Înaintea declanșării contraofensivei ucrainene, scenariul negru de care se temeau unii bloggeri militari, în Rusia, era acela ca o străpungere reușită de Kiev într-un anumit punct al frontului din Ucraina să nu antreneze cumva o prăbușire a întregului front.
Ei bine, se pare că mai exista un scenariu și el era chiar mai negru, dar un scenariu fie puțin studiat, fie de neconceput: o prăbușire a frontului rusesc din Ucraina nu din cauza unei străpungeri făcute de ucraineni acolo, ci a unei străpungeri reușite de niște ruși acasă.
E rezonabil de notat faptul că dacă existau șanse de realizare a unui asemenea scenariu, acelea sunt cele create de străpungerea orchestrată de Prigojin, începând cu axa de la Rostov pe Don până la Moscova, apoi probabil și pe altele.
În orice caz, o Rusie ale cărei autorități politice și militare sunt contestate la maniera în care ajung să trimită excavatoare ca să sape șanțuri pe drumurile naționale, pentru a tăia avansul convoaielor Wagner, este o Rusie al cărei control asupra situației de pe frontul și mai îndepărtat, cel din Ucraina, tinde natural să slăbească.
O Rusie ale cărei autorități politice și militare sunt contestate la maniera în care au doar opțiunea e de a bombarda sau a fi bombardat, e o Rusie pentru ai cărei militari, dintre cei trimiși în Ucraina, prioritare devin acum alte chestiuni: dezertarea, predarea, alăturarea la una dintre taberele care se bat acasă. Tot mai puțin prioritară va fi, în schimb, „denazificarea” unei țari străine care nu are ce altceva le oferi în afară de riscul în creștere al morții și mutilării.
Așadar, Prigojjn a declanșat ceea ce conaționalii săi cei mai pesimiștii se temeau că poate declanșa doar aruncarea în luptă de către Kiev, concomitent și concentrat, a câtorva divizii ucrainene antrenate și echipate la standarde NATO.
În fine, războiul civil din Rusia, deși încă proaspăt ieșit din ou, invită la a ne îndrepta atenția spre Belarus, o altă țintă în mișcare de pe harta evoluțiilor din Ucraina.
Este de așteptat ca un șoc de anvergură în Rusia să aibă replici și în țara vecină. O țară în care nici dictatorul nu e chiar sănătos-tun, nici încrederea reciprocă pe relația cu Moscova nu este din titan și unde nemulțumirile înăbușite în forță, dar nu și anihilate, așteaptă doar clipa propice pentru a exploda.
Contraofensiva ucraineană și mai ales ofensiva lui Prigojin au toate caracteristicile unei brichete folosită ca lanternă pentru a vedea câtă benzină a mai rămas în rezervor.
