În cel mai recent număr al revistei săptămânale de „Dilema veche”, eseistul Andrei Pleșu a publicat un articol de opinie în care vorbește despre revenirea „stigmatului etnic” în lupta electorală, făcând referire la etichetele rasiste folosite de strategii de comunicare ai PSD la adresa candidatului PNL, Klaus Iohannis.
„După catastrofa degradantă a Holocaustului, ne-am fi așteptat ca incriminarea cuiva după criterii etnice să nu mai funcționeze niciodată în dezbaterea publică. Sau să fie amendată prompt, mergînd pînă la soluții penale. Ei bine, de la o vreme, apartenența la o etnie sau alta a revenit, impenitent, grosolan, în ringul confruntării electorale, ca un cap de acuzare mereu la îndemînă. Nu-ți vine să crezi! Vrei să dai în Siegfried Mureșan, te revolți, țanțoș, că îl cheamă Siegfried. Cioloș e și el Julien, de Clotilde Armand nu mai vorbim… Dar marea lovitură de campanie e «neamțul»! Klaus Iohannis! Excelentă materie primă pentru caftangiul politic autohton! Se folosesc gaze lacrimogene pe 10 august împotriva protestatarilor? Cine vorbește! Neamțul! Specialist, prin naștere, în procedeul gazării din lagărele de concentrare! O cuconiță nărăvașă (olteancă, deh!) adulmecă și ea primejdia. Neamțul vrea să facă noi lagăre de concentrare, în care să fie exterminați pesediștii. Cuconița cu pricina (Lia Olguța Vasilescu – n.r.) are antecedente semnificative. La 16 ani a intrat, sedusă, în Partidul România Mare, al cărui președinte, Corneliu Vadim Tudor, propunea adunarea tuturor opozanților de la începutul anilor ’90 pe un stadion cuprinzător și împușcarea lor patriotică”, scrie Andrei Pleșu în articol.
În studiul său „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului și până azi” (Ed. Humanitas, 2019), istoricul Mark Mazower prezintă însemnările călătorie ale unui etnograf britanic ajuns în Peninsula Balcanică la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Etnograful a găsit în Balcanii otomani o adevărată efervescență a invectivelor etnice. Prin urmare, pornind de la fragmentul de mai jos, vă propunem un scurt exercițiu de imaginație despre cum ar fi arătat o luptă politică condusă de un PSD otoman față de un candidat aparținând unei minorități etnice, nu neapărat germane:
„Călătorii erau impresionați de varietatea insultelor folosite”, scrie Mazower. „Italienii sunt numiți poporul cu o mie de culori, altfel spus, șarlatani; englezii sunt negustori de pânzeturi, francezii – ticăloși, germanii – sperjuri gălăgioși, spaniolii – leneși, rușii – blestemați, polonezii – păgâni limbuți, venețienii – pescari, valahii – șobolani, moldovenii – oi fără coarne sau barbari proști, grecii – iepuri, armenii – mâncători de resturi, evreii – câini, arabii – nechibzuiți, perșii – roșcovani sau eretici, tătarii – mâncători de hoituri”.
