<< În decembrie 1949, Mao Zedong a zburat la Moscova pentru a se întâlni cu Iosif Stalin. Liderul noii Republici Populare Chineze, care fusese creată cu doar câteva luni înainte, era nerăbdător să se alăture liderului proletariatului mondial pentru a celebra atât victoria comunismului în China, cât și aniversarea de 71 de ani a liderului sovietic. Dar, pentru Stalin, Mao nu era un egal. Cât de mult s-au schimbat vremurile! >>
- Un text semnat de Nina L. Hrușciova, pentru Novaia Gazeta Europa
<< În viziunea lui Stalin, Mao era util deoarece ajuta la răspândirea comunismului în Asia. Astfel, în februarie 1950, cei doi lideri au semnat Tratatul sino-sovietic de prietenie, alianță și asistență mutuală. Mao dorise mai mult — garanții de securitate împotriva Statelor Unite și sprijin militar direct — dar Stalin nu și-a luat niciun angajament ferm. În viziunea lui, Mao nu era doar inferior — un vecin nevoiaș, cu iluzii de grandoare — ci și o povară. Legături mai strânse cu RPC, se temea el, ar putea periclita câștigurile Uniunii Sovietice în Asia și ar putea conduce la intervenția SUA.
Astăzi, președintele chinez, Xi Jinping, este cel care îl privește de sus pe omologul său rus, Vladimir Putin. De fapt, vizita de stat a lui Putin la Beijing de la începutul acestei luni — prima sa călătorie în străinătate de la inaugurarea celui de-al cincilea mandat — a fost practic o imagine în oglindă a întâlnirii Stalin-Mao de acum 75 de ani.
Xi l-a întâmpinat pe Putin în Piața Tiananmen cu o ceremonie plină de fast, așa cum era de așteptat. Când cortegiul lui Putin a ajuns în fața Marii Săli a Poporului, a izbucnit un răsunător salut de artilerie. Orchestra Armatei de Eliberare a Poporului a interpretat nu numai imnul rus, ci și melodia Nopțile Moscovei, de multă vreme dragă bătrânilor chinezi. Mulțimea a aclamat.
Vizita nu a făcut economie de simbolism — sau propagandă. Dincolo de marcarea a 75 de ani de relații diplomatice, evenimentul a dat startul Anilor Culturii China-Rusia, în cadrul cărora vor avea loc 230 de evenimente „culturale și artistice” în zeci de orașe din ambele țări. Promovând astfel de legături între popoare, Putin a declarat că rușii și chinezii sunt frați pentru totdeauna — o referință la un cântec compus pentru vizita lui Mao la Moscova — și a susținut că aceasta a devenit un fel de slogan în Rusia.
Afirmația a fost ceva exagerat până și pentru propagandiștii Kremlinului. De fapt, cântecul a fost de mult timp ridiculizat în Rusia, având în vedere eșecurile repetate în relațiile China-Rusia, începând cu ruptura sino-sovietică. Unii ar putea argumenta că Nikita Hrușciov, străbunicul meu, a fost responsabil pentru distrugerea relației bilaterale prin denunțarea lui Stalin în 1956. Dar Stalin nu a fost niciodată un aliat loial pentru China. Așa cum își amintea Hrușciov acasă, în 1951, când războiul din Coreea ajunsese într-un impas, dictatorul sovietic îl lua în râs pe Mao ca pe un luptător de gherilă lipsit de talent.
În orice caz, Putin nu a fost la Beijing doar pentru spectacol. De când a lansat invazia pe scară largă din Ucrainei, acum doi ani, iar Occidentul a răspuns cu sancțiuni fără precedent, Rusia a devenit extrem de dependentă de China. Așa că, atunci când Putin a aterizat la Beijing, mâna sa era practic deja întinsă.
Dar Xi, la fel ca Stalin acum 75 de ani, are rezerve. Da, Rusia are resurse. Așa cum a remarcat Xi la summitul recent, el vede relația bilaterală ca pe un „factor în menținerea stabilității strategice globale și democratizarea relațiilor internaționale”. Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care, așa cum a subliniat Putin, cele două țări au creat un „portofoliu important” de 80 de proiecte majore de investiții. Există însă limite clare în ceea ce privește sacrificiile pe care China este dispusă să le facă pentru Rusia.
Să începem cu economia. În ultimele luni, Xi s-a întâlnit cu mai mulți lideri occidentali, inclusiv cancelarul german Olaf Scholz, președintele francez Emmanuel Macron și secretarul de stat al SUA, Antony Blinken. Toți au transmis același mesaj: dacă China continuă să furnizeze materiale și tehnologii cu „dublă utilizare” care pot sprijini efortul de război al Rusiei, companiile sale se vor confrunta cu sancțiuni secundare.
Xi a avut grijă să pară nepăsător. Dar probabil nu este o coincidență că exporturile chineze către Rusia au scăzut, înregistrând o diminuare de 14% doar în luna martie. Mai mult, de la începutul acestui an, China a redus constant livrările directe de utilaje, echipamente (inclusiv echipamente electrice), piese mecanice și accesorii către Rusia. Având în vedere că China reprezintă cea mai mare sursă de importuri a Rusiei — cu o pondere de aproximativ 45% din totalul anului trecut — aceasta este o cauză majoră de îngrijorare pentru Kremlin.
În plus, China tergiversează în ceea ce privește gazoductul Puterea Siberiei-2, care va transporta gaz rusesc către China. Conștient că deține puterea, Xi se așteaptă ca Rusia să suporte întreaga factură pentru construcția de miliarde de dolari a gazoductului, în timp ce continuă să ofere Chinei reduceri substanțiale de preț la energie. Anul acesta, China a plătit doar 300 de dolari (275 de euro) pentru 1.000 de metri cubi de gaz pompat prin gazoductul Puterea Siberiei-1, în timp ce Europa și Turcia au plătit peste 500 de dolari (460 de euro) pe 1.000 de metri cubi.
Progresul în ceea ce privește gazoductul Puterea Siberiei-2 este atât de important pentru Putin încât l-a adus cu el la Beijing pe viceprim-ministrul rus Alexandr Novak, responsabil pentru relațiile energetice. Însă tot ce a putut oferi Novak după întâlnire a fost o asigurare vagă cum că un contract va fi semnat „în viitorul apropiat”.
Conștient de avantajul său, Xi se așteaptă ca Rusia să suporte întreaga factură pentru construcția de miliarde de dolari a gazoductului, în timp ce continuă să ofere Chinei reduceri substanțiale de preț la energie.
Încercarea lui Putin de a obține o alianță militară completă, inclusiv angajamente de apărare reciprocă, pare să fi eșuat. Deși China a desfășurat exerciții militare comune cu Rusia, a încercat să se poziționeze ca un susținător al „cooperării de tip win-win”, în contrast cu „mentalitatea Războiului Rece”, care presupune împărțirea lumii în blocuri concurente. De ce ar risca Xi să-și compromită poziția ca un fel de intermediar între Rusia și Occident?
Xi nu este interesat să se certe, cel puțin nu pe față, iar agenda lui Putin nu include decât conflicte. Având în vedere că interesele celor doi lideri diverg atât de puternic, te întrebi dacă relația sino-rusă este sortită să se destrame din nou. Da, într-adevăr, China și Rusia ar putea fi „frați pentru totdeauna”. >>
