În timp ce o parte din fabrici s-au oprit din cauza sancțiunilor, lupta sindicală din Rusia a căpătat un caracter ciudat: angajații luptă pentru dreptul de a fi înregistrați ca angajați ai întreprinderilor și de a primi de la proprietari două treimi din salariul anterior și numesc aceste plăți pensie. Între timp proprietarii fac tot posibilul să găsească soluții pentru angajații fără activitate. Dulgherii sunt trimiși să producă plăci de PAL, muncitorii din asamblare auto sunt trimiși să lucreze în service-uri auto. Autoritățile speră să găsească cumpărători pentru fabricile abandonate de proprietarii occidentali, dar aceasta s-a dovedit a fi o sarcină deloc ușoară, scrie The Insider.
Cârlige în loc de mașini
Știrea că pe platforma fostei uzine Ford, din Vsevolojsk, a fost amenajată o fabrică de prelucrare a lemnului a devenit rapid populară pe rețelele de socializare, dar la o verificare mai atentă s-a dovedit a fi o exagerare evidentă. În sine, uzina auto fusese închisă încă din 2019, mult înainte de război. Până în 2022, nu mai rămăsese niciun echipament, nici o echipă de lucru. Potrivit unui fost angajat al uzinei, toți muncitorii au fost concediați, primind doar 12 salarii compensatorii. Totul a fost demontat, iar în iarna anului 2023 a fost deschisă o nouă unitate de producție pe acea suprafață goală.
Ceva similar s-a întâmplat recent și la uzina Volkswagen din Kaluga. Într-una dintre secții, au fost instalate două mașini pentru producția de frânghii cu cârlige pentru creșterea castraveților și roșiilor. Motivul este că noii proprietari ai întreprinderii dețin, printre altele, o seră în regiunea Kaluga, explică un membru al sindicatului „Unitatea”, din uzină: „Lucrătorilor li s-a propus reinstruirea pentru aceste echipamente și un salariu complet în loc de două treimi din salariu. Astfel, 20 de persoane au fost angajate. După o lună și jumătate, au decis că proiectul nu este profitabil și l-au închis”.
Începând cu martie 2022, uzina Volkswagen din Kaluga se află în inactivitate. Angajații nu lucrează și primesc, conform legii, două treimi din salariul anterior. La data de 19 mai 2023, întreprinderea a fost achiziționată de Art-Finans. Conform bazei de date SPARK, această companie aparține în proporție de 100% președintelui grupului „Avilon”, Andrei Pavlovici. „Avilon” este cunoscută, mai ales în Moscova, ca o rețea de saloane auto și service-uri auto. Prin urmare, a doua inițiativă a noilor proprietari, care a ajuns chiar în mass-media, se referă tocmai la acest domeniu de afaceri. Din rândul muncitorilor fabricii s-au format echipe pentru a lucra în service-urile „Avilon” din Moscova. Conform afirmațiilor unui membru de sindicat, au fost formate echipe de câte patru persoane care au fost duse în scurte delegații, pe o distanță de 180 km: „Ei merg acolo pentru patru zile, în regim de schimb, și locuiesc în hostelul Avilon. Primesc salariul obișnuit plus diurnele, care sunt puțin mai mari decât prevede legea și pe care le-am avut chiar și pe vremea Volkswagen. Companiilor le este avantajos – nu plătesc pentru inactivitate, iar angajații lor costă mai puțin decât dacă ar fi angajat localnici din Moscova. În total, doresc să angajeze până la 100 de persoane în diferite astfel de programe, în timp ce aproximativ 3.500 de oameni sunt scoți din activitate”.
La un moment dat, alți 100 de angajați au fost scoși din activitate pentru o lună și puși să digitalizeze documentația tehnologică. Iar cea mai recentă idee a noilor proprietari ai uzinei este să folosească punctul vamal al uzinei pentru exportul de lemn. Toate aceste măsuri au stârnit mari îndoieli printre angajați în privința faptului că uzina va mai produce vreodată mașini din nou. „Doar ni s-a promis degeaba”, se plâng ei pe internet.
„Este clar că fabricile vor fi vândute, dar întrebarea este dacă vor fi păstrați sau nu angajații”.
În timp ce guvernul raportează în mod repetat o rată a șomajului record de scăzută, indicatorii privind șomajul ascuns depășesc toate recordurile. În ianuarie, nivelul acestuia a fost calculat de analiștii companiei Finexpertiza și a ajuns la aproape 13% din populația aptă de muncă – de 3,3 ori mai mult decât șomajul oficial. Astfel de date sunt prezentate de The Moscow Times cu trimitere la Financial Times. Până în octombrie 2022, 1,12 milioane de angajați lucrau cu jumătate de normă, 240.000 erau în inactivitate, iar 3,3 milioane erau în concediu fără plată. Potrivit datelor Rosstat, industria auto a devenit lider la capitolul șomaj ascuns, urmată de industria forestieră. Momentan nu sunt disponibile date mai recente.
După închiderea companiilor occidentale, aproximativ 200.000 de angajați au fost trimiși în inactivitate, dar li s-a continuat plata a două treimi din salariu. Desigur, companiile au încercat să-i concedieze într-un fel. De exemplu, „IKEA” a oferit compensații în valoare de 7-10 salarii pentru concediere. Cu toate acestea, angajații au făcut tot posibilul să rămână la locurile de muncă inoperative, povestește un sindicalist de la fabricile „IKEA”: „Era clar că fabricile vor fi vândute, iar întrebarea era dacă vor fi păstrați angajații sau nu. În iunie 2022, ni s-a spus că vor păstra jumătate din angajați. Am început cu un așa-numit ‘challenge’: rămânem. Și am semnat o petiție”.
Părea că, dacă oricum întreprinderea nu funcționează, nu poți speria proprietarii cu o grevă. Prin urmare, sindicatul a amenințat proprietarii suedezi nu cu o grevă, ci cu o întârziere în vânzarea companiei, explică sindicalistul.
„Ei doreau să plece rapid – o dată și gata. Dar noi am înțeles că, dacă încetinim procesul, aceasta amenință compania cu costuri suplimentare. La IKEA nu exista un acord colectiv de muncă, și am declarat că vom începe negocieri colective conform Articolului 37 din Codul Muncii, iar acest proces va dura cel puțin trei luni. În cele din urmă, în decembrie, compania a făcut concesii. Am convenit că vor include în contractul de vânzare un paragraf referitor la garanțiile pentru angajați, astfel încât oamenii să lucreze cel puțin încă 12 luni. De asemenea, s-a stabilit o indexare cu 3% a salariilor”.
Cu proprietarii occidentali ai fabricilor inactive a fost relativ ușor de negocit, confirmă sindicalistul de la Volkswagen: „Când uzina a fost deținută de străini, conducerea a evaluat riscurile și a înțeles cum acțiunile lor pot afecta imaginea companiei mamă. Prin urmare, înainte de vânzarea uzinei, (sindicatul) Unitatea a putut încheia un acord colectiv destul de favorabil, care este transferat noilor proprietari, la momentul vânzării. Acest acord prevede și procesul de concediere a angajaților pe bază de acordul părților. De exemplu, o persoană care a lucrat timp de 10 ani sau mai mult ar trebui să primească 10 salarii la concediere, pentru 5-9 ani – 9 salarii, iar pentru mai puțin de 5 ani – 8 salarii”.
Alți muncitori din așa-numitul „cluster auto Kaluga” au avut mai puțin noroc. Acolo erau trei mari fabrici de asamblare. Pe lângă Volkswagen, funcționa și „PSMA RUS” (denumită prin abrevierea a trei mărci auto, al căror autovehicule erau asamblate acolo înainte de război: Peugeot, Citroen și Mitsubishi). Și, de asemenea, exista o întreprindere care asambla camioane Volvo. În ultimele 15 luni, aceste două producții au fost menționate mult mai rar în mass-media. Dar nu pentru că nu au avut perioade de inactivitate și concedieri, ci din cauza lipsei unui sindicat activ, explică sindicalistul de la Volkswagen: „Proprietarii au împins oamenii la șomaj în baza acordului între părți, pentru trei, pentru șase salarii. Volvo a disponibilizat un număr mare de oameni încă anul trecut. La PSMA RUS au lansat un program de reziliere voluntară a contractelor de muncă pentru 6 salarii. Mulți oameni au plecat. Astfel, au reușit să concedieze aproximativ jumătate din muncitori. Producătorii mai mici de componente auto au introdus inactivitatea la locul de muncă. Acest lucru înseamnă că nu lucrezi, dar trebuie să fii prezent la fabrică. Nu ca noi, care venim și semnăm documentul o dată pe lună. Desigur, în astfel de condiții, oamenii nu pot face muncă suplimentară și sunt nevoiți să demisioneze”.
În februarie 2023, inactivitatea în clusterul auto din Kaluga a afectat aproximativ 8.000 de persoane.
Nimeni nu dorea să cumpere.
Unii angajați de la Volkswagen nu au încetat să lucreze. De exemplu, echipa de tehnicieni a fost păstrată pentru a menține fabrica în stare de funcționare. Avilon a achiziționat uzina cu scopul de a o reporni. Trebuia doar să găsească un partener producător de automobile care să preia această sarcină. În primul rând, au avut loc negocieri cu compania chineză Chery.
În aprilie, guvernatorul regiunii Kaluga, Vladislav Șapșa, a publicat chiar o fotografie de la întâlnirea cu conducerea acestei companii, la Salonul Auto de la Shanghai. Totul părea să meargă bine. Și, conform spuselor unui membru de sindicat de la Volkswagen, la fabricile din clusterul auto care se ocupă de sticlă și plastic auto s-a anunțat că ies din inactivitate în curând: „Li s-a spus să se pregătească, pentru că vor produce piese pentru Chery. Apoi, ceva nu s-a aranjat”.
Rămâne necunoscut dacă afacerea s-a prăbușit definitiv, iar dacă da, motivul este și el neclar. S-a vehiculat informația că părțile nu au ajuns la un acord cu privire la cine va plăti pentru reechiparea atelierului de vopsire. În orice caz, nu se desfășoară niciun fel de pregătiri pentru o nouă relansare a uzinei.
În schimb, s-a decis ca angajaților să li se reducă plățile. În primul an, au primit două treimi din venitul total, dar noii proprietari au decis să plătească doar două treimi din salariu. Diferența depinde de poziția ocupată, dar este o pierdere semnificativă de bani. Venitul mediu la întreprindere era de 70.000 de ruble, iar salariul de puțin peste 50.000 de ruble. Proprietarii argumentează că inactivitatea are cauze independente de ei.
La PSMA RUS, același lucru s-a întâmplat încă din ianuarie. La fabrică a avut loc o întâlnire cu directorul general, care a anunțat că vor plăti în perioada de inactivitate nu două treimi din venitul mediu, ci două treimi din salariu. Angajații au suferit o pierdere abruptă de 10-15 mii de ruble pe lună.
Sindicatul de la Volkswagen a reușit să amâne pentru moment noile condiții; pe 1 iulie a avut loc o întâlnire între membrii de sindicat și noii proprietari, iar vechea metodă de plată a fost prelungită cu o lună, explică sindicalistul: „Acum nu mai avem nicio pârghie serioasă de influență. Putem doar face zgomot informațional, publicând în mass-media și pe canalele Telegram”.
Acum, locul corporațiilor internaționale, care nu doresc să fie acuzate de tratament defavorabil față de angajați, a fost luat de oficialii ruși, care sunt pedepsiți pentru tensiunile sociale din regiuni.
De exemplu, la începutul lunii iulie, unul dintre muncitorii de la fostul fabrică IKEA din Tihvin, regiunea Leningrad, a apelat direct la linia directă a guvernatorului Alexander Drozdenko. Acesta din urmă a promis să ajute angajații să găsească un loc de muncă temporar în perioada de inactivitate.
Patrimoniul IKEA a fost, de asemenea, vândut cu greu. Compania a purtat negocieri cu diferiți cumpărători, încă din toamnă, relatează activistul sindical.
„Ei au organizat ședințe în spatele ușilor închise. În timp ce noi încercam să aflăm măcar ceva prin numerele mașinilor. În final, până în luna martie, compania „Luzales” din Komi a cumpărat uzina din Tihvin și fabrica din Krasnaia Poliana, regiunea Kirov, iar fabrica din Veliki Novgorod a fost cumpărată de Slotex, din Sankt Petersburg. În comunicarea cu angajații, Slotex joacă rolul polițistului bun, iar Luzales pe al polițistului rău. Oamenii informați ne-au avertizat imediat: la fabricile Luzales nu există sindicate independente”.
Ambele companii sunt specializate în prelucrarea lemnului, produc structuri adezive, uneori blaturi, dar în niciun caz mobilier. Prin urmare, producția a fost repornită doar parțial. În Novgorod și Tihvin, partea de mobilă a rămas în inactivitate, explică membrul de sindicat:
„Dar fabrica din Novgorod funcționează pentru producția de placaj și există o mică fabrică de cherestea în Tihvin. Schimburile sunt organizate în orice fel doresc. O persoană care se ocupa de producția de mobilă poate fi trimisă să lucreze la fabrica de cherestea. Funcționează doar cea mai mică dintre cele trei fabrici de mobilă din Krasnaia Poliana”.
Unde s-a reușit încheierea perioadei de inactivitate
Între timp, multe dintre întreprinderile rusești care au fost afectate de inactivitate au reușit să iasă din această situație. Prima categorie care a reușit să facă acest lucru a fost cea a metalurgiștilor. Sancțiunile au afectat exportul de metale, iar în augustul anului trecut, Centrul pentru Dezvoltări Strategice a publicat un raport care prezicea mari probleme pentru orașele monoindustriale metalurgice.
La început, într-adevăr, au apărt probleme: de exemplu, uzina metalurgică din Kamensk-Uralsk a început să trimită angajații în inactivitate. Dar apoi a primit o comandă de la sectorul de apărare și, dimpotrivă, a început să angajeze noi lucrători.
S-au depășit perioadele de inactivitate și în aviație. În vara anului trecut, Aeroflot a redus personalul tehnic responsabil cu întreținerea avioanelor. Unora dintre oameni li s-a oferit chiar să lucreze ca sanitari și să curețe spitale, pentru 7.000 de ruble pe lună. În august 2022, aproximativ 15.000 de controlori de zbor se aflau în inactivitate forțată – aproximativ jumătate din toți angajații din acest domeniu, potrivit Federației Sindicatelor Naționale ale Controlorilor de Zbor din Rusia.
„Începând din aprilie, inactivitatea a încetat, grație a trei factori. Fusese redus cu 11% numărul angajaților, companiilor aeriene li s-a majorat taxa pentru serviciile de întreținere (cu 40% pentru companiile autohtone și cu 60% pentru cele străine), și s-au primit subvenții de la stat: peste 17 miliarde de ruble în 2022 și 5 miliarde în 2023”.
În prezent, întreaga luptă sindicală este concentrată pe indexarea salariilor. Conform contractului colectiv de muncă cu FGUP „Corporația de Stat pentru Organizarea Circulației Aeriene în Federația Rusă”, salariile ar trebui să fie indexate în concordanță cu nivelul inflației. Cu toate acestea, pe durata războiului, salariile controlorilor de zbor au fost indexate doar de două ori, de fiecare dată cu doar 0,5%. Sindicatul a intentat procese în instanță împotriva corporației, dar a pierdut deja două.
„Se poate trăi, dar greu”: cum s-au descurcat foștii angajați ai fabricilor
Angajații numesc pensii salariile primite pentru perioada inactivității. Un lucrător mediu din clusterul auto din Kaluga primește acum 45.000 de ruble în mână. Un angajat al fabricii Ikea primește 30.000 de ruble. Se poate trăi cu acești bani, dar greu, mai ales că mulți muncitori au familii și credite.
Sindicatul Ikea a realizat recent un sondaj printre angajați. Doar 20% dintre ei au spus că nu lucrează deloc. Alți 35% sunt într-un fel sau altul implicați în activitatea principală, 27% au demisionat sau se pregătesc să fie concediați. În timpul inactivității, 19% au găsit munci temporare în afara întreprinderii.
În Veliki Novgorod, acest lucru este mai ușor de realizat, în timp ce în Tihvin este mai dificil – acolo, pe lângă Ikea, exista doar un singur angajator important, fabrica de vagoane, care a fost și ea închisă pentru multe luni. Situația este complet fără ieșire în Krasnaia Poliana. Este un mic sat de tip urban și pur și simplu nu există alte fabrici acolo. Astfel că oamenilor le rămâne să lucreze pe bază de schimb, explică un reprezentant al sindicatului. De la Kazațk la acel loc sunt 180 de km pe șosea, iar muncitorii se deplasează acolo.
Și sindicatul Unitatea ține o statistică internă: „Mulți oameni, în aceste 12 luni, nu au lucrat deloc. Dar aproximativ jumătate din membrii sindicatului s-au angajat undeva pe termen permanent. Unii fac lucrări suplimentare în service-uri auto sau lucrează în taximetrie, alții au obținut un loc de muncă suplimentar la întreprinderile militare, pentru 4 ore pe zi. Acum sunt multe comenzi acolo și se fac ore suplimentare, iar oamenii pot câștiga între 80.000 și 100.000 de ruble pe lună. Situația a devenit paradoxală: cumva fabrica este închisă și nu există perspective strălucitoare, dar în același timp nimic de speriat nu se întâmplă”.
