The Insider a scris deja despre faptul că eurodeputata letonă Tatiana Jdanok s-a dovedit a fi agentă a FSB. Având în vedere marele interes față de acest subiect, publicăm câteva detalii ale aventurilor sale. Se pare că, de-a lungul anilor, Jdanok nu doar că a ajutat la răspândirea dezinformării, folosindu-se în acest scop de tribuna Parlamentului European, ci a și „scurs” către FSB toate informațiile pe care le putea obține, folosindu-se de statutul de europarlamentar. Rapoartele sale către Serviciul al Cincilea al FSB au jucat un rol în dispersarea violentă a Euromaidanului, în 2014, și, de exemplu, în presiunea exercitată de Kremlin asupra Moldovei în timpul negocierilor cu UE. Documentele arată, de asemenea, implicarea directă a FSB în organizarea finanțării pentru Jdanok. Acum, în Letonia, ea riscă un dosar penal, dar deja și-a pregătit un „aerodrom de rezervă” la Valdai, notează The Insider.
„Ianukovici este pregătit pentru un scenariu de forță”
La 28 ianuarie 2014, în plin Euromaidan, Parlamentul European a trimis o delegație la Kiev, ai cărei membri s-au întâlnit atât cu Ianukovici, cât și cu forțele de opoziție ucrainene. Eurodeputata letonă Tatiana Jdanok a fost unul dintre delegații trimiși la Kiev. Însă, spre deosebire de colegii săi, în urma deplasării, ea nu a trimis un raport Parlamentului European, ci coordonatorului său din Serviciul al Cincilea al FSB, Serghei Beltiukov. În raport, ea rezumă: Maidanul nu se va dispersa de la sine, iar Ianukovici nu are voința necesară pentru dispersarea prin forță. „Serghei, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului, dar am fost extrem de ocupată din cauza acestei călătorii la Kiev, care a intervenit înaintea sesiunii de la Strasbourg. Impresiile sunt contradictorii. Ianukovici este prea viclean pentru a putea fi deslușit într-o discuție de o oră și jumătate. Dar am impresia că este pregătit pentru un scenariu de forță. O dovadă indirectă este faptul că deputatul Kolesnicenko și-a mutat de urgență familia din Kiev la Sevastopol (transferându-și fiul la o școală din Sevastopol). Deși Vadim susține că a făcut acest pas din cauza amenințărilor primite. Pe de altă parte, unii observatori cred că Ianukovici va semna foarte curând acordul cu UE, obținând maximum de beneficii de la toate părțile. La întâlnirea de luni cu noi, părea destul de energic, calm și încrezător. Mă gândeam că ar fi trebuit să fie mai dezorientat. A fost confortabil cu grupul nostru (format din șapte persoane, condus de Spiegel), iar după introducerea lui și discursurile noastre scurte, a ținut un monolog de 45 de minute despre toate peripețiile legate de semnarea acordului cu UE și FMI. Cât privește Maidan, unde ne-am plimbat duminică seara târziu, impresiile sunt mixte: un amestec de farsă, dramă, film de groază și comedie (preponderent cea din urmă). Toate acestea nu se vor dispersa ușor. T. J.”.
În aceeași zi, Beltiukov i-a răspuns laconic: „Mulțumesc!!!”
Două săptămâni mai târziu, pe 20 februarie, FSB a trimis la Kiev propria delegație, condusă de șeful Serviciului al Cincilea al FSB, Serghei Beseda. În aceeași zi, lunetiștii poliției au început să tragă asupra protestatarilor, omorând zeci de persoane. Totuși, utilizarea forței nu a ajutat, iar Ianukovici a fost nevoit să fugă în Rusia.
Pe 2 mai 2014, la Odesa au avut loc confruntări între „antimaidaniștii” organizați de Kremlin și activiștii pro-ucraineni. „Antimaidaniștii” i-au atacat pe activiști și l-au împușcat unul dintre ei, după care activiștii furioși i-au pus pe fugă, aceștia refugiindu-se în Casa Sindicatelor din Odesa. Părțile au început să arunce unele în altele cu sticle incendiare, izbucnind un incendiu. Activiștii au ajutat oamenii să se salveze din clădirea cuprinsă de flăcări, dar peste 40 de persoane au murit. Propaganda Kremlinului a ales acest incident pentru a declara un „genocid al rușilor” și a folosit toate resursele pentru a răspândi versiunea sa asupra evenimentelor. A fost implicată și Jdanok.
În iunie, Beltiukov îi cere să organizeze o expoziție foto dedicată evenimentelor de la Casa Sindicatelor. Jdanok se apucă de treabă cu zel și organizează o serie întreagă de evenimente, inclusiv în Parlamentul European.
Au avut loc și întâlniri personale – de exemplu, la Moscova, la „Șokoladnița” de pe Lubianka. Venind la Moscova, Jdanok nu doar că s-a întâlnit cu coordonatorul său din FSB, ci a apărut și în emisiuni de propagandă, cum ar fi show-ul lui Soloviov. Beltiukov a scris că i-a urmărit cu plăcere aparițiile la televiziune și i-a mulțumit, spunând cât de important este acest lucru în prezent.
Bani din Moscova
Eforturile lui Jdanok au fost apreciate. La sfârșitul anului 2014, Serghei Beltiukov (în scrisori în care a semnat ca Serghei Krasin) îi scrie: „Tatiana Arkadievna! Este posibil ca în curând să vă contacteze D. G. A apărut oportunitatea de a aplica pentru un grant de cercetare prin Universitatea de Stat din Sankt Petersburg. La prima vedere, ideea pare interesantă”.
Jdanok răspunde: „Serghei, mulțumesc pentru cuvintele calde, care sunt întotdeauna primite cu plăcere. D. G. m-a sunat, sper să mă întâlnesc la Riga cu cunoștința noastră comună. T. J.”.
„D. G.” este Dmitri Gladei, un angajat al FSB din Sankt Petersburg, cu care Jdanok este în contact încă din perioada URSS. Ea a susținut că este doar un vechi prieten din perioada studenției, dar în corespondență vorbește cu el folosind formule de politețe și pe un ton de afaceri, iar „vechiul prieten” discută cu ea doar chestiuni de serviciu și, printre altele, îi organizează finanțarea.
Jdanok prmiește de mulți ani bani rusești: în corespondența ei se poate găsi, de exemplu, discutarea unui grant pentru organizarea unui forum la Bruxelles, în 2008, unde Jdanok a vorbit pe tema războiului ruso-georgian de pe poziții ruse. Ea a negociat grantul cu propagandistul și directorul programelor europene de la „Russki Mir”, Alexei Gromîko, nepotul celebrului ministru sovietic de externe, Andrei Gromîko, supranumit „Mister Niet”. Gromîko junior a făcut o carieră rapidă; în 2014, poziția sa „corectă” pe problema ucraineană l-a ajutat să obțină mai întâi postul de șef al Institutului Europei al RAN, iar apoi să intre în consiliul științific al Consiliului de Securitate al Federației Ruse. (Totuși, după declanșarea invaziei la scară largă, Gromîko, împreună cu unii oameni de știință ruși, a semnat o scrisoare în care își exprimă „îngrijorarea” și face apel la „încetarea focului”, după care Gromîko a fost înlăturat din Consiliul de Securitate.)
De asemenea, potrivit corespondenței, Jdanok a primit în mod regulat finanțare de la Fondul rus de sprijin și protecție a drepturilor compatrioților care trăiesc în străinătate. Iată cum îl instruia pe un cunoscut de-al său, politicianul Vladimir Buzaev din partidul pro-Kremlin ZaPCEL, care solicita finanțare de la acest fond: „Vladimir, forma scrisorii este complet inacceptabilă. Dacă aș fi scris astfel de cereri (iar în afară de mine și Leni Reichman, nimeni nu a scris), nu aș fi primit niciodată finanțare. Trebuie să faci o scrisoare scurtă, fără niciun ultimatum și cu un buget real (nu mai mare de 20.000 de euro). T. J.”.
Asistenta de la Kremlin
Moscova a ajutat-o pe Jdanok nu doar cu bani, ci și cu oameni. Același grup de persoane care a coordonat campania de răspândire a dezinformării despre evenimentele de la Odesa din 2 mai și a comunicat cu Jdanok prin e-mailul de grup [email protected], discută cu ea despre numirea unui nou asistent. O persoană pe nume Dmitri (probabil același agent FSB, Dmitri Gladei) o informează pe Jdanok că va avea o nouă asistentă – Julia Satirova, o studentă din Odesa. Ascultătoare, Jdanok o angajează pe Satirova în echipa sa. Aceasta a lucrat în Parlamentul European până în 2019, lucrând nu doar pentru Jdanok, ci și pentru alți doi politicieni: Miroslav Mitrofanov, parlamentar leton și membru al Uniunii Ruse din Letonia, și Jiří Maštálka, eurodeputat comunist din Cehia.
Satirova nu este singura persoană pentru care Jdanok a găsit un loc de muncă în Parlamentul European. Ea a reușit, de asemenea, să-și plaseze fostul coleg, Iuri Sokolovski, în grupul parlamentar „Verzii/Alianța Liberă Europeană”. El lucrează acolo și în prezent în calitate de consilier.
Agent provocator
Jdanok nu a fost un informator util pentru Kremlin doar în Ucraina. Ea raportează foarte activ FSB-ului despre situația din Letonia, unde ea însăși desfășoară o activitate politică intensă, pe care o coordona cu Moscova. De exemplu, în timpul provocărilor organizate în timpul „marșului legionarilor”, când un grup de veterani SS în vârstă a depus flori la un monument, Jdanok trebuia să prezinte acest eveniment ca o dovadă a popularității nazismului în Letonia. Oamenii, îmbrăcați în haine de deținuți și cu stele ale lui David pe piept, s-au opus marșului, iar poliția, pentru a evita confruntările, a început să îi îndepărteze, iar imaginile rezultate erau menite să demonstreze oprimarea „antifasciștilor” de către statul leton.
FSB nu doar că știa din timp despre provocare, dar și a avertizat-o pe Jdanok că va fi necesar un raport: „Aștept clarificările promise pentru articolul despre 16 martie – textul declarației dumneavoastră, reacția deputaților, consecințele”. După eveniment, Jdanok trimite fotografii, însoțindu-le de următorul text:
- „Trimit textul și fotografiile aferente. Textul inițial, scurt, cu explicații pentru fotografii, a fost trimis pe 16 martie deputaților din fracțiunea mea, verzii (53 de persoane). Textul mai detaliat, trimis acum, a fost trimis pe 17 martie acelorași verzi și, de asemenea, membrilor intergrupului pentru problemele minorităților (42 de deputați).
- Reacția completă a deputaților va putea fi urmărită săptămâna viitoare, deoarece va fi săptămâna sesiunilor plenare, iar acum este săptămâna comisiilor. Astăzi, la ședința grupului de deputați din fracțiunea verzii, care lucrează în comisia pentru libertăți civile (5 deputați), liderul grupului, Kathalijne Buitenweg, m-a rugat să vorbesc despre evoluția evenimentelor”.
Jdanok i-a trimis lui Gladei și o declarație pe care a adresat-o colegilor ei din Parlamentul European. În aceasta, eurodeputata își exprimă indignarea față de „violența utilizată de poliție împotriva demonstranților antifasciști”.
Este curios faptul că, 20 de ani mai târziu, Kremlinul continuă aceleași provocări și dezinformări în Europa, cu steaua lui David, însă acum nu în Letonia, ci în Franța. Provocatori angajați desenează stele ale lui David și graffiti antisemite în Paris, iar apoi, prin rețeaua de troli a Kremlinului, fotografiile acestor acțiuni sunt răspândite online ca dovadă a creșterii antisemitismului în Franța.
Ochii stăpânului
În afară de Letonia și Ucraina, Jdanok este interesată și de țările din Europa de Est care colaborează cu UE în cadrul Parteneriatului Estic, și în calitate de europarlamentar, ea vizitează aceste țări sau se întâlnește cu reprezentanții lor la Bruxelles în cadrul delegațiilor. Despre aceste întâlniri și rezultatele lor, ea raportează, disciplinată, FSB-ului.
Astfel, de exemplu, în vara anului 2010, Jdanok i-a trimis lui Gladei programul vizitei la Bruxelles a deputaților din țările potențiale ale Parteneriatului Estic. Ulterior, ea a informat care țări membre susțin (și care nu susțin) includerea Belarusului, un aliat al Rusiei, în proiect:
- „M-au uitat peste notițele mele. Pozițiile participanților sunt următoarele: Georgia, Armenia și Azerbaidjan sunt ferm pentru includerea deplină a Belarusului, iar Ucraina și Moldova sunt dispuse să se conformeze propunerilor de compromis ale Parlamentului European de 5+5 sau 10+10. Dar, aparent, toate sunt de acord să înceapă lucrul fără Belarus, iar prima întâlnire a delegațiilor complete (60 de membri din PE și câte 10 din fiecare parlament) trebuie să aibă loc în septembrie. T.J.”.
Câteva luni mai târziu, i-a trimis lui Gladei un raport similar din Moldova. În 2012, Jdanok a călătorit în Azerbaidjan. Înaintea unor astfel de vizite, eurodeputații primesc dosare groase cu analize asupra economiei și politicii țării gazdă, CV-uri ale oficialilor de rang înalt, informații despre sprijinul din partea fondurilor internaționale și briefing-uri privind problemele cheie – cum ar fi reprimarea mișcărilor de protest. Jdanok i-a trimis lui Gladei un raport de aproape 70 de pagini. Aceste documente nu erau confidențiale, dar erau destinate doar delegațiilor Parlamentului European, nu publicului larg, și cu atât mai puțin serviciilor secrete ruse.
La Vilnius, în noiembrie 2013, UE planifica să semneze acorduri de cooperare cu mai multe țări partenere din Europa de Est, iar Rusia intensifica presiunea. Importul de vin din Moldova și ciocolată din Ucraina a fost interzis. De asemenea, Moscova amenința să întrerupă livrările de gaz – o măsură foarte serioasă, având în vedere apropierea iernii. Europarlamentarii, adunați în Lituania, au decis să adopte o rezoluție condamnând tactica de presiune a Rusiei. Jdanok i-a trimis și această rezoluție curatorului său din FSB.
Ea a pregătit și proiectul său de rezoluție din partea partidului „Verzii” și textul discursului său. În acesta, a recunoscut că Rusia exercită presiune, dar a indicat că UE ar avea stadarde duble: Moldova nu va mai putea exporta vin în Rusia, dar UE nu oferă o piață alternativă. Ca exemplu, a menționat Letonia, spunând că aceasta a aderat la UE, dar „mariajul a fost inegal”. În esență, Jdanok a reiterat pentru Moldova mesajul pe care Kremlinul îl răspândea în țările baltice de mulți ani: UE se poartă nedrept cu voi, iar dacă rămâneți cu Rusia țara voastră va fi mai bine.
„Sunt șocată”, a spus fosta eurodeputată germană Rebecca Harms, care a condus atunci grupul Jdanok în Parlamentul European, aflând despre aceste e-mailuri. „Devine clar că ea nu a avut doar o ‘altă opinie’ despre probleme legate de Rusia, ci a fost de fapt un informator. Îmi pare foarte rău că nu am avut suficientă putere să organizez majoritatea pentru a o exclude din grupul ‘Verzii’”.
Micul ajutor al Kremlinului
Jdanok nu doar informa FSB despre evenimente, ci și oferea sfaturi serviciilor secrete ruse cu privire la modalitățile mai eficiente de a interveni în afacerile politice europene.
Într-un e-mail din 1 octombrie 2009, Jdanok i-a trimis lui Gladiev o „analiză a erorilor din activitatea unor structuri, care afectează imaginea Rusiei în străinătate”. Ea a indicat că diplomații ruși în străinătate erau prost pregătiți pentru a lucra cu mass-media și erau „depășiți” ușor de colegii din țările baltice și Georgia, care erau „tineri, dinamici, instruiți în Occident și vorbeau fluent limbi străine”.
Jdanok a remarcat că această dinamică a fost vizibilă în timpul episodului estonian cu „Soldatul de bronz”, din 2007, când Tallinnul a mutat un monument sovietic al celui de-al Doilea Război Mondial dintr-o o intersecție urbană aglomerată într-un cimitir militar. Mutarea a fost întâmpinată de autoritățile ruse prin provocarea de tulburări și un atac cibernetic din partea hackerilor GRU. Un alt exemplu oferit de Jdanok se referă la războiul ruso-georgian din 2008, în care eforturile diplomatice ale Moscovei au fost insuficiente pentru a convinge lumea că nu Rusia era agresorul.
În analiza sa, Jdanok i-a criticat și pe oficialii ruși, care considerau că deplasările în străinătate sunt aventuri turistice, remarcând că trimișii Moscovei compensau adesea lipsa de argumente convingătoare cu o „atitudine arogantă” pe care ea a rezumat-o astfel: „Rusia are gaz și petrol, așa că trebuie să ne respectați”.
Jdanok avea ambiții destul de serioase: încerca să promoveze crearea unei agenții de stat, bazată pe Forumul Rus European (ERF) al său, care ar fi folosit diaspora rusă pentru a avansa interesele statului în străinătate. ERF a fost cel mai important eveniment al lui Jdanok în Bruxelles. Ea a rezervat locul pentru desfășurarea forumului în clădirea Parlamentului European cu aproape șase luni înainte și a preluat rolul de principal organizator, iar oficiali importanți ruși stăteau lângă ea. Printre fondatorii forumului se numărau reprezentanți ai primăriei Moscovei și Bisericii Ortodoxe Ruse, iar printre sponsori se numărau MAE rus și fundația Russki Mir. Forumul, seria de discuții și expoziții, îi ofereau lui Jdanok ocazia de a aduce în Parlamentul European politicieni ruși și reprezentanți ai serviciilor secrete.
Acum, după începerea investigației, cariera europeană a lui Jdanok se apropie de un sfârșit mizerabil. Nu va mai putea candida la Parlamentul European și, fără imunitate parlamentară, există toate motivele să fie implicată într-un dosar penal. Evident, anticipând un astfel de rezultat, Jdanok și-a renovat recent casa din Valdai.
