<< Generalii ruși au întârziat să învețe din erorile lor strategice. Generalul Valeri Gherasimov a greșit atacul inițial al Rusiei asupra Kievului, a greșit un asalt asupra regiunii de est Donbas vara trecută și a distrus zeci de mii de trupe într-o ofensivă inutilă, pe același front, în ultimele cinci luni. Acum, se profilează o ofensivă ucraineană. Dar, în ciuda a toate, armata Rusiei încă pare să învețe și să se îmbunătățească în moduri importante >>.
- O analiză The Economist
<< O nouă lucrare publicată de Jack Watling și Nick Reynolds, de la Royal United Services Institute, un think-tank din Londra, prezintă cum a evoluat tactica rusă. Domnii Watling și Reynolds au vizitat în mod repetat Ucraina, în ultimul an, și au publicat studii detaliate despre război, care sunt citite cu aviditate în forțele armate occidentale și ministerele apărării. Cea mai recentă lucrare a acestora se bazează pe interviuri cu oameni din statul major general al Ucrainei și zece dintre brigăzi. Ei indică mai multe domenii de schimbare, dintre care multe vor reprezenta o amenințare majoră pentru planurile ofensive ale Ucrainei.
Cea mai importantă este tactica de bază de infanterie. Rusia a început războiul folosind grupuri tactice de batalion sau BTG, o formație de aproximativ 800 de oameni echipați — teoretic — cu blindate, artilerie și apărare aeriană. Acestea s-au dovedit a fi îngrozitor de slabe și inepte din punct de vedere tactic. De atunci a destrămat acea structură. Rusia trimite acum pachete mici de infanterie „de unică folosință”, câțiva oameni odată, adesea sub influența amfetaminelor, la „bătaie… până la moarte”. Nu este atât un val uman, cât un firicel uman. Dar el dezvăluie pozițiile ucrainene și consumă muniție ucraineană.
Apoi se deplasează grupuri mai mari de infanterie de asalt, mai bine antrenate, susținute de blindate, mortiere și artilerie. „Este imposibil să spunem că inamicul nu știe să lupte”, spune generalul-maior Viktor Nikoliuk, responsabil cu pregătirea forțelor armate ale Ucrainei, indicând grupul militar privat Wagner și capacitatea tot mai mare a Rusiei de a lupta noaptea. „Și noi am învățat multe de la ei, [despre] tactici”. Dacă e luată o poziție, aceasta tinde să fie fortificată în 12 ore. „Sunt de remarcat viteza cu care sapă infanteria rusă și scara la care își îmbunătățesc pozițiile de luptă”, spun domnii Watling și Reynolds. Inginerii ruși s-au descurcat deosebit de bine la construirea de fortificații, la construirea de poduri și la amplasarea câmpurilor de mine. În unele zone, fortificațiile defensive merg înapoi până la 30 km.
Se îmbunătățește și artileria. Deși a scăzut cadența focului – de la 12 milioane de cartușe anul trecut la o proiecție de 7 milioane anul acesta – artileria rusă este din ce în ce mai bună. Dronele de recunoaștere sunt din ce în ce mai eficiente, permițând armelor să lovească ținte ucrainene în decurs de trei până la cinci minute de la detectare. Este de ajutor în acest sens utilizarea în creștere a sistemului Streleț, un mic computer care conectează dronele și senzorii de la sol cu bateriile de artilerie. O tactică comună, spun autorii, „este ca rușii să se retragă dintr-o poziție care este atacată și apoi să o satureze cu foc odată ce trupele ucrainene încearcă să o ocupe”.
Evoluează și tacticile blindatelor. Tancurile rusești nu mai încearcă să spargă liniile inamice cu șoc și viteză. În schimb, oferă putere de foc de la o distanță sigură. Raportul notează că, deși utilizarea de către Rusia a T-62 și T-55 – tancuri antice, scoase din depozit – a fost larg luată în derâdere în mediul online, armele lor rămân eficiente și „reprezintă o amenințare serioasă pe câmpul de luptă” atunci când Ucraina nu poate presa cu rachete anti-tanc ghidate (ATGM). Chiar și atunci când sunt disponibile ATGM-uri, le este mai greu să funcționeze. Tancurile rusești se ascund mai bine folosind camuflajul termic și luptă în amurg și în zori, când semnătura temperaturii lor este mai puțin evidentă. Blindajul reactiv al Rusiei, care explodează spre exterior pentru a devia loviturile încasate, s-a „dovedit foarte eficient”, unele tancuri supraviețuind la multiple lovituri.
Unul dintre cele mai neglijate – dar cele mai importante – aspecte ale războiului a fost războiul electronic, sau EW. Este, probabil, zona în care adaptarea și îmbunătățirea Rusiei au fost cele mai impresionante, potrivit oficialilor occidentali și ucraineni. Rusia a desfășurat sisteme mari EW pentru fiecare porțiune de 10 km a frontului. Acestea sunt destinate în mare parte dronelor. Și funcționează: Ucraina pierde 10.000 de drone pe lună, spune raportul, însumând peste 300 de pierderi zilnic. EW este responsabil pentru aproximativ jumătate din aceste pierderi, a declarat un oficial ucrainean, pentru The Economist. Este o reamintire a faptului că dronele tactice de recunoaștere s-au transformat în active de unică folosință – fiind mai mult ca o muniție decât ca o aeronavă. Totodată, Rusia folosește, EW pentru a crea momeli pentru a deruta unitățile ucrainene.
Apărarea antiaeriană a Rusiei, adesea luată în râs anul trecut, crește și ea. E din ce în ce mai conectată, ceea ce permite partajarea de date privind amenințările primite și, astfel, elimină o proporție semnificativă din loviturile GMLR-urilor – runde ghidate de GPS, trase din lansatoarele americane Himars – care anul trecut au făcut ravagii în rândul centrelor de comandă rusești. Rusia a tras acele centre de comandă și control mai în spate, le-a dispersat și întărit și le-a conectat la propria rețea de telecomunicații, „densă și robustă”, a Ucrainei, cu cabluri fizice extinse la brigăzile mai aproape de front. Posturile vor fi în continuare vulnerabile la rachetele de croazieră Storm Shadow, trimise de Marea Britanie în mai, dar costul și deficitul lor înseamnă că nu pot fi folosite la fel de liber precum GMLR.
Unul dintre citatele emblematice din prima parte a războiului a fost cel al unui soldat ucrainean mascat, ce reflecta asupra inaptitudinii Rusiei. „Suntem norocoși că sunt atât de proști”, remarca el. „Sunt nătângi. Zburând deasupra noastră și trăgând dracu’ știe unde”. Armata Rusiei rămâne afectată de probleme: nu numai că a petrecut un an încercând să captureze Bahmut, dar acum este respinsă de pe flancurile orașului. Cu toate acestea, forțele ruse sunt capabile să învețe. Hubris-ul inițial al Rusiei a fost înlocuit de un respect sănătos pentru priceperea ucraineană, spun comandanții. „Există dovezi ale unui proces centralizat de identificare a deficiențelor în utilizare și de găsire a unor soluții pentru atenuare”, concluzionează autorii.
Aceste constatări ar putea lăsa impresia că contraofensiva Ucrainei este condamnată. Departe de așa ceva. Cheia, concluzionează domnii Watling și Reynolds, nu o reprezintă atât armamentul nou, cât tacticile solide: „Dacă Ucraina poate perturba apărarea rusă și îi poate impune o situație dinamică, este probabil ca unitățile ruse să-și piardă rapid coordonarea”. Depășirea apărării și exploatarea lacunelor, spun ei, va necesita obținerea corectă a elementelor de bază: un stoc de piese de schimb pentru echipamentele donate, manuale traduse în ucraineană și exerciții bune, făcute din timp. În 14 mai, serviciile de informații militare britanice au declarat că forțele ruse din Ucraina probabil nu au „rezerve mari, capabile și mobile ca să răspundă provocărilor emergente”. Sistemul de apărare al Rusiei este mult îmbunătățit. Este, de asemenea, fragil. Încă poate fi zdrobită. >>
