<< Lovitura militară din Niger de luna trecută nu a fost un eveniment izolat, unic, pe care restul lumii și-l poate permite să-l ignore. Africa de Vest se află acum într-un risc mai mare de deteriorare a guvernării, o evoluție care ar deschide ușa pentru o expansiune ulterioară a mișcărilor jihadiste extremiste în regiune >>, scrie Carl Bildt, pentru Project Syndicate.
<< În ultimii ani, evoluțiile interne din Niger – de fapt, din întreaga regiune Sahel din Africa de Nord – au atras cu greu atenția lumii mai largi, cu excepția Parisului, unde factorii de decizie francezi încă au un interes în Africa francofonă. Dar lovitura militară din Niger, din 26 iulie, a schimbat totul.
Anterior relativ stabil și democratic, Nigerul era văzut ca ultimul bastion împotriva răspândirii violenței și a tulburărilor politice în regiune, multe dintre acestea fiind instigate de mișcările jihadiste legate de al-Qaeda și Statul Islamic. Parțial din cauza războiului civil din Libia, aceste grupări au reușit să preia controlul în nordul Mali, la începutul anului 2012, forțând astfel Franța să intervină militar pentru a preveni căderea capitalei, Bamako, în mâinile insurgenților extremiști.
Acest episod a inaugurat o decadă de implicare militară internațională pentru a limita amenințarea jihadistă și a stabiliza regiunea. S-au succedat operațiunile militare efectuate de Franța, Uniunea Europeană, Statele Unite și guvernele africane. Cea mai mare dintre ele, o misiune a Națiunilor Unite desfășurată în Mali în 2013, a implicat aproximativ 15.000 de trupe de menținere a păcii.
Între timp, UE a trimis misiuni de instruire, Franța a desfășurat operațiuni separate de combatere a terorismului, iar SUA au crescut treptat implicarea lor, furnizând sprijin militar și alte forme de asistență.
Cu toate acestea, asemenea intervenții au avut doar un succes parțial. Un acord de pace din 2015, încheiat la Alger, a încercat să depășească diviziunea politică dintre nordul și sudul Maliului, dar a fost departe de a fi perfect. Situația de securitate a țării s-a deteriorat treptat, din nou, iar în 2020, Mali a suferit o lovitură de stat, urmată de o alta doar un an mai târziu.
Liderii loviturii de stat s-au îndreptat apoi împotriva eforturilor internaționale prevalente de implicare în țară. La sfârșitul anului 2021, i-au invitat pe mercenarii ruși din Grupul Wagner să ofere asistență în domeniul securității și le-au cerut francezilor să plece. Rezultatul a fost o insecuritate internă mai mare. Grupul Wagner a ocupat fostele baze ale Franței și a desfășurat operațiuni fără prea multă grijă pentru viețile civile. Una dintre prioritățile sale de top a fost să obțină acces la resursele economice ale Mali, în special la minerale.
La începutul acestui an, regimul loviturii de stat a cerut Națiunilor Unite să plece. Misiunile de menținere a păcii își pregătesc acum plecarea și duse vor fi până la sfârșitul anului. Din Acordul de la Alger nu a mai rămas aproape nimic, iar grupurile jihadiste au preluat controlul în cea mai mare parte a nordului țării. De acolo, ele au exportat violența în vecina Burkina Faso care, în consecință, a cunoscut două lovituri de stat în 2022. Regimul emanat de lovitura de stat din Burkina Faso a urmat ulterior modelul din Mali și i-a adus, se pare, pe mercenarii din Grupul Wagner, repetând același ciclu și subminând în continuare securitatea atât în acea țară, cât și în regiune.
În acest context a apărut criza actuală din Niger. Niger este una dintre cele mai sărace țări din lume și totodată una dintre cele mai tinere. E de așteptat ca populația sa de aproximativ 25 de milioane de locuitori să ajungă la aproape 70 de milioane până la mijlocul secolului. Cu cea mai mare parte a teritoriului țării compusă din deșerturi aride, guvernul depinde de ajutor străin pentru aproximativ 40% din bugetul său.
Dar datorită acreditărilor sale democratice și a istoricului său relativ solid în lupta împotriva instabilității islamiste și a celei (acum) inspirate de Rusia, acesta a devenit un centru pentru eforturile de implicare internațională în regiune. Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Josep Borrell, a vizitat țara la începutul lunii iulie. În timpul vizitei, el l-a lăudat pe președintele Mohamed Bazoum – care a fost ulterior reținut – pentru ceea ce realizase administrația sa, a vizitat o misiune de securitate a UE și a inaugurat o mare centrală electrică solară nouă.
Și Statele Unite și-au intensificat prezența în Niger, cheltuind 110 milioane de dolari pe o bază de drone în apropiere de orașul Agadez. La momentul loviturii de stat, în țară se aflau peste o mie de militari americani. La fel, Franța avea 1.500 de soldați în Niger, iar aceștia erau însoțiți de trupe din Italia, Germania și Canada.
Aceste lovituri de stat în cascadă pun într-un profund pericol democrațiile rămase în Africa de Vest. Cea mai mare putere din regiune, Nigeria, a condus răspunsul mai larg, cu noul său președinte ales, Bola Ahmed Tinubu, mergând până la a amenința cu o intervenție militară împotriva loviturii de stat din Niger. Cu toate că ar trebui să fie preferată diplomația, interesul nigerienilor față de vecinul lor este înțeles. Au prea multe în joc pentru a fi indiferenți.
De fapt, același lucru este valabil și pentru Europa și pentru mulți alții, indiferent dacă doresc să o accepte sau nu. O deteriorare graduală a guvernării în Africa de Vest ar deschide ușa pentru o extindere suplimentară a filialelor Statului Islamic și al-Qaida, iar influența acestor grupări ar genera provocări umanitare, de securitate și migrație pentru care nu ar exista răspunsuri ușoare. Nu ar trebui să fie îngrijorați doar Occidentul și vecinii Nigerului. China, ca al doilea cel mai mare investitor din Niger, ar trebui și ea să fie preocupată.
Pentru moment, se speră că o diplomație regională robustă va permite revenirea la stabilitate în Niger. Dar dacă diplomația eșuează, alte opțiuni, cum ar fi o intervenție militară contestată, devin mai probabile, aducând și mai multe probleme unei regiuni deja tensionate. >>
UNICEF: Peste 2 milioane de copii din Niger au nevoie de ajutor umanitar
