Președintele Donald Trump a ajuns într-o situație de șah pe toate fronturile.
Pe de o parte, liderul american vrea să negocieze cu rușii și cu iranienii, dar nici rușii și nici iranienii nu au nimic relevant să-i pună pe masă.
- Căci pentru regimurile criminale de la Moscova și Teheran, faptul de a se ține cu dinții de pretențiile maximaliste pe care le-au emis de la bun început e o chestiune pur și simplu vitală. Cel mai mic pas spre abdicarea de la ele le poate perfora acestor regimuri temelia, iar în asemenea condiții riscul de prăbușire a edificiului ar deveni rapid unul copleșitor.
- Putin nu poate renunța la pretențiile teritoriale pe care le are în Ucraina și nici la ideea reducerii amprentei NATO în Europa.
- Noul ghid suprem și conducerea Gărzilor revoluționare islamice nu pot renunța la perspectiva dotării cu arma nucleară, nici la controlul asupra Strâmtorii Ormuz și nici la ridicarea sancțiunilor.
Pe de altă parte, președintele SUA are nevoie de concesii făcute de Ucraina Rusiei și de o oarecare “înțelegere” din partea israelienilor față de Iran, mai ales pe frontul anti-Hezbollah.
- Dar nici unii, nici alții nu își pot permite așa ceva, indiferent de ceea ce crede sau de ceea ce dorește Donald Trump. Mai mult, nici ucrainenilor și nici israelienilor președintele SUA nu le poate impune azi mare lucru – din contră, și Ucraina, și Israelul au dobândit cu timpul un nivel relativ confortabil de autonomie în raport cu conducerea SUA, în urmărirea propriilor interese.
- Există însă o diferență remarcabilă între cazul ucrainean și cazul israelian, din perspectiva modului în care a evoluat autonomia fiecăruia în raport cu administrația Trump: cea a Ucrainei își are rădăcinile în irațional de puținul sprijin oferit de actuala Casă Albă, pe când cea a Israelului provine din sprijinul irațional de generos oferit de actuala Casă Albă.
- Ironia sorții e însă totală: abordările diametral opuse ale lui Trump față de Ucraina și față de Israel l-au dus pe liderul SUA în același punct – pierderea dramatică a unei bune părți din pârghie, în ambele cazuri.
Situația din teren, fie că e vorba de zona Ucraina-Rusia ori de Orientul Mijlociu, reflectă fidel situația dramatică în care se vede prins Donald Trump.
Pe măsură ce se împotmolesc mai mult în Ucraina și își văd propriul teritoriu mai penetrat de dronele Ucrainei, rușii încearcă să complice războiul de acolo prin injecții de agresivitate în regiunea extinsă, sporind amenințarea la adresa altor țări. Așadar, de unde până acum Trump nu a fost în stare să oprească războiul din Ucraina, politica sa falimentară riscă de aici înainte să alimenteze chiar o eventuală extindere a acestuia.
Pe măsură ce reușesc să mențină blocat traficul prin Strâmtoarea Ormuz și să aibă în continuare acces la o parte semnificativă din arsenalul lor militar, iranienii extind războiul în tot Orientul Mijlociu și alimentează o neîncredere globală și fără precedent față de cuvântul și față de capacitatea militar-politică a SUA.
La rândul lor, ucrainenii devin din ce în ce mai eficienți în lupta cu rușii, iar asta nu grație lui Trump, ci în ciuda frânelor puse de Washingtonul trumpist Kievului.
Iar israelienii dau tot mai multe semne că, nu rareori, acționează fără a se mai deranja să își consulte aliatul american. Recentul dialog incendiar dintre Trump și Netanyahu Ilustrează și acest lucru sau mai ales acest lucru.
Practic, după un an și jumătate de negocieri de pace pe războiul ruso-ucrainean și după două luni de negocieri cu Iranul, președintele SUA arată lumii un singur lucru: că nu mai poate.
Pe niciunul dintre cele două fronturi, Donald Trump nu mai poate mișca nimic prin negocieri, cel puțin nu de unul singur. Iar pe cel din Orientul Mijlociu, Donald Trump nu mai poate mișca nimic nici prin război.
Iar acasă… ei bine, acasă Donald Trump nu mai poate mișca nimic pe niciun plan; cu excepția celui electoral, unde a dobândit o forță redutabilă de a pune în mișcare alegătorii – dar nu spre candidații propriei lui tabere, ci către cei din tabăra opusă.
Drona rusească de la Galați – cum să nu pleci pe fentă și cum să reduci riscul unei recidive
