De ce se teme, cu adevărat, Rusia de Afganistan

Foto: U.S. National Archives

„Este Rusia pregătită să umple vidul creat de plecarea haotică a SUA din Afganistan și să-și întărească influența în Asia Centrală? N-aș băgat mâna în foc. Chiar dacă Moscova a aclamat public scoaterea din regiune a trupelor SUA și NATO, oficialii ruși sunt suficient de lucizi pentru a cântări cum trebuie dezavantajele plecării lor”, scrie într-o analiză Carnegie Moscow Paul Stronski, expert în probleme eurasiatice. 

🔹 Întrebarea cheie acum este dacă Moscova poate face față unei situații explozive de-a lungul flancului său sudic. În timp ce oficialii ruși afirmă în mod obișnuit că Moscova este principalul furnizor de securitate al regiunii, rămâne neclar dacă Rusia chiar îndeplinește această sarcină, ca să nu mai discutăm despre dorința de-a face treaba asta și eficient.

DORINȚA RUSIEI DE STABILITATE ȘI INFLUENȚĂ

Cel mai mare atu al Rusiei într-un Afganistan dominat de talibani îl reprezintă așteptările scăzute. Scopul principal al Kremlinului va fi să încerce să se asigure că talibanii împiedică extremiștii să provoace probleme în Tadjikistanul vecin și-n alte părți din Asia Centrală. Moscova va fi pregătită să absoarbă câteva cazuri de extremism – când factorii de decizie ruși consideră a fi în interesul lor, și-au arătat în trecut disponibilitatea de-a susține că un atac terorist fie n-a avut loc deloc, fie nu a fost chiar un atac terorist.

Liderii ruși se vor confrunta cu o provocare mult mai stresantă dacă autoproclamatul Stat Islamic sau alte grupuri extremiste din Afganistan vor începe din nou să pună luneta pe Asia Centrală sau pe însăși Rusia. Acesta este tocmai scenariul de care factorii politici ruși s-au temut și-au încercat să-l evite din 2001 încoace – și acesta este motivul pentru care, până în 2015, Rusia a jucat un rol călduț, dar semnificativ, în coaliția condusă de SUA în Afganistan: prin intermediul așa-zisei Rețele de Distribuție Nordică, care a permis NATO să transporte echipamente și provizii prin teritoriul Rusiei.

Dincolo de obiectivele pur defensive, rușii își doresc și așteaptă puțin de la Afganistan. Sarcina lor pe termen lung va fi menținerea influenței Moscovei în Asia Centrală, deoarece reapariția talibanilor și-a fundamentalismul religios pot zdruncina echilibrul de putere și dinamica de securitate a regiunii. Este probabil ca Rusia să primească tot mai multe semnale de-a oferi asistența de securitate pe care o pretinde că o poate oferi. În acest scop, armata rusă a organizat deja exerciții comune de instruire multilaterală prin intermediul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), o alianță militară a fostelor state sovietice condusă de Rusia, și pe filieră bilaterală cu Kîrgîzstan, Tadjikistan și chiar cu veșnic evazivul Uzbekistan, care în mod tradițional a rezistat agendei de integrare eurasiatică a Rusiei.

UN PRIETEN NU CHIAR ATÂT DE SĂRITOR

Cu toate acestea, istoricul Rusiei ca furnizor de securitate aliaților OTSC și partenerilor regionali este surprinzător de slab. Spre deosebire de armata SUA, care și-a petrecut ultimele două decenii lucrând cu și prin parteneri străini în misiuni de combatere a terorismului, armata rusă operează într-un mod total diferit. Istoria recentă din fostul spațiu sovietic – din Ucraina până în Asia Centrală – subliniază că Moscova este adesea un partener imprevizibil, de neîncredere sau ineficient. Rusia a rămas pe marginea războiului din 2020 și-a confruntării ulterioare frontaliere dintre Azerbaidjan și aliatul din OTSC Armenia. Când guvernul Kîrgîzstanului a cerut ajutor pentru a înăbuși revoltele etnice în 2010, Moscova n-avea chef de intervenție. Violențe intercomunitare similare au persistat zile întregi de-a lungul frontierei kîrgîzo-tadjice și-n primăvara anului 2021, chiar în timp ce ministrul rus al Apărării vizita capitala tadjică pentru o întâlnire cu omologii săi din OTSC. Iar pentru a sublinia și mai îngroșat ineficiența acestei alianțe – create de Moscova pentru a reafirma influența asupra fostului său imperiu intern -, atât Kîrgîzstanul, cât și Tadjikistanul, părțile acelui scurt război de frontieră, sunt membri ai OTSC.

Alți jucători, inclusiv China și Turcia, vor fi probabil mai activi și mai influenți decât Rusia, atât în ​​Afganistan, cât și-n părți din Asia Centrală. Din punct de vedere financiar, Rusia nu poate concura cu China în zone din Asia Centrală care au nevoie de economii locale dezvoltate și de locuri de muncă – o sarcină esențială pentru stabilitatea pe termen lung a regiunii. Moscova va dori, de asemenea, să rămână în relații bune cu Pakistanul, principalul sponsor al talibanilor, fără a înstrăina însă India. Moscova consideră aproape sigur, bazându-se pe experiența sa din Siria și din alte părți, că astfel de acte de echilibristică sunt gestionabile. Dar Rusia este departe de nivelul de control de care Kremlinul se bucura în Asia Centrală înainte de prăbușirea sovietică.

ÎN CIUDA APARENȚELOR, RUSIA ESTE ÎNGRIJORATĂ

Bombardamentul și gălăgia propagandei rusești cu privire la umilirea Statelor Unite în Afganistan sunt doar atât: o bravadă îndreptată în primul rând către publicul intern. La nivel oficial, Moscova nu-și face iluzii cu privire la amenințările rezultate din căderea fostului președinte afgan Ashraf Ghani și a guvernului său. Președintele rus Vladimir Putin, ministrul de Externe Serghei Lavrov, ministrul apărării Serghei Șoigu și alți oficiali nu creditează asigurările oferite de talibani că interesele rusești în Afganistan vor fi protejate. Aceștia arată cu degetul spre amenințarea provocată de transferul necontrolat de arme către talibani, spre pericolul extremiștilor strecurați printre refugiații afgani care trec în Asia Centrală, exprimându-și de asemenea și îngrijorarea privind traficul de droguri. Majoritatea opiului și heroinei consumate în Rusia provine din Afganistan prin Asia Centrală, creând o mare problemă de sănătate publică.

În cel puțin o privință, Kremlinul și propagandiștii săi își întăresc reciproc mesajele: dacă amenințările de securitate pentru Asia Centrală sau Rusia apar din cauza talibanilor, acestea vor fi din vina Statelor Unite. Pre-atribuind vina, Kremlinul încearcă să-și ofere o circumstanță atenuantă în eventualitatea în care va trebui să recurgă la atacuri transfrontaliere în Afganistan.

După cum a sugerat un expert rus în probleme post-sovietice, negările repetate ale oficialilor ruși că intenționează să trimită trupe în Afganistan sau să recurgă la forță dau de înțeles, de fapt, că tocmai o astfel de posibilitate – cu toate comparațiile nedorite cu nefericita experiență sovietică în Afganistan – le macină liniștea. Moscova are propria istorie tristă și umilitoare în această poveste, iar poporul rus nu a uitat-o. 🟦

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here