Luni, în ziua în care Xi Jinping a fost primit la Palatul Elysee de către omologul său francez, întâlnire la care prezentă a fost și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Moscova a făcut cunoscut faptul că dictatorul Vladimir Putin a ordonat desfășurarea de exerciții nucleare, „în viitorul apropiat”, cu implicarea unor forțe aflate în apropierea graniței cu Ucraina.
Potrivit comunicatului, obiectivul constă în „menţinerea pregătirii armatei”, pe fondul „declaraţiilor provocatoare şi ameninţărilor anumitor responsabili occidentali faţă de Rusia”.
Desigur, explicația oficială, aparent circusmcrisă și precisă, este totodată și suficient de largă și de vagă pentru ca orizontul real de semnificații să fie ceva mai bogat decât este lăsat să se înțeleagă. Nimic nou, ca modus operandi, din partea diplomației ruse.
Așadar, nu poate fi scăpată din vedere coincidența dintre momentul lansării de către partea rusă a acestei informații și momentul prezenței la Paris a liderului chinez.
Până la urmă, se vede din avion că agenda discuțiilor de la Elysee este marcată nu numai de piesele grele de ordin economic, pe relația China-Europa, ci și de rolul mai proeminent, mai onest și mai pragmatic pe care Occidentul a semnalat, în ultima vreme mai apăsat ca oricând, că îl așteaptă din partea Beijingului.
Și, bineînțeles, e greu de ocolit cu vederea faptul că anunțul Moscovei vine în plină organizare a unei vaste reuniuni globale pe tema războiului din Ucraina (în iunie).
Putin nu a participat la discuțiile de luni de la Paris, Rusia nu va participa la summitul de pace din Elveția, iar liderul de la Kremlin va lipsi și din celelalte întâlnirii ale lui Xi Jinping de pe parcursul mini-turneului său european, cele de la Belgrad și de la Budapesta (două capitale exagerat de prietenoase cu rușii, dar nu mai puțin profund penetrate și de către chinezi).
Însă prin anunțul privind exercițiile nucleare din „viitor”, n-ar fi exclus ca Putin să caute a-și face simțită prezența la discuțiile lui Xi Jinping, chiar dacă sau mai ales tocmai pentru că Rusia este absentă de la ele.
După cum, mai degrabă coroborat decât separat, Moscova bifează, prin același anunț, și o sporire a presiunii asupra partenerilor Ucrainei, cu scopul de a potența actualele ofensive ale armatelor sale pe front și de a dilua amenințările care planează asupra forțelor sale de atac, tot „în viitorul apropiat”, adică odată ce ajutorul american va ajunge în punctele fierbinți de pe câmpul de luptă.
În acești doi ani și ceva de război total cu Ucraina, Rusia a excelat la capitolul amenințări cu arma nucleară, uneori angajând retorica de tip Armaghedon cu o lejeritate fie la limita infantilismului, fie vecină cu escalada pe culmile disperării.
De data asta, însă, valențele amenințării par a fi bine îmbibate de zel diplomatic, asta nu fără a se face simțit în ea un amestec interesant de frustrare, curiozitate și chiar nesiguranță.
Și parcă, tot de data asta, semnalul moscovit are mai degrabă de-a face cu Xi Jinping și jocurile potențiale dinspre partea chineză decât cu liderii occidentali și jocurile lor.
Cine știe, Moscova o fi asociind în acest moment imprevizibilul mai degrabă cu Xi și China decât cu Macron și Occidentul.
Kremlinul nu spune asta pe șleau pentru că nu își permite, dar nici nu pare că se poate abține la infinit să nu o sugereze.
De la diluarea gazului rusesc, la concentrația ridicată a eșecului lui Putin
