Criza de specialiști IT – o vulnerabilitate strategică imposibil de sfidat

Toate statele Uniunii Europene depun eforturi majore pentru a satisface cererea de specialiști IT în economie, dar România se chinuie, de departe, cel mai tare la acest capitol. Întrebarea care se pune nu mai este „CE E DE FĂCUT?”, ci „CUM TREBUIE PROCEDAT?” pentru a nu adânci o vulnerabilitate strategică cu consecințe nebănuit de periculoase. Căci lumea și economiile se îndreaptă, inevitabil, spre o dependență fără precedent de sectorul IT & C. 

Datele Eurostat publicate la începutul lui 2020 arătau că 90% dintre companiile care, în 2018, au recrutat sau au încercat să recruteze oameni pe astfel de posturi au apreciat ca dificil acest demers. Este un procent neverosimil de mare mai ales dacă îl comparăm cu situația din Cehia (80%), Austria (74%), Suedia (72%). Sau, mai rău, cu cel din Spania (27%) ori Grecia (38%). 

Iar tendința, conform aceluiași raport Eurostat, citat de Agerpres, nu face decât să se agraveze. Astfel, dacă în 2013 și 2014 procentul firmelor care întâmpinau dificultăți în recrutarea de personal calificat pentru zona IT era în jur de 37-38%, de la an la an s-au tot adăugat câte 4-6 puncte, astfel că 2018 a atins un record negru din acest punct de vedere.

Însă, situația din România este una aparte, la nivelul UE 27 (28). Motivul? Spre deosebire de state mai ofertante din toate puntele de vedere, țara noastră este mai vulnerabilă la accentuarea deficitului întrucât pe lângă satisfacerea cererii interne joacă și rolu lde rezervor pentru umplerea golurilor din alte părți.

Pe modelul exportului de medici și nu numai, România a devenit între timp exportator de specialiști IT. Așa se explică un aparent paradox care reiese din concluziile raportului DESI 2020 (Indicele economiei și societății digitale 2020). Anume, traversăm o reală și gravă criză de specialiști IT, deși, potrivit DESI 2020, România se situează pe un onorabil loc cinci din 27 la capitolul absolvenți de TIC, cu o medie superioară celei a UE (5,6 vs 3,6%).

Cum arată deficitul

Citat de Pro TV, Dan Berteanu, reprezentantul unei companii care oferă training în IT, făcea anul trecut o radiografie elocventă, pornind de la o constatare aflată la îndemâna tuturor: universitățile românești scot 9.000 de specialiști IT anual: „Astăzi industria de IT ar avea nevoie de vreo 35.000 de specialişti, deci şi-ar găsi job dacă ar apărea în piaţă. Aşa că avem un delta de 26.000 de specialişti. Această diferenţă va creşte în timp, pentru că necesarul de joburi creşte din partea mediului privat. Deficitul este accentuat şi de migraţie. Se estimează că în ultimii 20 de ani au plecat din ţară peste 37.000 de specialişti IT. Companiile din România încearcă să ţină pasul, ca să rămână atractive”.

Și, după cum o indică imaginea de ansamblu a sectorului respectiv, nu vorbim aici de un domeniu cu suferințe cronice date de lipsa competitivității salariilor în raport cu alte ramuri ale economiei naționale. Deja în vara lui 2019, salariul mediu în industria IT depășea de două ori nivelul salariului mediu calculat la nivel național. Potrivit datelor INS, la vremea respectivă se atinsese un câștig mediu net de 7.100 de lei lunar. 

Cum procedăm?

Unii experți, famliarizați cu meandrele pieței, vorbesc deja de soluții de avarie, menite să scurtcircuiteze procesele clasice de recrutare, dar considerate insuportabil de cronofage în contextul actual. Cu alte cuvinte, în timp ce grosul angajărilor în sistem este așteptat să vină pe mai departe din zona absolvenților de studii de specialitate, o altă sursă de angajare ar putea-o reprezenta sfera reprofilării. 

Fie că au lucrat în domeniul bancar, ori că la bază sunt ingineri, matematicieni sau chiar profesioniști din arii mult mai îndepărtate, unii români încep să înțeleagă oportunitățile pe care le oferă piața muncii în zona IT, motiv pentru care se arată dispuși să facă tranziția pe cont propriu. Adică să învațe singuri și să specializeze în domeniu pentru a putea migra spre o meserie mai bine plătită și cu perspective de creștere în carieră mult mai generoase.

Iar situația de fapt stimulează acest fenomen, lucru care se conturează tot mai bine prin tendința unor jucători din piață de a dubla prin propria intervenție efortul personal de (re)calificare. Cum? Concepând programe bine țintite și politici de recrutare articulate în această direcție, a sprijinirii lucrătorilor din diverse domenii care doresc să devină IT-iști.

Până la urmă, asemenea strategii de surmontare a deficitului de forță muncă s-au mai văzut puse în operă și în alte domenii, chiar în România.

Există județe, preponderent în vestul țării, unde bunăstarea comunităților locale a crescut pe seama investitorilor străini apăruți în zonă, în general firme germane sau austriece. Pentru că dezvoltarea respectivelor afaceri ar fi avut de suferit dacă firmele așteptau după intervenția statului român în materie de formare profesională adaptată nevoilor pieței. Numeroase companii străine, singure sau prin parteneriate „chirurgicale” cu administrațiile locale, au găsit căi de calificare sau recalificare a forței de muncă disponibile.

Și totuși, statul trebuie să se implice

Însă, chiar dacă astfel de practici au reușit să cârpească deficitul de profesioniști, mai als acolo unde gradul de complexitate al muncii nu era unul deosebit, în domenii mai delicate implicarea statului român nu poate să se lase așteptată la nesfârșit. Sunt situații în care o astfel de intervenție nu poate fi suplinită pe termen mediu, ci trebuie să devină rapid una complementară. Iar sectorul IT este un astfel de caz. Mai ales că statul român, ca orice alt stat de pe planetă în asemenea vremuri, nu ar avea decât de câștigat. Nu mai e un mister pentru nimeni că IT-ul reprezintă industria cu cele mai promițătoare perspective peste tot în lume și care, vrând-nevrând, crează cele mai profunde dependențe într-o multitudine de sectoare ale economiei sau ale societății, în ansamblul ei.

Pandemia de Covid-19 nu a făcut decât să evidențieze și mai mult asemenea transformări și, implicit, să amplifice nevoia și oportunitățile pieței IT. Deja o constatare banală, această industrie este totodată și una dintre cele mai pretabile muncii flexibile din punct de vedere temporal și spațial, două dimensiuni care, pe fondul Covid-19, nu mai pot fi considerate de nimeni ca suspendate în abstract. 

Pe de altă parte, tot contextul pandemic a determinat creșterea exponențială a gamei de servicii de care populația, firmele private și instituțiile de stat au nevoie, în contextul mutațiilor socio-efonomice în curs.

Nu întâmplător, raportul DESI 2020 sublinia că România își este datoare să reacționeze cum se cuvine și să recupereze masiv restanțele în materie de digitalizare pentru a beneficia de creșterea economică adecvată. 

Apeluri și proiecte de anvergură care vor pune și mai mult în lumină și criza de specialiști IT

Iar dacă parametrii de până acum ai nevoii de personal specializat în procesele IT erau mari, în curând ei vor atinge niveluri chiar mai ridicate.

  • Recent, în România a fost lansat Consiliul Național pentru Transformare Digtală, „ o agora digitală, dar şi un organism tehnic, în care instituţiile aflate în serviciul public, împreună cu partenerii privaţi din industria IT&C, vor trasa parcursul corect către o Românie digitală şi puternic conectată la statele partenere din UE şi NATO”. 
  • Ministrul Educației făcea zilele trecute apel la digitalizarea sectorului, cu accent pe „un dialog deschis pe următoarele teme relevante, incluse în designul acestei strategii: competenţe digitale pentru elevi şi studenţi, educaţia digitală pe întreg parcursul vieţii, formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice pentru educaţie digitală, infrastructură şi resurse tehnologice digitale, conectivitate, resurse educaţionale deschise, curriculum şcolar pentru meserii emergente, securitate cibernetică, protecţia datelor, siguranţa online şi etica IT, cu posibilitatea includerii de noi teme subsecvente digitalizării educaţiei”.
  • Ministrul Justiției anunța digitalizarea domeniului său,  parte din strategia și acțiunea mai largă a Guvernului de digitalizare a administrației centrale și locale. Iar miniștrii Finanțelor și Muncii promit un tip radical diferit de interacțiune între contribuabil și stat, prin intermediul soluțiilor IT.

Pornind de la premisa că fie și parțial astfel de intenții se vor concretiza, un lucru este de pe acum sigur: va fi nevoie de oameni.

Prin urmare, toate cele de mai sus nu fac decât să anticipeze creșterea nevoii de specialiști IT la cote încă străine exprienței de până acum a României. Iar exemplele respective reprezintă doar o fracție a nevoilor de digitalizare și implicare de personal adecvat, deopotrivă la nivelul statului și al companiilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here