<< Este nevoie de puține pentru a stârni furia în rândul naționaliștilor de pe internet din China, mai ales când subiectul în cauză este Taiwanul. Orice acțiune care ar putea fi considerată o provocare la adresa pretențiilor Chinei asupra insulei stârnește un cor de chemări la război. Vocile lor îi alarmează pe oficialii occidentali, care se frământă la gândul că factorii de decizie chinezi ar putea face concesii naționalismului în creștere și beligeranței generate de acesta. Anul trecut, liderul Chinei, Xi Jinping, a sugerat că Occidentul ar putea avea dreptate să se îngrijoreze. L-a avertizat pe președintele Joe Biden că, în ceea ce privește Taiwanul, opinia cetățenilor chinezi „nu poate fi sfidată” >>, notează The Economist.
<< În abia încheiatei vizite la Beijing, Antony Blinken, primul secretar de stat american care a vizitat China în ultimii cinci ani, s-a întâlnit cu Xi, care a făcut comentarii conciliante despre „stabilizarea relațiilor China-SUA”. Dar în restul vizitei lui Blinken, mesajul a fost clar. „Nu există spațiu pentru compromisuri sau concesii privind Taiwanul”, l-a avertizat cel mai înalt oficial chinez de din domeniul afacerilor externe, Wang Yi. Ministrul de Externe, Qin Gang, a declarat că Taiwanul este „centrul intereselor centrale” și „cel mai mare risc” din relațiile bilaterale.
Mulți comentatori online din China susțin că nu mai merită recurs la tactici blânde cu Taiwanul. „Separatiștii”, spun ei, s-au înrădăcinat prea mult acolo; doar războiul poate asigura controlul Chinei asupra sa. Dacă Xi este de acord cu asta, nu o spune acest lucru în mod deschis. Limbajul său pare să fie mai echilibrat. La Congresul Partidului Comunist, din octombrie trecut, el a afirmat că China va „continua să se străduiască pentru reunificarea pașnică, cu cea mai mare sinceritate și cel mai mare efort”, fără a exclude folosirea forței și păstrându-și „opțiunea de a lua toate măsurile necesare”. Cu toate că el declară că respectă opinia publică, nu dorește să fie legat de aceasta.
Deocamdată, Xi probabil preferă prudența. Războiul cu Taiwan ar putea însemna confruntarea cu o superputere nucleară. Este posibil să se întrebe cât sprijin ar primi din partea propriului său public. Internetul oferă un indicator rudimentar. În lipsa indiciilor utile care ar putea fi furnizate de o presă liberă și dezbateri politice deschise, oficialii chinezi acordă o mare atenție opiniei din online. Probabil că simt că, în mijlocul agitației de pe rețelele de socializare în favoarea acțiunilor militare, unii internauți influenți se opun acestei idei. Chiar și printre naționaliștii fervenți există fisuri. Unii cer prudență în privința declanșării unui război sau chiar susțin că lupta s-ar putea să nu fie niciodată necesară: Taiwanul se va supune în mod natural atunci când va deveni evident că puterea Chinei a eclipsat America.
Într-un studiu recent, Adam Liu, de la Universitatea Națională din Singapore, și Xiaojun Li, de la New York University Shanghai și Universitatea British Columbia, au argumentat că sprijinul pentru un război pe termen scurt, excluzând toate celelalte opțiuni, este infim. Concluziile lor se bazează pe un sondaj realizat în China între sfârșitul anului 2020 și începutul anului 2021. Din peste 2.000 de respondenți, doar 1% doreau ca țara lor să lanseze un atac militar asupra Taiwanului (nu doar asupra insulelor sale periferice) înainte de alegerile prezidențiale din ianuarie 2024. La acel scrutin va fi ales un nou lider care să o înlocuiască pe Tsai Ing-wen, care se retrage și al cărei partid de centru-stânga, Partidul Progresist Democrat, irită China prin accentuarea identității separate a Taiwanului.
Chiar dacă China ar decide să intre în război până în ianuarie anul viitor, doar 55% dintre respondenți au spus că ar considera asta acceptabil. O treime au afirmat că nu ar fi de acord. Autorii studiului au declarat că datele lor nu susțin ideea că cererea pentru declanșarea rapidă a unui atac total s-a înmulțit semnificativ de când Tsai a devenit președintă, în 2016. Dimpotrivă, sondajul lor, împreună cu concluziile altor universitari, sugerează că „sprijinul public pentru unificarea prin forță a rămas relativ stabil, în ciuda deteriorării rapide a relațiilor Beijingului cu Washingtonul și Taipei”, au scris experții.
Cercetarea lor a fost realizată înainte ca Vladimir Putin să lanseze invazia din Ucraina, în februarie 2022. Înfrângerile neașteptate ale Rusiei în acel război și solidaritatea occidentală în fața acestuia trebuie să fi fost o lecție de învățare pentru unii susținători ai unor acțiuni rapide către „wutong”, denumirea obișnuită în chineză pentru reunificare prin forță (pe internet, pentru a îi induce în eroare pe cenzori, de multe ori se recurge la caracterele pentru „copacul parasol”, care se pronunță de asemenea „wutong” – deși cenzorii de obicei nu se opun chemărilor la război, atât timp cât partidul și liderii săi nu sunt criticați pentru lipsa de acțiune).
Abundă apeluri la prudență în ceea ce privește amploarea sarcinii de a cuceri Taiwanul militar. Unul dintre aceste apeluri a venit din partea lui Wu Haipeng, redactorul-șef al portalului principal al guvernului, China.com. Luna trecută, Wu a scris pe blogul său că China trebuie să rezolve diverse „probleme” înainte de a putea utiliza mijloace militare. Propunerile sale în acest sens sunau ca niște obiective îndepărtate.
O problemă, conform lui Wu, ar ține de furnizarea de arme de către SUA către Taiwan și consolidarea desfășurării militare în jurul insulei. Pentru a contracara aces tlucru, el a sugerat că China ar trebui să-și întărească forțele aeriene și de rachete, precum și marina – sugerând că înarmarea rapidă a Chinei din deceniile recente nu i-a oferit încă forța necesară. De asemenea, a afirmat că China trebuie să-i permită economiei sale să reziste sancțiunilor americane totale pe care le-ar implica un război. Realizarea acestui lucru nu va fi ușoară pentru o țară atât de dependentă de comerțul global.
În ianuarie, Hu Xijin, un fost redactor-șef al Global Times, un tabloid naționalist, a enunțat trei condiții pentru declanșarea unui război. În primul rând, China ar trebui să aibă cel puțin 1.000 de focoase nucleare (Pentagonul consideră că în prezent are peste 400 și nu va atinge obiectivul lui Hu până în 2030). În al doilea rând, ar trebui să aibă mai multe rachete și bombe pregătite pentru utilizare în conflict decât arsenalele combinate ale Americii, Japoniei și Taiwanului. În cele din urmă, ar trebui să fie capabilă să lanseze un atac rapid, devastator, asupra tuturor facilităților militare ale Taiwanului. A afirmat că această sarcină ar necesita „mult mai multe” muniții pe zi decât cele mai intense perioade de bombardament ale Americii din timpul războaielor din Irak și Kosovo, în anii ’90 și 2000. Implicit, în mesajul său: este nevoie de mult mai mult timp.
Precum câțiva naționaliști proeminenți (spre deosebire de mulțimea care inundă rețelele sociale cu mesaje scurte, de genul „Când vom ataca? Trebuie să fie rapid!”), Wu și Hu nu par să strige după război în curând, așa cum se tem unii în America. Într-o notă din ianuarie, generalul Michael Minihan, șeful Comandamentului de Mobilitate Aeriană al Americii, a scris: „Simt că vom lupta în 2025”. În 2021, amiralul Philip Davidson, fostul șef al Comandamentului Indo-Pacific al SUA, declaraa: „Cred că amenințarea este evidentă în decursul acestui deceniu, mai precis în următorii șase ani”.
Sub copacul parasol
Unii dintre naționaliștii chinezi cei mai radicali (cunoscuți adesea ca „facțiunea copacului parasol”, de către utilizatorii de internet) au fost supuși unei critici acerbe în online. Unul dintre aceștia este Li Yi, un comentator cu peste 16.000 de urmăritori pe Weibo, un serviciu similar cu Twitter-ul. Luna trecută, într-un videoclip online, el a afirmat că, chiar dacă China ar pierde 140 de milioane de oameni (o zecime din populație) într-un război pentru Taiwan, asta „nu ar însemna mare lucru” și că, „cu puțină educație”, tinerii chinezi ar fi cu toții de acord că, pentru unificare, pierderi umane de asemenea amploare ar fi acceptabile.
Reacția negativă față de Li a venit atât din cadrul taberei naționaliste, cât și din partea celor mai liberali. „Ce idioți i-au dat mantia de ‘patriot’?”, a spus un blogger naționalist, cu 335.000 de urmăritori, numindu-l pe Li un „sânge-rece”. Un altul, cu 798.000 de urmăritori, a întrebat: „Cum ar trebui să ne ocupăm de un astfel de limbaj inuman, nazist?”. Pe 3 iunie, Huang Jisu – coautor al cărții „China nefericită”, care a devenit un mare succes printre naționaliștii chinezi în 2009 – a ținut o prelegere online pentru un grup neo-maoist (o grupare ce susține cu entuziasm ideologia maoistă). Referindu-se la remarcile lui Li, fără a-l numi direct, el i-a descris drept „fasciști” pe cei care susțin astfel de opinii.
Unii utilizatori de internet chiar au început să exprime îndoieli în privința implicării într-un război. În aprilie, a circulat pe Weibo o captură de ecran a unei astfel de postări, fără a fi specificată sursa. „Dacă ar fi un război, nu aș merge și nici nu mi-aș lăsa copilul să meargă”, se spunea în aceasta, la câteva zile după ce forțele armate ale Chinei au desfășurat exerciții amenințătoare în jurul Taiwanului, în urma unei întâlniri dintre Tsai și președintele Camerei Reprezentanților din America, Kevin McCarthy. „Trăiesc pe treapta de jos a societății. Nimeni nu ne bagă în seamă pe timp de pace. Ne iau în considerare doar în momentele dificile”, se menționa în mesaj. Naționaliștii au răspuns cu indignare. „Acest gen de persoană va rămâne întotdeauna jos, gândirea sa este jos…”, a scris unul dintre ei, având aproape 4,2 milioane de urmăritori. Dar dintre sutele de oameni care au răspuns invectivei sale, unii s-au opus. „Eu nu aș merge. Să meargă mai întâi copiii cadrelor de conducere, ei au gene roșii bune”, a spus unul. Oficialii ar putea lua în considerare astfel de cuvinte. >>
Punctul cel mai fierbinte de pe linia frontului dintre Taiwan și China
