<< Atacul surpriză al Hamas asupra Israelului, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a războiului de Yom Kippur, va fi ținut minte timp de veacuri ca un eșec de intelligence >>, scrie, în The Guardian, Peter Beaumont, fost corespondent la Ierusalim pentru The Guardian și The Observer.
<< În decurs de câteva ore, zeci de militanți din Gaza au p[truns prin gardul de frontieră, în sudul Israelului, luând prin surprindere posturile militare locale.
Oameni înarmați au răpit și ucis israelieni în comunitățile de la granița de sud, filmându-și atacul în timp ce avansau în numeroase locații. Într-un caz, un jurnalist de televiziune din Gaza a transmis un reportaj standup despre un atac din interiorul Israelului, un moment aproape de neconceput.
În timp ce imaginile cu câteva mii de rachete care segmentau cerul deveniseră familiare de-a lungul anilor, în cursul vârfurilor periodice ale luptei din jurul Gazei, ei bine imaginile cu trupele de asalt ale Hamas care se deplasau pe străzi din comunități precum Sderot, aruncau în aer porțile unui kibbutz și trăgeau asupra mașinilor în trecere și asupra pietonilor au produs scece pe care nu le mai văzuse majoritatea israelienilor, oameni pentru care atacurile de scurtă durată din orașe erau un fapt de viață.
Hackerea activiștilor este cea mai recentă serie de atacuri cibernetice asupra palestinienilor
Citeşte mai mult Dacă este surprinzător, este pentru că supravegherea de către Israel a societății palestiniene este atât extrem de sofisticată, cât și extrem de invazivă, monitorizarea activității Hamas în special una dintre cele mai importante sarcini pentru instituția de securitate.
După cum au dezvăluit, în 2014, pentru Guardian și alte entități media, avertizorii de integritate de la Unitatea 8200 de război cibernetic a forțelor de apărare israeliene, plasa pentru dezvoltarea surselor este aproape atotcuprinzătoare în activitatea lor, în scopul de a identifica potențiali informatori în teritoriile palestiniene ocupate.
Li s-a spus să caute persoane cu probleme financiare și de sănătate, din cele vulnerabile din cauza unei vieți sexuale improprii, eforturi duplicate în interviurile de intrare și ieșire cu palestinienii cărora li s-a permis să părăsească fâșia de coastă.
Membrii grupurilor militante aflați în închisorile israeliene erau istoric vizați, în demersurile informative, dar toate acestea au făcut și mai surprinzător faptul că Israelul nu a văzut atacul planificat al Hamas.
Industria tehnologică de supraveghere din Israel, după cum a demonstrat scandalul programelor spion Pegasus, este printre cele mai avansate din lume. În ciuda tuturor acestor lucruri, pregătirile Hamas au fost ratate.
Este adevărat că Hamas, în timp ce fusese mereu hotărât și capabil de planificare pe termen lung, a devenit mult mai abil în a se adapta la provocările militare cu care se confruntă, depunând adesea eforturi mari în planificare și în identificarea vulnerabilităților israeliene, un fapt foarte cunoscut forţelor de apărare ale Israelului.
Deși este cunoscut din runde anterioare de lupte din Gaza că Hamas a lucrat la dezvoltarea rețelelor de comunicare militare independente și redundante, inclusiv a propriilor sisteme de redistribuire a informațiilor pe câmpul de luptă, acest lucru sugerează două aspecte.
Primul aspect este că aceasta a fost planificată cu un nivel de securitate operațională, nu doar în interiorul Hamas, ci și între facțiunile rivale din Gaza, fără precedent în runde anterioare de lupte, în care cel puțin forma generală, dacă nu și întinderea acumulării stocurilor de către Hamas, a fost identificată și transmisă de către Israel.
Analiștii militari au fost deja rapizi în a sugera că Hamas este probabil să fi folosit o dezinformare semnificativă, precum și șocul atacurilor din multiple domenii – inclusiv rachete și infiltrări – pentru a crea haos maxim.
Ceea ce este clar este că în mai multe momente, în cursul timpul concenbtrării de forțe, au fost omise potențiale pregătiri: planificare, stocare, dar cel mai crucial, în timpul pregătirii imediate pentru ofensiva Hamas, atunci când luptătorii săi se adunau și se apropiau de zonele de frontieră supravegheate de patrule regulate, camere de luat vederi, senzori de mișcare la sol și mini-tunuri controlate la distanță, în locuri în care în trecut se dovediseră eficiente împotriva încercărilor de a pătrunde în zona de graniță.
Toate acestea sugerează o operațiune care – la fel ca atacurile de infiltrare surpriză ale Hamas din trecut, inclusiv cele care implicau tuneluri în Israel – a necesitat o pregătire considerabilă.
Poate că este semnificativ faptul că – așa cum s-a subliniat în mass-media israeliană – incidentele legate de Hamas din ultimele luni nu au fost identificate de cțătre forțele de apărare israeliene și de către agențiile de informații ca parte a unei acumulări pentru război.
În timp ce luptele continuau cu infiltrații din Hamas în comunitățile israeliene din sudul Israelului, mass-media israeliană punea întrebarea inevitabilă: cum s-a putut permite să se întâmple asta la aniversarea a 50 de ani de la războiul de Yom Kippur, considerat el însuși un colosal eșec de intelligence, atunci când Israelul a fost atacat de o coaliție arabă.
„Tot Israelul se întreabă: unde este IDF, unde este poliția, unde este securitatea?”, a întrebat Eli Maron, fost comandant al marinei israeliene, într-o emisiune de televiziune, în direct. „Este un eșec colosal; ierarhiile au eșuat pur și simplu, cu consecințe imense”.
Pe rețelele de socializare și în alte locuri, liderii israelieni – inclusiv prim-ministrul Benjamin Netanyahu – erau deschis criticați în timp ce atacul se desfășura, tăcerea fiind întreruptă doar de apariția ministrului apărării, Yoav Gallant.
Un lucru este totuși clar: acest atac survine în toiul unei perioade de profundă dislocare socială pentru Israel. Guvernul de extremă dreapta al lui Netanyahu, populat cu indivizi în funcții guvernamentale care nu ar trebui să ocupe astfel de poziții, cum ar fi Itamar Ben Gvir, ministrul pentru securitatea națională, și-a petrecut timpul punând gaz pe foc într-o situație deja foarte inflamabilă în teritoriile ocupate.
Conflictul inutil și egoist al lui Netanyahu cu mari părți ale societății israeliene privind mult criticatele sale planuri de a submina Curtea Supremă a țării, chiar în timp ce el este supus unor proceduri judiciare pentru acuzații de corupție, a copleșit dezbaterea publică, determinând un număr mare de rezerviști să amenințe cu refuzul serviciului militar.
Chiar și când, în cele din urmă, Netanyahu a vorbit, a fost pentru a reflecta o clasă politică și de securitate israeliană profund zguduită. El a afirmat că acest lucru nu este o „operațiune” sau o „rundă” de lupte, ci o stare de război.
Cu Hamas incapabil să susțină o incursiune pentru o perioadă lungă de timp, pare îniorător de clar că se va încheia cu un maxim de groază. Ideea este și a fost șocul.
Marea întrebare este amploarea răspunsului Israelului. Atacul Hamas, deja definit ca un război, va pune presiune asupra lui Netanyahu din partea extremei drepte care de mult timp milita pentru un atac definitiv asupra Fâșiei Gaza, poate încheiată cu reocuparea completă. Mesajele de la prieteni din Gaza și Israel arată că teama cu privire la ceea ce urmează este copleșitoare. >>
Situația din Israel este mai gravă decât vă imaginați. Este timpul să facem ceva
