Cercetători israelieni au dezvoltat o metodă revoluţionară de a păstra la raft produsele naturale proaspete, ce implică folosirea undelor sonore şi a unor nanoparticule comestibile, transmite joi TPS, citată de Agerpres.
Procesul, care este prietenos cu mediul, promite să extindă în mod semnificativ viaţa la raft a fructelor şi legumelor şi face inutilă folosirea conservanţilor şi aditivilor chimici.
Din momentul în care sunt recoltate şi până când sunt mâncate, fructele şi legumele trec printr-un proces natural de descompunere, necesitând metode specifice de păstrare pentru a ţine la distanţă bacteriile implicate în descompunere.
Bilal Abu-Salha, student doctoral la Universitatea Bar-Ilan din Ramat Gan, a răspuns acestei provocări, fiind inspirat de afacerea cu căpşune a familiei sale, din Golan. Inovaţia sa este bazată pe „sonochimie” – studiul modului în care ultrasunetele acţionează asupra sistemelor chimice.
„Metoda pe care am dezvoltat-o permite folosirea undelor sonore, în cadrul unui proces denumit ‘sonicaţie’, pentru a obţine o acoperire cu nanoparticule din substanţa chitosan”, a explicat Abu-Salha.
„Acoperirea cu chitosan oferă proprietăţi antibacteriene suprafeţei căpşunelor (…) şi astfel viaţa la raft a căpşunelor proaspete depozitate la rece este extinsă”, a adăugat el.
Chitosanul este o polizaharidă care se obţine din chitină – substanţă rezultată în urma procesului de tratare a carapacelor de creveţi, precum şi a altor crustacee, cu hidroxid de sodiu. Această substanţă este prietenoasă cu mediul şi se descompune în mod natural.
Profesorul Aharon Gedanken, co-dezvoltator al metodei de „sonicaţie”, a explicat la rândul său că atunci când o soluţie lichidă este bombardată cu unde sonore de înaltă frecvenţă, bule microscopice se formează şi colapsează rapid, generând fluxuri care propulsează particulele pe suprafeţe solide. Acest fenomen permite atribuirea unor proprietăţi dezirabile fructelor şi legumelor, aşa cum sunt efectele antibacteriene.
Cercetarea lui Abu-Salha a implicat exercitarea unor procese „sonochimice” asupra soluţiei de chitosan, fiind obţinute astfel nanoparticule comestibile cu proprietăţi antibacteriene, ce au fost apoi aplicate pe căpşune. Analiza extensivă a nivelurilor de zahăr şi a acidităţii căpşunelor, a ratei lor de descompunere şi a altor proprietăţi a dus la concluzia că aceste nanoparticule extind viaţa la raft a acestor fructe cu până la 15 zile.
