La o lună de la începerea războiului din Iran, o penurie tot mai mare de țiței amenință să se transforme în ceva și mai grav: o lipsă de aproape orice, notează CNN.
Conflictul din Orientul Mijlociu a redus fluxurile de petrol și gaze naturale prin Strâmtoarea Ormuz, diminuând cu aproximativ o cincime oferta globală. Această perturbare nu doar că a dus la creșterea vertiginoasă a prețurilor la combustibil, dar a și redus disponibilitatea petrochimicalelor necesare pentru fabricarea obiectelor de zi cu zi, precum încălțămintea, îmbrăcămintea și pungile de plastic.
Această presiune se extinde acum în toate colțurile pieței de consum, pe măsură ce cresc prețurile pentru materiale precum plasticul, cauciucul și poliesterul. Impactul este, deocamdată, cel mai evident în Asia, care reprezintă mai mult de jumătate din producția mondială și depinde în mare măsură de importurile de petrol și alte materii prime.
În Coreea de Sud, unde oamenii au început să cumpere în panică saci de gunoi, guvernul a încurajat organizatorii de evenimente să reducă utilizarea produselor de unică folosință. Taiwan a lansat o linie telefonică pentru producătorii care au rămas fără plastic, iar fermierii de orez au declarat presei locale că ar putea crește prețurile deoarece nu pot obține pungi vidate.
În Japonia, criza petrolului a stârnit temeri că pacienții cu insuficiență renală cronică nu vor putea primi tratament din cauza lipsei tuburilor medicale din plastic utilizate în hemodializă. Producătorii de mănuși din Malaezia spun că lipsa unui produs secundar al petrolului, necesar pentru fabricarea latexului de cauciuc, amenință aprovizionarea globală cu mănuși medicale.
„Acest lucru se răspândește foarte, foarte rapid în toate domeniile: bere, tăiței, chipsuri, jucării, cosmetice”, a spus Dan Martin, co-director al departamentului de business intelligence la Dezan Shira & Associates, o firmă de consultanță care ajută companiile internaționale să se extindă în Asia.
Acest lucru se întâmplă deoarece capacele din plastic, lăzile, ambalajele pentru gustări și recipientele devin tot mai greu de procurat. Derivații petrolieri sunt, de asemenea, necesari pentru fabricarea adezivilor pentru încălțăminte și mobilier, lubrifianților industriali pentru utilaje și solvenților pentru vopsele și procese de curățare, a adăugat Martin.
„Transmiterea efectelor de la perturbările din sectorul petrolului și transportului către petrochimicale și bunuri de consum este foarte rapidă”, a spus el.
Tulburările din sectoarele materiilor prime și producției exercită presiuni în creștere asupra inflației globale și afectează negativ creșterea economică. Producătorii plătesc mai mult pentru energie și materii prime, ceea ce le reduce marjele de profit și începe să ducă la creșterea prețurilor pentru consumatori. Costurile mai mari ale combustibilului perturbă transportul și logistica, în timp ce disponibilitatea limitată a altor materiale din Orientul Mijlociu, precum îngrășămintele și heliul, ar putea duce la alimente și produse electronice mai scumpe.
„Astfel de efecte complexe apar într-un moment în care multe economii au o capacitate limitată de a absorbi șocuri”, a scris Fondul Monetar Internațional într-o postare pe blog de luni. „Deși războiul ar putea modela economia globală în moduri diferite, toate scenariile duc la prețuri mai mari și o creștere mai lentă.”
Niciun refugiu
Țările au început să elibereze o cantitate istorică de petrol din rezervele de urgență pentru a compensa impactul războiului. Însă o mare parte din criza tot mai amplă a aprovizionării provine din lipsa de naftă, un produs secundar al petrolului și materie primă esențială pentru materialele sintetice, pentru care producătorii au mult mai puține rezerve și nu există un substitut.
Unele companii petrochimice din Asia, continent care obține mai mult de jumătate din naftă din Orientul Mijlociu, și-au redus producția sau au declarat forță majoră în ultimele săptămâni din cauza lipsei de materii prime. „Forță majoră” este un termen juridic care se referă la circumstanțe imprevizibile ce împiedică o companie să își respecte contractele.
Coreea de Sud a profitat de suspendarea sancțiunilor americane asupra anumitor produse petroliere rusești pentru a cumpăra primul transport de nafta din Moscova de la începutul războiului din Ucraina. De asemenea, Seulul a impus o interdicție de export pentru naftă, pentru a proteja aprovizionarea internă.
Dan Martin, de la Dezan Shira & Associates, care lucrează cu producători din Vietnam, a spus că lipsa de naftă duce la creșterea costurilor de producție pentru clienți, în special pentru cei care fabrică produse cu specificații stricte, precum semiconductori, piese auto și ambalaje medicale sau alimentare.
„Nu există prea multe soluții, în afară de reducerea producției și a consumului de energie”, a spus el. „Toate companiile concurează între ele. Toată lumea este exact în aceeași situație”.
Pe măsură ce producătorii se grăbesc să-și asigure materiile prime, costurile plasticului și ale produselor care îl conțin cresc. Potrivit ICIS, o platformă de analiză a piețelor de materii prime, prețurile rășinilor plastice din Asia au crescut cu până la 59%, atingând niveluri record, de la sfârșitul lunii februarie, când Statele Unite și Israelul au lansat primele lovituri aeriene împotriva Iranului.
Unul dintre cei mai mari distribuitori de ambalaje din plastic din Thailanda a declarat că a majorat prețurile cu 10% pentru pungile transparente din celofan, utilizate pe scară largă de restaurante, tarabe alimentare și pentru livrările la pachet. Presa indiană a relatat că apa îmbuteliată devine mai scumpă, prețurile capacelor din plastic pentru sticle crescând de patru ori de la începutul războiului. Iar un oficial de la Nongshim, cel mai mare producător de tăiței instant din Coreea de Sud, a spus că furnizorul de ambalaje din plastic al companiei mai are stocuri pentru aproximativ o lună.
Shariene Goh, analist senior în petrochimie la ICIS, a declarat că bunurile de consum care depind în mare măsură de ambalajele din plastic, precum produsele cosmetice, ar putea fi chiar mai expuse penuriei decât unele produse care conțin plastic.
„Segmentul produselor finale ar putea să se bazeze pe nivelurile existente de stocuri, care însă se vor epuiza în timp”, a spus ea. „Cred că ar putea începe să rămână fără stocuri destul de curând.”
Extinderea spre vest
Fiind prima regiune care resimte impactul crizei combustibilului, noile probleme de aprovizionare din Asia nu sunt un semn bun pentru restul lumii, dacă petrolul și alte resurse nu pot fi produse sau transportate din Orientul Mijlociu.
Pe lângă faptul că produce aproximativ 17% din nafta mondială și 30% din rășinile plastice, Orientul Mijlociu furnizează și 45% din sulful global (folosit pentru îngrășăminte), 33% din heliu (utilizat în semiconductori, sănătate și industria aerospațială) și 22% din uree și amoniac (folosite ca nutrienți pentru culturi), potrivit Morgan Stanley.
Fermierii americani plătesc deja mai mult pentru îngrășăminte, deoarece prețul ureei importate a crescut cu aproximativ o treime de la începutul războiului. În India, producătorii de prezervative raportează perturbări cauzate nu doar de lipsa materialelor de ambalare și a uleiului de silicon (care necesită materii prime petrochimice), ci și de lipsa amoniacului.
„La fel ca în timpul pandemiei COVID, șocul se desfășoară secvențial, nu simultan – o perturbare a aprovizionării care avansează treptat spre vest”, au scris analiștii J.P. Morgan într-o notă de cercetare săptămâna trecută.
În ultimele săptămâni, țările asiatice s-au concentrat pe atenuarea creșterii prețurilor la petrol, prin măsuri precum eliberarea rezervelor, plafonarea prețurilor la combustibil și reducerea orelor de lucru pentru a economisi energie. Însă, potrivit J.P. Morgan, constrângerile de aprovizionare vor deveni mai severe în aprilie, odată cu sosirea ultimelor livrări de țiței expediate înainte de izbucnirea războiului.
„Principala provocare s-a mutat de la preț la lipsa fizică a resurselor”, au spus analiștii băncii. „Asia nu mai este într-o fază pur preventivă.”
Analiștii spun că unii producători de bunuri de consum amână achiziția de materii prime, în speranța că prețurile vor scădea dacă conflictul din Orientul Mijlociu se va rezolva.
Qiu Jun, un producător de poliester în vârstă de 36 de ani din orașul Haining, din estul Chinei, a spus că, de la închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz, prețul granulelor de poliester de care are nevoie pentru a-și produce materialele textile a crescut cu aproximativ 50%, o majorare pe care clienții săi din industriile textilelor de casă, îmbrăcămintei și firelor nu sunt dispuși să o accepte.
Fabrica sa, cu o duzină de angajați, funcționează încă, dar numai pentru a onora comenzile existente. El a spus că adoptă o abordare de tip „aștepți și vezi” pentru a evita să plătească prea mult pe materii prime și să producă stocuri nedorite.
„Sunt îngrijorat”, a spus Qiu. „Întreaga industrie simte la fel. Nimeni nu știe cum va evolua războiul”.
Alții încearcă să-și reducă costurile diminuând cantitatea de plastic folosită în ambalaje. În Indonezia, unde prețurile plasticului s-au dublat în ultima lună, companiile reduc grosimea materialelor de ambalare, potrivit Federației Indoneziene a Ambalajelor. Unele iau în calcul chiar utilizarea altor materiale, precum hârtia, sticla, aluminiul sau plasticul reciclat, deși organizația a precizat că fiecare opțiune vine cu propriile provocări în ceea ce privește durabilitatea, respectarea reglementărilor de siguranță și timpul necesar pentru adaptarea liniilor de producție și găsirea unor noi surse de aprovizionare — proces care ar putea dura între șase luni și un an.
Trecerea la plastic reciclat ar putea implica, de asemenea, costuri ridicate, a spus Stephen Moore, fondatorul MLT Analytics, o platformă de date privind comerțul cu plastic. El a menționat că oferta globală de materiale plastice reciclate este deja limitată și că acestea costă, în general, de cinci până la șapte ori mai mult decât plasticul produs din combustibili fosili.
„Chiar dacă de mâine totul ar reveni la normal în Strâmtoarea Ormuz, cred că ar mai dura cel puțin câteva luni până când sectorul plasticului din Asia ar reveni la o oarecare normalitate”, a spus el.
