Ambasadorul Marii Britanii în România, Andrew Noble, conducea prin Europa, spre București, în august 2018, cu câteva zile înainte de cel mai mare protest anticorupție din ultima vreme.
Partidul Social Democrat, aflat atunci la guvernare, era în toiul infamei sale revizuiri judiciare care a stârnit îngrijorare în Uniunea Europeană, SUA și în rândul multor români. Demersul era văzut ca subminând statul de drept, oferind un cec în alb oficialilor corupți și trăgând România înapoi.
Andrew James Noble, LVO, (Ordinul Regal Victorian, un ordin de cavaler), unul dintre cei mai experimentați diplomați din Marea Britanie, a sosit într-o miercuri, cu două zile înainte de protestul din 10 august, devenit în cele din urmă unul violent. Peste 200 de persoane, protestatari și forțe de ordine, au avut nevoie de îngrijiri medicale după ce trupele de intervenție au folosit gaze lacrimogene și tunuri cu apă pentru a dispersa manifestanții anticorupție, într-un moment în care zeci de mii de oameni se aflau acolo și se opuneau guvernului.
Prim-ministrul de atunci, Viorica Dăncilă, părăsise orașul, la fel și primarul Bucureștiului, Gabriela Firea. Cele două nu mai sunt în prima linie a politicii românești, chiar dacă rămâne la guvernare o versiune nouă, îmbunătățită, a Partidului Social Democrat.
Domnul Noble, în vârstă de 63 de ani, se află la apogeu acum când se retrage și părăsește România, un loc în care a ajuns pentru prima dată ca tânăr diplomat, în anii 1980, atunci când la putere se afla Nicolae Ceaușescu. De fapt, este „covârșitor de trist” că pleacă, dar este pozitiv în privința schimbărilor și a planurilor de a menține relația cu România după „cinci ani intenși”.
Anul acesta i-a primit pe regele Charles III în prima sa vizită în străinătate de la încoronarea din 6 mai, dar și pe arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby.
Ambasadorul este, de asemenea, mult mai optimist cu privire la țară, și mult mai mult decât sunt numeroși români. Nu pentru că țara, în mod clar, are un loc în inima lui, ci pentru că este în deplina posesie a faptelor și știe să le interpreteze.
Pe scurt, România se descurcă incredibil de bine, spune el. PIB-ul său este mai bun decât al Greciei și Croației, dar nu pare să înțeleagă realitatea, iar liderii săi nu au reușit să transmită mesajul.
Relațiile dintre Marea Britanie și România sunt solide, ambele părți cooperând în ceea ce privește Ucraina, securitatea și traficul de persoane. Prin urmare, privind situația din punct de vedere pur profesional, este un moment bun să pleci în trei săptămâni.
Ministerul de Externe
În timpul carierei sale de 41 de ani în Ministerul de Externe britanic, domnul Noble a servit ca ambasador în Algeria și a mai activat în Germania, Africa de Sud și Grecia.
În amplul interviu acordat Universul.net, domnul Noble a vorbit despre traficul de persoane, Schengen și pătrunjelul radioactiv.
Un lucru pe care îl așteaptă cu nerăbdare: să facă un cozonac cu ajutorul unui cârlig de frământat aluat.
Iată, în cuvintele ambasadorului, cele mai importante momente ale interviului acordat în 28 septembrie.
10 august
Când am venit în România, „știam despre #rezist și protestele din 2017, dar 10 august a fost ultima mare demonstrație”, spune el. „Nu am participat. Au fost oameni din ambasadă și mi-au o făcut o relatare directă… Sunt foarte bucuros că am văzut ceea ce este ultima mare demonstrație publică de voință politică în stradă… (A fost o componentă) importantă a modului în care România merge”.
El notează ironic că România a avut cinci premieri români de la sosirea sa… în timp ce Marea Britanie a avut patru.
România este „normală”
S-a trecut de la „România care riscă să devină un paria în Europa, cu asaltul asupra statului de drept, la o Românie esențial normalizată. România este o țară normală acum. Și-a încheiat tranziția de la comunism; are provocări mari, ca orice țară democratică”.
„Oamenii din România încă mai cred că multe dintre problemele României sunt specifice României și există exemple în care România nu a reușit, în timp ce, de fapt, aproape totul prezintă un set de probleme comparabile cam cu cele din aproape oricare alte democrații avansate”.
Narațiune internă
Dar narațiunea internă despre punctul în care se află România este una care pică două teste de bază, cred. În primul rând, nu reușește să facă comparații internaționale adecvate. Dar cea mai mare problemă este că oamenii nu știu de unde provine România. Populația născută din 1989 este un lucru, dar populația care a devenit adultă, cei care au 44 de ani și sub, nu își amintește de România adultă. Are amintirile din copilărie, dar nu amintiri despre munca și hrănirea unei familii.
El menționează o carte scrisă de o scriitoare americano-lituaniană, Ruta Sepetys, publicată în 2022, intitulată „I Must Betray You”.
Este „o carte fabuloasă scrisă pentru adolescenți, despre un număr mic de adolescenți români în 1989 — și se termină cu implicarea lor în revoluție… Este o carte care le oferă tinerilor fapte esențiale despre traiul în comunism, se citește foarte ușor, capitolele sunt de două pagini și jumătate, este dinamică, scrisă din perspectiva unui tânăr de 17 ani”.
Comunism
„Îți dai seama repede cum era viața în comunism. Adolescenții care reflectă și persoanele în vârstă își vor da seama că de la ce era atunci până la ceea ce avez astăzi este o îmbunătățire masivă, masivă și una care a fost realizată din 1996 (de când Emil Constantinescu a fost ales președinte, învingându-l pe Ion Iliescu – n.ed.). Din 1989 până în 1996 a fost o perioadă de desțelenit, pentru schimbare”.
În 1989, nimeni nu avea o idee alternativă. Nimeni nu avea gânduri alternative, nici măcar în privat, despre cum se conduce un sistem politic, o economie sau o societate. A fost unul dintre aspectele la care, se poate spune, până în 1989 România a sângerat până aproape până la moarte.
Oamenii se concentrau doar pe supraviețuire, iar viața intelectuală se sfârșise. Dacă compari Ungaria, care și-a început tranziția economică în anii 1950, și România, care a început-o în 1996, și care sunt pozițiile lor relative acum, în termeni economici, îți dai seama foarte repede că România s-a descurcat spectaculos de bine, depășind Grecia și Croația din punct de vedere al PIB. Cine ar fi crezut asta?
Realizări
Dacă privim la relația noastră, Regatul Unit – România, și îi vedem traiectoria, ne-ar fi foarte greu să spunem în ce punct al acestei curbe ascendente a avut loc Brexitul, iar asta pentru că ne-am pregătit pentru Brexit și ne-am pregătit să menținem această relație. Nu a fost vorba despre diminuarea relației noastre cu România și Europa în ansamblu și cred că am reușit acest lucru cu adevărat eficient.
Cooperarea noastră în ceea ce privește securitatea oamenilor noștri este la cote maxime. Două mii de soldați britanici sunt în țară anul acesta, la exerciții și altele asemenea, dar există și alte elemente. Mentalitatea româno-britanică cu privire la Ucraina este absolut identică (la nivel guvernamental – n. ed). Sunt foarte mândru de asta și de modul în care colegii mei au contribuit la asta.
Traficul de persoane
O altă realizare este „ceea ce am făcut în problema aspectelor care contribuie la traficul de persoane din România. O țară care este mai bogată pe cap de locuitor decât Grecia nu ar trebui să aibă o problemă de sclavie modernă și totuși știm că românii sunt între primii patru străini traficați în Marea Britanie. Ar trebui să fie o chestiune de rușine. Mai sunt Sudanul de Sud, Eritreea și Vietnam. Este pur și simplu șocant. Dar dacă te uiți la sărăcia celor marginalizați, la excluderea romilor, la persoanele cu dizabilități, la comunitatea LGBT, căreia nu i se acordă drepturile depline ale omului, și la femei, care încă suferă un nivel rău de violență de toate tipurile, în privat, dar care se descurcă destul de bine în public, tavanul de sticlă nu este chiar aici în majoritatea părților țării, în afară eventual de politică. Dar chiar și acolo, al doilea om în stat (președintele Senatului – n. ed.) a fost femeie de două ori în acești cinci ani.
Calcă haine bărbații români?
„Știm că în privat există o mare problemă și nu există egalitate funcțională. Nu știu câți bărbați români calcă haine și gătesc la fel de mult precum colegii mei din Marea Britanie, dar bănuiesc că sunt mult mai puțini. Acestea sunt lucruri care continuă în comunitățile marginalizate. O absență a perspectivelor de viață care îi fac pe oamenii de acolo să caute oportunități false în străinătate; manipularea fetelor, în comunitățile marginalizate, este o problemă teribilă”.
„Ambasada noastră a fost foarte vocală. Cred că am avut un oarecare succes în sprijinirea utilizării de către guvern a ONG-urilor și a discuțiilor cu ONG-urile și acesta este unul dintre lucrurile pe care nu le făceam acum cinci ani, dar pe care le facem și le vom face în continuare. Va dura mult timp, dar dacă nu începi acum, va dura și mai mult”.
Unde este România în 2023? Înțeleg de la dumneavoastră că românii greșesc narațiunea
Narațiunea internă a României este slabă, este liniștită, aproape inexistentă. Ca funcționar public britanic, dacă aș sta cu circumstanțele pe care le are România, știu că miniștrii mei m-ar împinge să scriu mai multe materiale care să clarifice care au fost realizările noastre. Sunt numeroase realizări în România despre care nimeni nu vorbește, inclusiv economia fundamentală a țării, care se transformă. Și faptul că nu mai este o țară în tranziție.
Devine o țară matură, nu cu o lungă tradiție. Asta va lua mult timp. Se află pe deplin în pachetul democrațiilor avansate cu o mare provocare pe zona dezvoltării rurale, sănătății și educației. Dar ghici ce? Cu toții avem exact aceleași provocări: identitate diferită, aeeași provocare.
Schengen va aduce migrație, va stimula economia
Există un domeniu în care România nu a înfruntat încă provocările și acela este migrația. Dar migrația va sosi imediat ce va ajunge Schengen. Sper că este un domeniu în care oamenii își dau seama că, pentru a profita cu adevărat de pe urma Schengen, oamenii vor avea cu adevărat nevoie să întâmpine noile populații care sosesc, deoarece este un tărâm cu mare nevoie de forță de muncă, potențial economic uriaș de creștere, iar dacă vin oameni pentru a presta în aceste slujbe, asta va ajuta economia României, lucr care la rândul său va ajuta guvernul să cheltuiască mai mult pentru educație, sănătate și drumuri și tot ceea ce își doresc oamenii.
Un moment bun plecare?
Este dificil de răspuns la asta fără a fi copleșitor de trist că plec. Sub aspect birocratic, este un moment bun, există un guvern stabil, suntem cu un an înaintea alegerilor, care ridică provocări particulare. Cele două guverne ale noastre sunt într-o poziție foarte puternică și, prin urmare, este un loc relativ stabil în care să predai ștafeta. Nu suntem în criză, deși criza din Ucraina este cu noi în fiecare zi. Nu suntem ca și cum am fost în prima lună (august 2018 – n. ed.) în care trebuia să inventăm modul în care răspundem, relația noastră a acceptat acum că coordonarea pe subiectele ucrainene face parte din noul cotidian și merge extrem de bine. Deci, merge extrem de bine. Este un moment bun în acest sens.
Amintirea zilelor negre ale comunismului, Cernobîl
Eram la granița cu Ucraina când au trecut norii. Îmi amintesc că atunci când m-am întors la București, a trebuit să fiu testat dacă aduc niveluri mari de radiații pe haine și pe mine. A trebuit să colectez mostre de vegetație locală și de apă de suprafață. Îmi amintesc că am stat undeva în Neamț, golind apa Evian pe marginea drumului pentru a avea sticle în care să colectez apă dintr-un rezervor. Această apă costase o avere. Chiar și atunci mă gândeam: „Doamne! Ce fac?”
Pătrunjel radioactiv
„A fost un punct fierbinte de radiații în grădina din față a ambasadei. Reședința avea o bucătărie de grădină și se cultivau toate legumele, așa cum trebuia (la sfârșitul anilor 1980 exista un mare deficit de alimente de bază – n.ed.). Toate acestea trebuiau testate cu contorul Geiger. Pătrunjelul și era în afara scalei în ceea ce privește radioactivitatea. Toate celelalte erau mult mai bine. Este modul în care crește pătrunjelul și ceea ce absoarbe”.
Goodbye or farewell?
„Dacă ai trăit în România atât de intens timp de cinci ani, și a fost foarte intens, zilele sunt foarte lungi. Săptămâna are șapte zile și chiar dacă ești în vacanță în România, călătorind, de fapt nu ești în vacanță. Este o experiență foarte, foarte intensă și nu cred că o poți da la o parte. Și nu aș vrea. Voi reveni în vizită. Profil foarte scăzut. Am un succesor excelent și ultimul lucru de care are nevoie ar fi ca predecesorul să i se bage pe sub picioare, iar eu nu voi face această greșeală. Dar voi contribui.. Sunt într-un consiliu al unui mare ONG și voi face alte lucruri cu România, sper. (Nu sunt) nici măcar hotărât. Mi se pare de neconceput că nu ne vom întoarce, ca familie și individual. Copiii noștri (Andrew și Helen Noble au patru copii – n. ed.) s-au distrat și ei de minune aici și știu că au locurile lor preferate și pensiuni preferate și vor să se întoarcă.
Cum este să fii ambasador?
A fi ambasador este o meserie dificilă. Ești o persoană publică pentru prima dată în cariera ta. Și pentru prima dată în carieră, ești total dependent de echipa din spatele tău. Este munca lor, este conectivitatea lor pe care o folosești în fața. La toate celelalte locuri de muncă, în general, au fost eforturile mele, iar asta la un nivel mult mai scăzut și nicio persoană publică. Este o modalitate curiosă de a descoperi că ai o profesie complet diferită la sfârșit, comparativ cu ultimii 30 de ani. Dar e o bună distracție.
Fericit că ați venit în România în această etapă a carierei dumneavoastră, nu când aveați 30 de ani?
Când aveam 30 de ani, am contribuit la procesul de aderare la UE și apoi, la 40 de ani, am contribuit la procesul de aderare la NATO. Iar din perspectivă londoneză, am fost implicat în dezvoltarea capacității anti-teroriste a României. Am făcut ceva când nu eram aici. Dar a începe aici și a termina aici este un mod destul de special. În anumite privințe, sunt foarte bucuros că mă retrag de aici, deoarece, când compar ceea ce ambasadorii britanici reușesc să obțină în țări comparabile sau în țări mai avansate, ceea ce pot realiza este mult mai subtil de descris, adică mai puțin. Ar fi greu de găsit nivelul de satisfacție în muncă. Și de asemenea „există oameni mai calzi în Europa decât românii? Știm că niciunde altundeva nu există un echilibru mai bun al naturii. Nu există alt loc în care să putem avea sarmale cu smântână. Deci, unde să vreau să merg după București?”
Ce ziceți de cozonac?
Ambasadorul este cunoscut pentru abilitățile sale în matrie de gătit, iar în timpul pandemiei a pregătit sarmale la abur, pentru telespectatori. „În ceea ce privește cozonacul, abordarea mea va fi diferită. Singura dată când am făcut cozonac, până acum, l-am frământat cu mâna. Pe cuvânt, m-au durut brațele. Dar știu că o să-mi folosesc cârligul pentru aluat când fac cozonac. Ați facut cozonac? Eu: „nu.” Este un aluat incredibil de umed. Îți pui mâinile în aluat și nu le poți scoate. Se simte ca si cum ai frământa ciment umed și abia dupa 20 de minute începi să obții ceva elasticitate, iar după doar o jumătate de oră îți explodează brațele. Deci va fi cu cârligul de aluat de acum înainte.
Universul.net îi urează lui Andrew Noble „Mulțumesc” și „Drum Bun”. Și un „La Revedere”, întrucât suntem siguri că se va întoarce curând în România.
Ben Miller, vedeta din „Death in Paradise”, în România pentru promovarea cărților sale pentru copii
