Forțele sale armate le depășesc pe cele ucrainene în materie de bombardamente, dar își epuizează artileria, notează The Economist.
<< Armele rusești trag de aproximativ cinci ori mai multe proiectile decât cele ucrainene. Lupta s-a intensificat în ultimele săptămâni. Pe 17 februarie, invadatorii au capturat Avdiivka, un oraș de pe frontul estic. De atunci, au ocupat mai multe sate din apropiere. În sud, soldații ucraineni apără satul Robotine cu doar 20 până la 30 de proiectile pe zi. Puterea de foc a Rusiei îi conferă un avantaj clar, dar are destule arme să mențină acest ritm?
În februarie, Rusia avea pe teren aproape 5.000 de piese de artilerie, conform Royal United Services Institute, un think-tank din Londra. Produce aproximativ 50 de țevi de artilerie pe an, conform lui Pavel Luzin de la Centrul de Analiză a Politicii Europene, un alt think-tank. Creșterea producției ar fi dificilă: țevile de artilerie sunt realizate cu utilaje specializate, folosind oțel de înaltă calitate. La începutul războiului, doar două fabrici rusești erau echipate pentru a le produce. Puține țări exportă țevi de artilerie, iar și mai puține i-ar vinde Rusiei: Coreea de Nord reprezintă o posibilă sursă, furnizându-i deja proiectile. Dar imagini de satelit sugerează că Rusia înlocuiește o parte semnificativă din armele mari pe care le pierde recurgând la un stoc care aflat în aer liber.
La începutul conflictului, Rusia avea aproximativ 19.000 de piese de artilerie în curți neacoperite. Dar unele dintre acele tunuri au ruginit zeci de ani, devenind inutilizabile. În ultimii doi ani, multe au fost luate pentru piese de schimb: țevile au fost adesea folosite pentru a le înlocui pe cele uzate de tragerea repetată a mii de proiectile. Un studiu realizat de un analist de informații din sursă deschisă (OSINT), pe X, cunoscut pe site sub numele de Ben, sugerează pe această bază că ar putea fi încă utilizate doar aproximativ 2.000 de tunuri autopropulsate și 2.400 de piese de artilerie tractate. Aceste cifre sunt incerte: este dificil de estimat câte dintre cele mai vechi tunuri ale Rusiei, obuzierele D-1 și M-30, care datează din al Doilea Război Mondial, mai pot fi utilizate sau câtă muniție are Rusia pentru ele. Dar scăderea în aprovizionare cu artilerie, și în special cu țevi de artilerie, este o problemă evidentă.
E dificil de estimat ritmul în care Ucraina distruge artileria rusă: tunurile mari sunt de obicei staționate departe de linia frontului, ceea ce le face dificil de contabilizat. Forțele armate ale Ucrainei pretind că au distrus peste 10.000, dar numărul care poate fi confirmat vizual este mult mai mic. Oryx, o echipă de analiză OSINT din Olanda, ale cărei estimări sunt adesea în concordanță rezonabilă cu cele ale agențiilor de stat, dispune de imagini cu aproximativ 1.000. Bazat pe ritmul în care echipamentul este retras din stocul în aer liber, analistul OSINT de pe X sugerează că ucrainenii au distrus, probabil, aproximativ 5.500 de tunuri mari. E de așteptat ca Rusia să rămână fără țevi în 2025, afirmă un analist bine informat, moment în care va trebui să se bazeze pe artileria cu rachete, care necesită cantități mult mai mari de material exploziv.
În ultimul an, Ucraina a devenit mult mai eficientă în distrugerea artileriei ruse (chiar dacă și inversul este adevărat). Sistemele sale de detecție s-au îmbunătățit: radarele de contrabaterie furnizate de aliații săi urmăresc proiectilele rusești înapoi la sursa lor. O ofertă bogată de drone mici kamikaze, lansate de la 20 de kilometri de ținta lor, pot distruge tunurile rusești. Invadatorii ar putea proteja artileria prin mutarea acesteia mai departe de linia frontului sau prin retragerea în totalitate a unor piese. Dar acest lucru le-ar îngreuna capacitatea de a-i lovi cu putere pe ucraineni. Pentru apărători, acest lucru ar aduce o binevenită ușurare. >>
