Autorităţile din România au primit, în ultimele 12 luni, aproape 10.000 de sesizări privind dispariţii de copii, numărul dispariţiilor fiind în creştere faţă de anul anterior. În jumătate dintre cazuri este vorba despre plecări voluntare ale unor minori aflaţi în grija statului, arată statisticile Salvaţi Copiii, realizate pe baza datelor oficiale ale Poliţiei Române. Organizaţia a analizat şi motivele plecării minorilor, informează News.ro.
„Fenomenul copiilor dispăruţi este cu atât mai alarmant în România, cu cât, dintre cele 9.902 de sesizări privind minori dispăruţi, procesate în perioada aprilie 2023 – aprilie 2024, peste jumătate reprezintă plecări voluntare din locuinţele sociale, căminele şcolare sau centrele D.G.A.S.P.C, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizaţia Salvaţi Copiii România. Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 424, dintre care majoritatea (295) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani. Experţii Salvaţi Copiii atrag atenţia că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un simptom al uneia sau mai multor experienţe negative care li se întâmplă”, se arată într-un comunicat dat publicităţii de Salvaţi Copiii România, miercuri, cu trei zile înainte de Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi.
Numărul dispariţiilor este în creştere faţă de perioada 30 aprilie 2022 – 22 aprilie 2023, când au fost 8.722 de sesizări referitoare la dispariţia minorilor, cu 1.145 mai mult decât în anul anterior.
Organizaţia a făcut şi o analiză a cauzelor pentru care copiii fug din familii sau din centrele unde sunt instituţionalizaţi, specialiştii Salvaţi Copiii subliniind că „de cele mai multe ori, aceste plecări sunt denumite plecări voluntare, însă acest termen neagă complexitatea şi natura fenomenului”.
„Copiii fug în primul rând din cauza problemelor de acasă, iar în fruntea listei se află diferitele forme de violenţă, conflictul, abuzul şi neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar şi consumul de alcool şi droguri al unui părinte reprezintă de asemenea probleme identificate acasă”; este una dintre concluziile legate de plecările copiilor.
Unii dintre copii pleacă de acasă din cauza a ceva şi pleacă de acasă spre ceva. Copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă din cauza a ceva” identifică fuga ca un mijloc de a se distanţa de o situaţie dificilă. Din categoria celor care pleacă din cauza a ceva fac parte, în general, tinerii cu episoade depresive şi ideaţie suicidară, sunt concluziile organizaţiei. În schimb, copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă spre ceva” identifică frecvent fuga cu dorinţa lor de a se apropia de o persoană sau de o situaţie care par mai dezirabile decât situaţia lor de zi cu zi.
În ceea ce priveşte copiii din centrele de plasament, Salvaţi Copiii notează că aceştia „reprezintă unul dintre grupurile de tineri cele mai expuse riscului şi cu probabilitate crescută de a fugi şi a avea dificultăţi în accesarea ajutorului”. Motivele pentru care aceştia placă din centre includ dorinţa lor de a se alătura familiei de origine sau cuiva apropiat lor şi problemele care ţin de ocrotirea lor în aceste centre de plasament.
Sunt şi cazuri de copii care pleacă din cauza condiţiilor de la şcoală: bullyingul, tulburările de învăţare, frecvenţa redusă la ore şi presiune socială din partea colegilor.
“Sunt esenţiale prevenţia şi sprijinul oferit copiilor în momentele dificile. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenţie sporită din partea familiilor şi a profesioniştilor. Părinţii, îngrijitorii şi familiile rămân cei mai importanti factori pentru prevenire şi sprijin, tinerii având nevoie de comunicare deschisă, ascultare, empatie şi o relaţie bazată pe grijă şi compasiune. Copiii au nevoie de adulţi în care să aibă încredere”, afirmă Mihaela Dinu, psiholog în cadrul Salvaţi Copiii.
Din totalul sesizărilor privind dispariţiile de minori în ultimul an: 97 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani; 163 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani; 2.300 sunt despre copii cu vârsta între 10 şi 14 ani iar marea majoritate, 7.342 sunt sesizări care se referă la dispariţiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.
În fiecare an, în Europa sunt raportaţi în jur de 250.000 de copii dispăruţi. Cele mai recente cazuri raportate în 2023 arată că 66% dintre copiii dispăruţi fie au fugit fie au fost alungaţi de acasă sau din instituţiile de îngrijire. Cazurile de răpire de către părinţi (18 %) şi dispariţia copiilor migranţi (6 %), raportate la liniile telefonice de urgenţă, prezintă, de asemenea, tendinţe îngrijorătoare care necesită atenţie şi sprijin imediat, subliniază Salvaţi Copiii.
