Lui Kim Jong Un îi place să provoace. Iar riscurile unui calcul greșit sunt în creștere, scrie The Economist.
Dacă e să dăm crezare agenției de știri de stat din Coreea de Nord, Vladimir Putin, președintele Rusiei, va vizita în curând regatul izolat pentru prima dată în mai bine de două decenii. Cele două țări devin din ce în ce mai prietenoase, ceea ce ajută Rusia în războiul său din Ucraina și încurajează regimul nord-coreean.
Aceasta vine într-un moment în care Kim Jong Un, dictatorul ereditar al țării, se lansează într-o nouă rundă de retorică belicoasă față de Coreea de Sud.
Unii observatori serioși cred că Kim intenționează să lanseze în curând un fel de provocare militară împotriva Sudului.
Politicienii de la Seul, capitala Coreei de Sud, promit un răspuns feroce. Având în vedere că Nordul dispune de arme nucleare, orice fel de discuție despre război stârnește neliniște în întreaga regiune.
Kim a mai avut și episoade la limita războiului în trecut. La scurt timp după ce a devenit moștenitor în 2010, Coreea de Nord a scufundat o navă sud-coreeană și apoi a bombardat o insulă din largul coastei de vest a peninsulei, controlată de Sud. De asemenea, el a sporit arsenalul militar nord-coreean. În ultimul deceniu au avut loc peste 224 de teste cu rachete balistice, față de 16 între 1997 și 2011. Potrivit Institutului pentru Știință și Securitate Internațională, un think-tank american, Coreea de Nord deține în prezent suficient material fisionabil pentru 35 până la 63 de dispozitive nucleare, față de 13 în 2005. În prezent, Nordul dispune de aproape 1.000 de piese de artilerie cu rază lungă de acțiune îndreptate spre Seul.
Mai multe tendințe fac ca recenta retorică a lui Kim Jong Un să fie îngrijorătoare. În primul rând, într-un discurs din 31 decembrie, el a renunțat la politica pe care Coreea de Nord a susținut-o, cel puțin la nivel declarativ, timp de zeci de ani, conform căreia reunificarea prin cooperare cu Sudul era scopul final al regimului.
De acum înainte, relațiile intercoreene sunt ca „între două state ostile”, a spus el. De atunci, Kim a cerut ca Sudul să fie clasificat drept „inamic permanent”. El a avertizat că o invadare a teritoriului, apelor sau spațiului aerian al Nordului de către Coreea de Sud „chiar și cu 0,001 mm, va fi considerată o provocare de război”.
În februarie, dictatorul nord-coreean a descris granița maritimă drept o „linie-fantomă”, afirmând că apele teritoriale ale Coreei de Nord se extind dincolo de aceasta.
Analiștii, precum Michishita Narushige de la Institutul Național de Studii Politice din Tokyo, consideră că Nordul ar putea face ceva riscant în acest an, de exemplu, să tragă asupra navelor sau teritoriului sud-coreean. Acest lucru s-ar putea întâmpla fie înainte de 10 aprilie, când Coreea de Sud organizează alegeri parlamentare, fie în perioada premergătoare alegerilor din America.
Un megaloman cu bombe nucleare
Regimul de la Phenian își susține atitudinea războinică prin continuarea testării și îmbunătățirii armelor sale. În noiembrie, a lansat primul său satelit militar de spionaj. În decembrie, a testat din nou o rachetă balistică intercontinentală (ICBM) cu combustibil solid, ceea ce îi permite să fie lansată mai rapid decât tipul cu combustibil lichid. Au urmat cinci teste cu rachete de croazieră în largul coastei de vest în ianuarie și februarie.
De asemenea, în ianuarie, regimul a afirmat că a testat o rachetă „hipersonică” manevrabilă cu combustibil solid, care ar putea evita apărarea antiaeriană americană sau sud-coreeană.
Imaginile din satelit sugerează că Coreea de Nord și-a pregătit situl de testare nucleară pentru un al șaptelea test. Când va avea loc, probabil că va fi testat un focos de mică putere care ar putea fi folosit pe câmpul de luptă.
A doua tendință este adâncirea relației de prietenie dintre Kim și Putin. Președintele Rusiei a apelat la Coreea de Nord pentru obuze de artilerie. Luna trecută, America a declarat că Phenianul a trimis aproximativ 10.000 de containere de „muniții sau materiale legate de muniții” în Rusia.
Se presupune că Coreea de Nord primește în schimb bani, alimente și petrol. Mai îngrijorător este faptul că ar putea primi ajutor militar, de la piese de schimb la tehnologie pentru rachete.
În februarie, un grup de turiști ruși a vizitat Coreea de Nord, primii turiști de la începutul pandemiei. Iar Putin i-a oferit domnului Kim un sedan rusesc de lux, o încălcare ostentativă a sancțiunilor.
Dictatorul nord-coreean se poate lăuda acum că țara sa face parte dintr-un bloc anti-imperialist. Cândva, atât Rusia, cât și China au semnat sancțiunile ONU împotriva Coreei de Nord. Astăzi, ele o ajută să le evite.
În ciuda neliniștii legate de capacitățile nucleare ale lui Kim Jong Un, China se ferește să critice testele recente de rachete și vorbește despre „preocupările rezonabile de securitate” ale Coreei de Nord. China continuă să cumpere cărbune sancționat din Coreea de Nord, acordând regimului un sprijin economic vital, și chiar i-a pus la dispoziție bărci vechi pentru a face contrabandă cu el.
O a treia tendință este posibila revenire a lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie. În 2018, Trump a devenit primul președinte american în exercițiu care s-a întâlnit cu un lider nord-coreean, ceea ce a dus la o pauză în atitudinea nord-coreeană, în timp ce peninsula a fost cuprinsă de un vârtej de summituri. Aceste discuții au eșuat în 2019, iar Kim a revenit la testarea armelor.
Dar, în ciuda jocului politic al lui Kim – și a sprijinului noilor săi prieteni -, forțele armate ale Coreei de Nord rămân net inferioare celor ale Coreei de Sud și ale Americii. Numărul militarilor nord-coreeni, de peste 1,1 milioane, este uriaș. Dar mulți sunt angajați ca muncitori și nu ca trupe de luptă, iar recent unii au fost trimiși să muncească în zone sărace ale țării. Cei aflați în serviciul activ nu sunt doar slab înarmați, ci și prost hrăniți.
Coreea de Sud are o putere aeriană, maritimă și de apărare antirachetă net superioară. Coreea de Nord are arme nucleare, dar America are mult mai multe și, în ultimul an, a încercat să liniștească Coreea de Sud, făcând o demonstrație mai mare a forțelor sale nucleare în regiune. Vara trecută, un submarin american înarmat nuclear a apărut la Seul pentru prima dată în ultimii 40 de ani.
Michishita susține că toată această fanfaronadă este o acoperire tactică pentru defensiva adânc înrădăcinată a regimului, care provine din nesiguranță. Această insecuritate trebuie privită în contextul consolidării legăturilor de securitate dintre Coreea de Sud, America și Japonia.
A doua zi după ce Nordul a testat o ICBM cu combustibil solid în decembrie, cele trei țări au anunțat că a început schimbul de informații militare „în timp real”. America și Coreea de Sud organizează în mod regulat exerciții comune aeriene, maritime și terestre.
Simțindu-se obligat să răspundă în aceeași cheie exercițiilor aliate, subliniază Michishita, Kim ar putea solicita resursele militare ale Nordului. Între timp, expedierea de muniții către Rusia nu sugerează o intenție iminentă de a lansa un atac în toată regula.
Cu toate acestea, reducerea pericolului unui război total nu exclude posibilitatea unor aventuri militare limitate din partea Coreei de Nord. Făcând așa ceva, Kim ar putea spera să creeze o prăpastie între Coreea de Sud și America. În ianuarie, președintele conservator al Coreei de Sud, Yoon Suk-yeol, a declarat că țara sa va răspunde „cu o pedeapsă mult mai severă.”
Cele două Corei au rupt recent un acord militar menit să reducă punctele de foc, în timp ce liniile telefonice care leagă forțele lor armate au rămas tăcute din aprilie anul trecut.
Cu prea puține garduri de protecție, lucrurile ar putea escalada rapid, avertizează Andrew Yeo de la Brookings Institution, un think-tank din Washington. Iar asta ar afecta nu doar regiunea, ci întreaga lume.
