<< La începutul anilor 1980, într-o perioadă tensionată a războiului rece, Uniunea Sovietică se temea că America și aliații săi iau în considerare o lovitură nucleară așa că s-a pus pe căutat semne de avertizare. Lista de indicatori a KGB depășea cu mult sfera militară. Marile campanii de donare de sânge, sacrificarea animalelor și mișcarea din artă ar putea semnala că se apropie un atac >>, notează The Economist.
<< Astăzi, un nou tip de război rece opune America împotriva Chinei. Și, din nou, analiștii caută semne ale unui potențial conflict. Cel mai probabil punct de aprindere este Taiwan, insula autonomă la care China are pretenții și pe care o susține America. Dacă China plănuiește să invadeze Taiwan, pregătirile sale militare ar fi greu de ascuns. Dar înainte ca trupele să înceapă să se adune, alte acțiuni, de natură economică și financiară, ar putea semnala intenția Chinei.
Uniunea Sovietică a confundat activitățile obișnuite, cum ar fi rezervele de sânge, cu posibili indicatori de război. Când vine vorba de China, este și mai dificilă găsirea semnalelor în zgomotul existent. Această țară a petrecut zeci de ani îmbunătățindu-și forțele armate. Stochează alimente în mod obișnuit. Și-a întărit economia împotriva potențialelor sancțiuni. Toate aceste acțiuni au alimentat temerile privind războiul, dar nu înseamnă neapărat că una este iminent. Pentru agențiile de informații occidentale, provocarea este, așadar, de a-și imagina cum s-ar putea abate China de la această linie de referință precaută în perioada premergătoare unui atac real.
Un domeniu pe care să se concentreze este cel al mărfurilor, și anume energie, alimente și metale. China ar dori să asigure provizii adecvate din fiecare din acestea, înainte de a lansa o invazie. Multe dintre aceste bunuri provin din străinătate și sunt cumpărate de stat, așa că datele comerciale sunt un indicator util al intențiilor guvernului. Tiparele care ar merita atenție includ creșteri mari și continue ale aprovizionării, schimbări bruște în importuri sau exporturi, achiziții care merg împotriva pieței și mișcări care nu sunt în conformitate cu tendințele istorice. Nici un singur punct de date nu va indica faptul că urmează un război. Dar un sistem plauzibil de avertizare timpurie ar putea fi format prin punerea în comun a observațiilor.
Energia este un loc bun pentru a începe. China importă aproape trei sferturi din petrolul pe care îl folosește. Reprezintă doar 20% din consumul de energie al țării, dar ar fi crucială pentru orice efort de război. Cu el circulă vehiculele militare, ca și camioanele care transportă provizii. Dacă China ar începe să-și crească rezervele – în prezent are suficiente pentru a rezista trei luni la rata de consum actuală – acesta ar fi unul dintre cei mai buni indicatori că se pregătește de război, spune Gabriel Collins, de la Universitatea Rice din Texas.
Detectarea creșterilor care se abat de la tendințele recente va fi dificilă. Importurile de petrol din China au tot crescut de un deceniu. Țara își extinde capacitatea de stocare, construind caverne subterane care sunt atât mai sigure, cât și mai greu de spionat decât rezervoarele în aer liber. Dar, în timp de război, China ar putea limita utilizarea în mare măsură la forțele armate. Semnele unei astfel de raționalizări ar fi un indicator mai evident, chiar dacă tardiv.
Gazele reprezintă o pondere mult mai mică din mix-ul energetic al Chinei, dar încă pot oferi indicii cu privire la un viitor conflict. Dacă China s-ar teme că va fi tăiată de la aprovizionarea străină, probabil că ar arde mai mult cărbune, căci are destul. S-ar putea, de asemenea, să meargă la cumpărături. Așa a fost cazul în perioada premergătoare invadării Ucrainei de către Rusia, anul trecut, când principala companie de gaze din Rusia a redus aprovizionarea. În cele șase luni de dinaintea atacului, entitățile chineze au cumpărat mai mult de 91% din toate gazele naturale lichefiate achiziționate la nivel mondial în baza unor contracte la termen (de obicei, de patru ani sau mai mult), potrivit domnului Collins și colegul său, Steven Miles.
Firmele au semnat contracte care au blocat livrări pe termen scurt, rupând-o cu practica din trecut a Chinei, de a se concentra pe livrările viitoare. Nouă dintre cei 20 de jucători de stat implicați în achiziție nu cumpăraseră niciodată gaz. Este posibil ca China să fi decis pur și simplu să se aprovizioneze înainte ca prețurile să crească și mai mult (cum s-au întâmplat). Dar domnii Collins și Miles spun că acordurile ridică întrebări cu privire la complicitatea Chinei cu Rusia.
În timp ce va fi nevoie de combustibil pentru a alimenta mașina de război a Chinei, trebuie procurată și hrana necesară oamenilor. China importă mai multe produse agricole decât orice altă țară. Obsedată de securitatea alimentară, are deja stocuri enorme. În 2021, un oficial a declarat că rezervele sale de grâu ar putea satisface cererea timp de 18 luni. În ultimul deceniu, China și-a crescut foarte mult achizițiile de grâu, porumb, orez și soia.
Cum și-ar putea schimba China comportamentul dacă războiul ar fi la orizont? Răspunsul este acela că probabil ar cumpăra și mai multă mâncare. Un produs de urmărit este soia. China importă 84% din stocul său. O mare parte din el este folosit pentru hrănirea porcilor (carnea de porc reprezintă 60% din totalul consumului de carne din China). Țara are în prezent suficiente boabe pentru a-și hrăni porcii pentru mai puțin de două luni. O creștere rapidă a achizițiilor ar putea indica faptul că se pregătește de conflict, spune Gustavo Ferreira, un ofițer agricol din armata americană, mai ales dacă aceste achiziții nu au fost însoțite de o creștere a producției de animale sau dacă au fost contrare tendințelor pieței.
O parte din această activitate poate fi greu de văzut. Dimensiunea tezaurului de cereale din China, de exemplu, este intens dezbătută. Când vine vorba de metale, provocarea poate fi și mai mare. Articole precum beriliul și niobiul sunt folosite pentru a face echipamente militare. Platina și paladiul intră la motoare. Cât de mult are China din aceste metale, dintre care majoritatea sunt importate, este greu de spus, deoarece tiparele sale de consum sunt neclare.
Precum în cazul combustibilului și al alimentelor, modelele neobișnuite de cumpărare a metalelor ar putea fi un semnal. Schimbările ivite în exporturile Chinei ar fi un indicator mai vizibil. Ar putea deveni mai reticentă să se despartă de metalele din pământuri rare, esențiale pentru multe tehnologii. China are aproape monopol pentru multe dintre acestea. În iulie, a anunțat controale la export pentru galiu și germaniu, două metale utilizate în chipuri. Totuși, asta a fost parte a luptei sale tehnologice cu America, nu un semnul unui război fierbinte în pregătire.
China cumpără multe dintre mărfurile sale din țări care s-ar putea să nu se supere dacă invadează Taiwan și nici să adere la un embargo condus de Occident. Dar liderul Chinei, Xi Jinping, le-a spus șefilor săi de securitate să se pregătească pentru „cel mai rău scenariu”. Probabil că ar dori să facă China cât mai autosuficientă posibil în caz de război.
O gândire similară infuzează abordarea Chinei față de sistemul financiar. A introdus un mecanism de plată transfrontalieră care ar putea, dacă este necesar, să ocolească instituțiile financiare occidentale – deși în prezent majoritatea tranzacțiilor sunt încă efectuate prin platforme străine. China și firmele sale de stat împing din ce în ce mai mult partenerii comerciali să semneze contracte în yuani, pentru a reduce dependența țării de dolar. Dacă ar plănui un război, China și-ar putea muta și rezervele valutare din dolari și euro și în active care sunt mai greu de sechestrat, cum ar fi aurul.
Piețele financiare tind să reacționeze cu întârziere la pericolele geopolitice. Dar dacă investitorii ar afla de planurile Chinei, ar exista o fugă de capital. Probabil că guvernul își va înăspri controalele de capital. Entitățile de stat ar încasa, de asemenea, activele deținute de custozii de peste mări și ar repatria veniturile. Ar putea să renunțe la unele investiții în străinătate sau să întârzie plățile. În zilele premergătoare unui atac, guvernul ar putea îngheța toate fondurile străine din China.
Unele dintre aceste acțiuni pot veni prea târziu pentru a fi semnale utile de război. Altele se pot dovedi iluzorii ca indicatori. Când vorbește despre securitatea națională, dl Xi spune că „mări furtunoase” sunt în față. Eforturile statului de a coborî trapele ar putea fi confundate cu ceva mai rău. Într-o anumită măsură, acesta și este ideea. O parte a strategiei Chinei este de a convinge lumea că este pregătită și dispusă, dacă nu și pe cale să invadeze Taiwan. Dar comportamentul său riscă să confirme cele mai pesimiste presupuneri ale analiștilor occidentali.
Așa s-a întâmplat în timpul războiului rece. În 1983, NATO a organizat un exercițiu militar care urma să culmineze cu un atac nuclear simulat. Bazându-se pe tipul de indicatori identificați de KGB, unii oficiali sovietici s-au temut că exercițiul ar putea fi o acoperire pentru un ceva real. Astăzi, în timp ce China exersează invadarea Taiwanului, analiștii occidentali trebuie să fie atenți să nu sufere din cauza propriului lor bias de confirmare. Dar dacă indicatorii economici și financiari – împreună cu imaginile prin satelit, informațiile de semnal și din surse umane – pot ajuta America și aliații săi să anticipeze războiul, poate că îl pot preveni. >>
