După consultările de luni, purtate la Cotroceni de președinte cu liderii partidelor din fosta coaliție, nu s-a făcut niciun pas înainte către formarea unui guvern, dar s-a ajuns cu un pas mai aproape de alegeri anticipate.
Sorin Grindeanu și Kelemen Hunor au oferit suficiente detalii pentru a inspira o astfel de concluzie.
De pildă, liderul PSD a spus răspicat că nu s-a ajuns la nicio concluzie, iar ulterior s-a și lansat în noi acuzații la adresa foștilor parteneri, unele de natură să arunce în aer chiar orice posibilitate de păstrare a unor punți de dialog. Iar liderul UDMR, Kelemen Hunor, a propus o formulă fantezistă, cu câteva guverne în următorii doi ani, fiecare cu o durată de viață de maximum două anotimpuri, cam cât a anumitor albine.
Este de înțeles interesul UDMR de a evita cumva anticipatele, nu neapărat pentru că UDMR nu ar strânge la fel de multe voturi ca data trecută, ci pentru că AUR poate obține mai multe fotolii în Parlament decât la ultimele alegeri. Ca atare, orice soluție de moment, oricât de hazlie, ar fi preferabilă din perspectiva UDMR unei întăriri a ponderii parlamentare în contul extremiștilor din AUR.
Ba mai mult, reuniunea de luni, de la Cotroceni, a fost atât de “rodnică”, încât după consumarea ei a ieșit în evidență un lucru nu mai puțin îngrijorător: acum nu mai este sigur nici dacă măcar banii europeni din PNRR vor mai putea fi accesați de către România.
Căci după consultări, Sorin Grindeanu a anunțat că PSD se află în opoziție, că nu se simte obligat să sprijine guvernul nici măcar pe trecerea legilor de care depinde accesarea banilor de la UE și că, oricum, PSD nu votează ceva propus de Ilie Bolojan ca premier.
Iată așadar că durata promisiunilor PSD, chiar și pe o chestiune de importanța absorbției câtorva miliardele de euro de la UE, e chiar la jumătate din durata vieții unei albine.
Din aprilie până în iulie, angajamentul social-democraților, că vor susține proiectele respective “indiferent dacă partidul se află la guvernare sau în opoziție”, a murit subit de oftică.
La rândul său, șeful statului nu a zis nimic.
Cel puțin nu prin propria voce – iar acesta este în sine un semn despre cât de prost a mers totul luni, la palat. În schimb, șeful starului a grăit prin intermediari, în speță prin consilierul prezidențial Eugen Tomac.
Din expozeul acestuia din urmă, merită atenția următoarele cuvinte: “cred că este momentul să ieşim din aceste limite autoimpuse de partide”.
Altfel spus, Nicușor Dan se găsește, aproape de jumătatea lui iulie, în același punct în care se afla și la jumătatea lui mai: vrea ca PNL și USR să guverneze alături de PSD ca și cum pe 5 mai nu s-ar fi întâmplat nimic. Căci asta ar însemna ieșirea din limitele autoimpuse, pomenită de consilierul lui Nicușor Dan: anularea de către PNL și USR a rezoluțiilor interne de respingere a oricare reasocieri cu PSD.
Dar prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu, a formulat scurt și clar situația în care se găsesc PNL și USR, din perspectiva raportării la PSD, respectiv AUR, din perspectiva raportării la anticipate: “Cine clipește primul moare”.
Prin urmare, atunci când, după două luni și jumătate de criză, președintele țării propune ca soluție doar o non-alternativă, e limpede că pe masa prezidențială nu există chiar nimic capabil să deblocheze lucrurile și chiar nimic în măsură să decupleze discuțiile din prezent de orizontul tot mai aproape al anticipatelor.
Împotriva soluției unui scrutin parlamentar organizat înainte de termen, președintele Nicușor Dan a invocat ca argumente faptul că ecuația parlamentară ar fi aceeași și faptul că ar dura prea mult timp.
Dumnealui are dreptate și totodată se înșală.
Are dreptate cu faptul că e exclus ca după anticipate să obțină majoritatea un partid sau o coaliție precum PSD-AUR sau PNL-USR-UDMR (le-am organizat astfel după criteriul compatibilității). Se înșală însă atunci când susține că nimic nu s-ar schimba întrucât ignoră posibilitatea ca PSD să devină al treilea partid în loc de primul, cum este cazul acum. Iar simpla modificare a ponderii, în acest fel, relansează jocul negocierilor căci relansează raportul real de forțe între partide la masa negocierilor.
Un PSD intrat la apă ar fi un PSD cu care se poate discuta diferit de modul în care se poate discuta azi. Faptul că șeful starului ignoră nuanțe de acest tip nu îi face un serviciu din perspectiva inteligenței politice și nu îi e de natură să înlăture suspiciunile blatului său cu PSD, ba din contră, le poate întări.
Apoi, e chestiunea duratei. Și aici, da, șeful statului are dreptate: alegerile anticipate nu se fac peste noapte, povestea lor se poate întinde pe trei-patru luni. Dar pe de altă parte, e în eroare, căci criza actuală împlinește două luni și jumătate fără a se fi făcut măcar un timid pas spre rezolvarea ei. Și, după cum au arătat consultările de luni, criza asta va îmbătrâni și mai mult.
Ca atare, Nicușor Dan a pierdut deja enorm de mult timp fără a furniza o ieșire din ea. Logica spune că e infinit preferabil să pierzi la fel de mult timp atunci ai totuși un orizont de ieșire la liman.
În plus de asta, anticipatele sunt îmbibate de legitimate, pe când combinațiile netransparente la care râvnește Nicușor Dan, nu sunt nici pe miime la fel de legitime.
Eu sunt conștient de faptul că, legat de anticipate, Nicușor Dan poate avea rezerve generate de faptul că promisese că nu acesta va fi deznodământul crizei.
Dar la fel de bine sunt conștient și de faptul că Nicușor Dan a făcut o grămadă de alte promisiuni de care însă nu s-a ținut.
Nu voi insista acum pe cele legate de justiție (de la reformarea ei la participarea la ședințele CSM), sau pe publicarea raportului privind anularea alegerilor, sau pe numirea ambasadorilor, sau pe numirea/înlocuirea șefilor civili la serviciile secrete.
Dar le-aș reaminti pe următoarele: încheierea crizei politice în timp rezonabil; excluderea sprijinului AUR pentru formarea guvernului (vezi cazul Veștea); mediere în loc de părtinire (vezi cazul raportării sale la PSD). Și mai ales anunțul, încă de la final de aprilie, dar reiterat ulterior, că există consens între partide pe sprijinirea proiectelor legate de PNRR (de luni, consensul a fost aruncat în aer de PSD).
Indiferent ce părere avem fiecare despre adecvarea sau nu a întoarcerii la popor pentru deblocarea actualei situații, după consultările de luni un lucru e cert: anticipatele nu au căpătat nicicând în aceste două luni și jumătate un grad mai ridicat de posibilitate.
Și, foarte probabil, Nicușor Dan însuși este azi mai conștient și poate mai panicat ca oricând de proximitatea acestui spectru. Iar în situația sa se află și nimeni altul decât Sorin Grindeanu.
Paradoxul este acela că drumul spre anticipate a fost pavat de modul de acțiune al celor doi – ante și post moțiune.
Nicușor Dan merge la consultări în “cătușe”. Și merge degeaba dacă nu va răsturna cumva masa
