Sorin Grindeanu poate fi sigur că va rămâne în istorie.
Numele său este sinonim cu OUG 13, celebră pentru castrarea luptei anticorupție, celebră totodată pentru scoaterea a jumătatea de milion de români în stradă într-o singură seară.
Numele său este sinonim și cu cea mai excentrică formă de respingere a unui prim-ministru din istoria României, fiind demis din fruntea guvernului, prin moțiune de cenzură, tocmai de către partidul său, PSD.
Numele său este acum sinonim și cu declanșarea uneia dintre cele mai profunde și mai imprevizibile crize politice, iar asta într-un context politic intern și internațional care rareori în istorie a fost atât de delicat și de complex.
Numele său este totodată sinonim și cu primele tentative la vedere de spălare a blazonului AUR, un partid extremist alături de care PSD-Grindeanu a doborât un guvern, cu care PSD-Grindeanu a negociat sprijin pentru formarea unui guvern-paravan și alături de care PSD-Grindeanu nu pare a exclude proiecte nici pe viitor.
În fine, numele său începe acum să fie sinonim și cu șantajarea propriei țări în ceea ce privește accesarea a 4,5 miliarde de euro de la Uniunea Europeană.
Începând cu 13 iulie și continuând cu data de 14, prin încălcarea angajamentului că PSD nu va periclita soarta banilor din PNRR, Sorin Grindeanu a dat astfel un semnal de trei ori halucinant:
- Că angajamentul scris și propria lui semnătură, cum că PSD nu va periclita accesarea banilor din PNRR, nu valorează pur și simplu un leu.
- Că tocmai un lider politic (șef de partid, fost și, potențial, viitor premier) dintr-o țară UE tratează drept nul un contract încheiat între țara sa și Comisia Europeană. Și face asta nu din vreun interes național subit revelat, ci din pur interes personal, de partid și de grup, riscând astfel să arunce la groapa de gunoi nu doar credibilitatea domniei sale, ci însăși credibilitatea României în ochii partenerilor săi internaționali – de la state, la instituții.
- Că, deși el poartă un război personal cu Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu practic sacrifică o întreagă masă de contribuabili și beneficiari, cu toții concetățeni de-ai săi, români, deopotrivă persoane fizice și companii. Faptul de a condiționa în acest fel votarea reformelor de care depinde încasarea a 4,5 miliarde de euro este nu numai grav, ci și infantil. Mai ales că Ilie Bolojan a fost deja demis, iar dacă încă îl vedem rămas în funcție asta se datorează tocmai refuzului liderului PSD de a-și fi asumat guvernarea chiar a doua zi după demiterea lui Bolojan, la inițiativa sa.
Riscul ca semnalul dat de Grindeanu pe tema PNRR să degenereze pe toată linia, prin eșecul, în cele din urmă, de a încasa măcar o parte din acele miliarde, a devenit cu atât mai ridicat cu cât reacția Cotroceniului a fost straniu de moale, straniu de relaxată în raport cu gravitatea momentului.
Președintele Nicușor Dan nu a văzut în șantajul lui Grindeanu nimic mai mult decât o banală tactică de negociere, “o formă a domnului Grindeanu de a spune că, unu: nu face parte din guvernul ăsta și, doi: că vrea să negocieze pe aceste pachete de legi”.
La cât de “inspirate” s-au dovedit în ultimele trei luni intuițiile șefului statului și la cât de “serioase” par să fi fost informațiile în baza cărora președintele a luat unele decizii în tot acest timp, interpretarea dată de Nicușor Dan devine ea însăși sursă de noi preocupări.
A mai tratat Nicușor Dan cu lejeritate comportamentul PSD-Grindeanu din ultimele luni ale coaliției, pentru ca în final să asistăm la ruperea ei brutală.
A mai tratat Nicușor Dan drept simplă intrare într-o perioadă de “turbulențe politice” și faptul că PSD îi retrăgea sprijinul lui Ilie Bolojan și urma să iasă de la guvernare, pentru ca azi avionul numit România să fie la doar câțiva metri de atingerea solului direct cu botul, nu cu trenul de aterizare. E totuși o diferență între turbulențe și prăbușire.
După cum, același Nicușor Dan a avut așteptări rezonabile, în două rânduri chiar, că premierul desemnat în mod netransparent și nerealist de către domnia sa va fi și învestit în funcție. De fiecare dată a fost un eșec.
Și, cireașa de pe tort: încă din aprilie și continuând pe parcursul lunilor mai, iunie, iulie, Nicușor Dan a fost constant sigur pe dumnealui că măcar consensul pe tema PNRR va rămâne în picioare. Doar pentru ca Sorin Grindeanu să sfârșească acum prin a nu înșela temerile realiștilor, atacând chiar și această redută.
După cum am mai notat și cu alte ocazii, cu cât actuala criză se prelungește mai mult, cu atât ea tinde să scape oricărei forme de control rațional și să-și dezvolte o viața proprie, un metabolism propriu, sălbatic, profund imprevizibil.
Victimele sigure ale acestui fenomen fiind, bineînțeles: stabilitatea democratică și financiară a țării, precum și nivelul de trai al oamenilor.
Recent, semn al disperării unora, bătălia politică fusese deja mutată pe un tărâm care ar trebui să rămână străin de genul acesta de confruntare – justiția. Acum asistăm la o a doua derivă majoră – mutarea ostilităților politice și pe tărâmul PNRR, deci al bugetului țării, buget care depinde ca de aer de cei 4,5 miliarde de euro. Buget de care depind, de fapt, milioane de familii.
Faptul că nici într-un caz (instrumentalizarea justiției) și nici în celălalt (instrumentalizarea PNRR), președintele țării nu s-a arătat profund alarmat, reprezintă în sine un mare semnal de alarmă.
- PS: Scriam recent că PSD fierbe din moment ce Grindeanu a ajuns să manipuleze ca Putin. Condiționarea sprijinului pentru PNRR de plecarea lui Bolojan reconfirmă faptul că presiunea pesediștilor (stresați de pierderea puterii și, mai nou, chiar de spectrul anticipatelor) asupra liderului lor e reală și în creștere.
