Isaacson admite că subiectul său se comportă prost uneori. Dependența lui de Twitter/X îl poate împinge la conflicte inutile. El a acuzat un scafandru salvator din Thailanda că este un „tip pedo”, ceea ce a dus la un proces de defăimare (pe care domnul Musk l-a câștigat). El a declarat că are „finanțare asigurată” pentru a-și lua Tesla în privat, când nu a făcut-o. Investitorii care l-au crezut au pierdut bani, iar domnul Musk a trebuit să încheie o înțelegere de mai multe milioane de dolari cu Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse din SUA. După cum recunoaște domnul Musk: „M-am împușcat în picior atât de des încât ar trebui să-mi cumpăr niște bocanci din kevlar”.
În ultimii ani, tweeturile sale au criticat pozițiile de stânga pe probleme precum identitatea de gen și au cochetat cu teoriile conspirației de dreapta despre lucruri precum covid-19. Deplasarea lui spre dreapta poate fi explicată cel puțin parțial, spune domnul Isaacson, prin cearta dintre domnul Musk și fiica sa transgender, Jenna, a cărei viziune socialistă radicală a făcut-o să rupă legăturile cu tatăl ei.
Convingerea domnului Musk este aceea că Twitter s-a infectat cu wokery, iar cenzurarea punctelor de vedere alternative a constituit factorul major în decizia sa de a cumpăra site-ul de social media. Isaacson speculează, de asemenea, că înțelegerea i-a oferit lui Musk, marcat de bullying-ul din copilărie, șansa de a „deține locul de joacă”.
Cartea aruncă o lumină și asupra vieții personale turbulente a domnului Musk. A fost căsătorit și a divorțat de trei ori, de două ori de aceeași persoană; din 2016, a avut un șir de relații complicate. Domnul Musk „nu este crescut pentru liniștea domestică”, consideră domnul Isaacson. Cu toate acestea, cartea îl prezintă ca un tată dedicat celor zece copii ai săi care au supraviețuit (este un credincios înflăcărat în asumarea responsabilității personale pentru perpetuarea rasei umane).
Până acum, povestea domnului Musk a fost una de determinare, perseverență și originalitate care a schimbat lumea. S-ar putea, totuși, să se transforme într-o poveste de avertizare cu privire la orgoliu și autodistrugere. Orice ai crede despre domnul Musk, el este un om care merită înțeles, ceea ce face ca aceasta să fie o carte care merită citită. >>
Problema cu „big tech”, pe care o pune gestul lui Elon Musk de a bloca lovirea flotei ruse
