<< De la calul troian până la parașutiștii făcuți din saci, cunoscuți sub numele de „Ruperts”, lansați pentru a-i induce în eroare pe germani în Ziua Z, înșelătoria în război este la fel de veche precum războiul în sine. Pe măsură ce tehnologiile armelor evoluează, trebuie să evolueze și planurile iscusite pentru a diminua avantajul acestora. Dronele au transformat câmpul de luptă din Ucraina într-unul foarte vizibil; așadar au apărut manechinele >>, notează The Economist.
<< De îndată ce tancul a fost inventat, în Primul Război Mondial, falsurile realizate din pânză de iută vopsită și întinsă pe cadre de lemn au fost folosite pentru a distrage și a confuza inamicul. În Ucraina, rușii pretind că au distrus mai multe lansatoare de rachete de precizie Himars, furnizate de America în iunie anul trecut; ucrainenii spun că nu a fost pierdut niciunul în luptă. Undeva în această discrepanță se află o mică flotă de replici Himars, modele din lemn montate pe camioane grele, care se deplasează pe drumurile noroioase în spatele liniei frontului.
„Trebuie să înțelegeți că acesta este un război al inovației”, spune Anton Gerașcenko, consilier guvernamental ucrainean. „Dronele și sateliții sunt mai sofisticați și pot vedea în detalii mai mari. Este mai dificil să-i păcălești pe dușmani care au camere și video live. Dar capcanele de înaltă calitate pot funcționa foarte bine”.
În trecut, eforturile ucrainene în ceea ce privește capcanele militare au fost destul de ad-hoc, amatori care lipeau bucăți. „Să le spunem artizanale”, spune Andrii Rimaruk, Director al Afacerilor Militare pentru Come Back Alive, o organizație neguvernamentală care a fost în fruntea livrării de materiale către soldații ucraineni din momentul în care a început războiul din Donbas, în 2014. Din 2018, Come Back Alive lucrează la proiectarea de prototipuri gonflabile, de genul celor folosite în mod obișnuit de armată în exercițiile de antrenament. Înainte de invazie, comandanții de top nu erau impresionați. „Armata a spus: ‘Nu avem nevoie de asta’”, spune Rimaruk.
Manechinele gonflabile au mai multe avantaje. Modelele din lemn sunt grele și incomode, făcute din mai multe părți. Au nevoie de un vehicul pentru a fi transportate și de o echipă pentru a asambla și dezasambla un cadru de lemn pliabil. Un manechin gonflabil este cusut dintr-un material de nailon, mai ieftin de fabricat, potențial suficient de ușor pentru a fi purtat într-un rucsac și „foarte rapid de montat”, spune un inginer de la Inflatech, o companie cehă specializată în armament sovietic și chinezesc gonflabil. „Conectezi suflanta și în zece minute este un tanc”.
Tancuri, artilerie de câmp, mortiere, mitraliere; aproape orice piesă de echipament militar poate fi replicată în format gonflabil. Rușii, de care se zicea că sunt stăpânii maskirovka, arta de a disimula și înșela în luptă, au fabrici de baloane cu aer cald care produc manechine gonflabile, inclusiv avioane de luptă care pot fi parcate în șiruri pentru a părea baze aeriene ocupate. Există unele probleme în recrearea părților subțiri ale echipamentului care ies în afară, cum ar fi antenele sistemelor radar. Inginerul de la Inflatech explică faptul că „de exemplu, țeava unui tun de tanc este prea lungă și presiunea nu este atât de mare, deci trebuie să folosim niște tuburi de aluminiu ca suport”. Cererea este în creștere; Inflatech și-a văzut comenzile crescând cu 30%, de la începutul războiului din Ucraina.
În același timp, manechinele devin tot mai realiste. Replicile de tancuri din lemn pliabile sunt atât de detaliate și realiste, spune Gerașcenko, încât „nu poți să spui că este fals nici măcar de la cinci metri”. Camioanele pot fi conduse pe câmpuri pentru a crea urme de tanc, iar traficul de comunicații poate fi transmis pentru a crea impresia unei poziții militare. Inflatech utilizează reflectoare flexibile pentru a simula căldura unei arme cu care tocmai s-a tras, pentru a păcăli camerele termice de pe drone. Manechinele trebuie să poată produce, de asemenea, un semnal radar valabil, în ciuda faptului că sunt pline de aer. Rimaruk spune că „facem destul de multe îmbunătățiri tehnice, dar nu vreau să le împărtășesc acum”.
Manechinele ar putea fi eficiente în contracararea amenințării dronei Lancet ruse, care în prezent distruge artileria ucraineană. „Drona Lancet este cea mai periculoasă dronă pentru noi”, spune Gerașcenko. „Are o rază de acțiune de 40 km și poartă 3 kg de exploziv. Foarte utilă pentru distrugerea artileriei”. O dronă Lancet, produsă în Rusia, probabil costă mai puțin de 50.000 de dolari; un obuzier american M777, folosit în prezent de ucraineni, poate costa aproape 4 milioane de dolari. „Dacă inamicul te vede pe câmpul de luptă, nu numai că ești mort”, spune Gerașcenko, „dar este și foarte costisitor”. În schimb, dacă îi poți convinge pe ruși să-și risipească resursele tragând în falsuri, spune Rimaruk, „epuizezi inamicul din punct de vedere economic”. >>
