„Tigru de hârtie” a fost una dintre insultele preferate ale președintelui Mao. Dictatorul chinez nu a inventat expresia, așa cum i-a declarat cândva lui Henry Kissinger. Dar îi plăcea s-o folosească, în special împotriva Statelor Unite, scrie într-un editorial CEPA analistul Edward Lucas.
🔷 Aceste animale metaforice au ieșit din nou la pândă. China a transmis amenințări groaznice la adresa Lituaniei, după ce această țară și-a îndeplinit promisiunea de-a deschide o reprezentanță taiwaneză la Vilnius. Asta nu este o ambasadă oficială. Dar include cuvântul „Taiwan” în titlul său – încălcând insistențele Chinei continentale, conform căreia referirile la democrația insulară autonomă se fac doar prin perifrază, cum ar fi „Taipei”.
Partidul-stat chinez este furios. Global Times, oficiosul cu vocabular luxuriant, s-a referit la Lituania drept „un șoarece, sau chiar un purice, sub picioarele unui elefant de luptă”. În acest caz, s-ar putea întreba, de ce elefantul este atât de încurcat?
În orice caz, Lituania nu se lasă descurajată de amenințările unei țări de aproximativ patru sute de ori mai mare. Degradarea ambasadei Chinei de la Vilnius, în urma retragerii ambasadorilor, nu are niciun efect practic. Sancțiunile ricoșează: Lituania nu are un comerț semnificativ cu China continentală (deși exporturile către Taiwan sunt în plină expansiune).
Politica lituaniană se bucură de un sprijin puternic din partea Statelor Unite, inclusiv de o nouă facilitate de credit la export de 600 de milioane de dolari. Uzra Zeya, unul dintre cei șapte subsecretari ai Departamentului de Stat, a vizitat Vilnius pentru a ține un discurs la Forumul emblematic „Viitorul Democrației”, în acest weekend. Fostul vicepreședinte al Taiwanului Chen Chien-jen s-a adresat și el la conferință, în prezența miniștrilor de externe din Letonia și Slovenia. Acest lucru exemplifică gradul diplomatic constant către relații mai strânse cu Taiwanul. Noul guvern ceh analizează, de asemenea, măsuri similare. Cu cât China continentală se plânge mai mult, cu atât amenințările sale par mai subțiri.
Dar unii tigri sunt prea reali. Combaterea blufului Chinei este ușoară în comparație cu dificultățile prezentate de Belarus și Rusia. China nu-și va trimite rachetele hipersonice asupra Lituaniei. Belarus poate și folosește migranții pentru a ataca granițele vecinilor săi din Uniunea Europeană. Și Rusia masează trupe la granița cu Ucraina într-un mod care reprezintă un motiv serios de alarmă privind intențiile sale.
Comparațiile sunt instructive. China este o amenințare mult mai serioasă pentru Statele Unite și pentru libertate peste tot în lume. Dar pentru europeni, se află departe. Belarus este o dictatură în delir, fără credibilitate. Rusia este o mizerie stagnantă sub conducerea fostei cabale KGB a lui Vladimir Putin. Dar sunt la îndemână. Partidul Comunist Chinez duce o bătălie simbolică fără sens asupra Taiwanului, alimentată de nevroze obscure despre propria sa legitimitate. Rusia lui Putin are și ea probleme nevrotice cu legitimitatea (și, prin urmare, o profundă ranchiune istorică față de statalitatea ucraineană, exemplificată de divagațiile bizare ale lui Putin pe acest subiect). Dar scopul Rusiei nu este să modifice terminologia diplomatică. Kremlinul vrea un teritoriu și este dispus să plătească și să impună un preț groaznic în vieți pentru a-l atinge. Ignorăm asta pe riscul nostru.
Dar în ambele cazuri contramăsura necesară este similară: acțiunea colectivă decisivă. Nici măcar Partidul Comunist Chinez nu poate ignora influența militară, politică și economică a țărilor occidentale care lucrează împreună. Se conturează deja noi alianțe care vor schimba, cu întârziere, echilibrul de putere în regiunea Indo-Pacific.
A ține piept Kremlinului ar trebui să fie mult mai ușor. Europa are mijloace economice și de altă natură abundente pentru a constrânge Belarusul în cazul migrației și a descuraja Rusia când vine vorba de Ucraina. Dar acestea funcționează doar dacă abordează problemele cu cei 27 de membri uniți.
Vânătoarea de tigri este riscantă. Mai bine n-o încercați singuri.🟦
