Deblocarea de către Congres a ajutorului american pentru Ucraina vine prea târziu pentru a produce imediat minuni pe front, dar la timp pentru a înlătura iminența dezastrului și, concomitent, pentru a-i crea Kievului premise pentru preluarea inițiativei.
Se poate deduce asta din numărul, nivelul de la care au fost exprimate și virulența reacțiilor ce s-au rostogolit, de sâmbătă până azi, de la Moscova. Și la fel de bine, se poate deduce din diagnosticul pus, de la Kiev, de către șeful spionajului militar ucrainean: urmează o perioadă dificilă în viitorul apropiat, dar nu va veni Armaghedonul.
În orice caz, per ansamblu, prin însăși deblocarea pachetului american de sprijin militar, Kremlinul a suferit o înfrângere strașnică: indiferent cât de problematică este în prezent situația Ucrainei și indiferent cât de mult a reușit până acum să câștige Rusia grație blocajului din Congres, întins pe câteva luni, odată ce armamentul din SUA va fi fost transferat pe front, este de așteptat ca armata Moscovei să sufere o nouă suită de pierderi grele.
Dar strașnica înfrângere suferită de Kremlin prin intermediul votului din Congres este chiar mai interesantă dacă adâncim nițel perspectiva și suntem atenți la câteva detalii.
În acest context, nimic nu poate fi mai de ajutor decât dezvăluirile Washington Post din culisele lungului și sinuosului drum parcurs până la rezultatul spectaculos de sâmbătă, din Congres. Devine chiar o lectură obligatorie pentru cei interesați de războiul ruso-ucrainean, ingerința rusă în afacerile interne ale țărilor, alegerile din SUA, fenomenul Trump și dinamicile toxice din Partidul Republican.
În esență, ancheta WP pune în lumină trei aspecte izbitoare:
- Partidul Republican este puternic divizat în ceea ce privește Ucraina, dar vestea bună e că rămâne de veghe o masă critică de aleși și lideri, capabilă să zădărnicească demersurile taberei pro-ruse din acest mare partid american. Apoi, de remarcat faptul că, așa cum dezvăluie WP, radicalii care fac jocurile lui Putin sunt fie neinformați, fie prost informați cu privire la acest război și mai ales cu privire la mizele Americii și ale lumii libere în acest război. La fel cum de menționat este și faptul că unii dintre ei sunt neinformați sau prost informați întrucât refuză voluntar, după modelul patentat de Donald Trump încă de când a candidat cu succes la președinție, să se documenteze din surse sigure, chiar dacă au ocazia de a avea acces la ele. În fine, foarte important este și faptul că tocmai de această realitate a devenit extrem de conștientă tabăra rațională din Partidul Republican și este azi suficient de alarmată încât să nu rămână fără reacție.
- Mike Johnson, președintele republican al Camerei Reprezentanților, a reușit să facă cu succes tranziția de la un congresman limitat la un om de stat responsabil, capabil să mute munții din loc și în final să facă istorie. Situația lui sugerează că nimic nu este dinainte pierdut, dar mai subliniază și că pentru a spera la victorie este întâi de toate nevoie să pornești la luptă. La această luptă ce s-a soldat cu transformarea totală a lui Mike Johnson a pornit administrația Biden. Parcurgând dezvăluirile din WP putem deduce că a fost o bătălie uriașă, pe multiple fronturi paralele și dificile; și că a fost o luptă absolut neobosită. Iar Mike Johnson a fost capabil să scrie istorie pentru că Biden și echipa sa i-au pus pixul în mână.
- Cireașa de pe tort însă e alta: faptul că propaganda rusă, deși a infectat în profunzime Partidul Republican, nu a reușit să ajungă până la firul ierbii. Iar dezvăluirile WP sugerează că acest detaliu a jucat un rol magistral în dinamica de ansamblu care a avut ca deznodământ deblocarea masivului pachet militar pentru Ucraina. Iată unul dintre pasajele-cheie ale investigației WP: „Lui Johnson i-au fost date sondaje de la American Action Network, ramura politică a super PAC afiliată republicanilor, care a constatat că o mare majoritate a alegătorilor din districtele de luptă sunt în favoarea ajutorului pentru Ucraina și că favorizarea ajutorului pentru Ucraina nu a fost un factor decisiv principal pentru alegătorii republicani în alegerile primare. Sondajul l-a reasigurat pe Johnson că există un risc politic redus în ceea ce privește finanțarea Ucrainei, un punct de date important atunci când lucrează pentru a-și convinge colegii republicani”.
Acest punct 3, legat de revelația sondajelor, este probabil elementul cel mai delicat din perspectiva Kremlinului.
Căci asta înseamnă nu numai faptul că pe termen scurt ar putea conduce la oarece reglări de conturi între Putin și oficialii însărcinați cu penetrarea propagandei ruse peste ocean, ci poate însemna și faptul că viitoare formule americane de sprijin pentru Ucraina vor întâlni mai puține și mai mici obstacole pe viitor. Dacă propriul electorat nu reprezintă o frână, atunci din start nu mai există sens pentru o asemenea frână.
Desigur, Donald Trump este extrem de influent, dar într-o democrație precum cea americană legitimitatea rămâne încă și mai influentă, cel puțin asta rezultă din cum arată realitatea obiectivă. Iar faptul că acest lucru, raportarea electoratului la Ucraina, a contat acum, într-unul dintre cele mai fierbinți momente, ne îndreptățește să credem că va conta și în viitorul previzibil.
În aceste aproape șase luni de controverse uriașe legate de ajutorul american, nu rareori s-a inserat senzația că SUA tind tot mai mult să semene cumva cu Rusia, măcar prin faptul că voința unui singur individ (fără scrupule), Trump, devine stăpâna incontestabilă a acțiunilor unei întregi națiuni. Putin a lucrat intens și îndelung la asta, dar sâmbătă s-a adeverit că America, până la urmă, este America, nu Rusia.
Influența nocivă a lui Donald Trump rămâne pe mai departe o realitate și nu trebuie subestimată. Încăpățânarea și disperarea lui Putin de a altera opinia publică internațională și de a influența decizii strategice ale statelor-cheie, la fel, vor rămâne în continuare de actualitate și poate vor cunoaște relansări. Dar pentru moment, un lucru e cert: nici Trump și nici Putin nu pot face chiar tot ce vor și cu atât mai puțin pot obține tot ce visează.
Indiferent de resursele și instrumentele de care cei doi dispun, lecția de însușit e simplă și una singură: opune-le rezistență, fă insistent apel la rațiune, la bunul simț și la simțul istoriei, stoarce și ultima picătură din resursa intelectuală de care dispui și din resursa economică, tehnologică și militară pe care ai acumulat-o.
Administrația Biden tocmai a făcut asta și a demonstrat că succesul nu este doar posibilitate, ci mai ales actualitate.
