Scandalul izbucnit în jurul contactelor dintre Administrația Prezidențială și AUR, respectiv dintre AUR și PSD, în scopul obținerii de sprijin la învestirea Guvernului Veștea, este simptomatic.
- Este simptomatic pentru metoda netransparentă și – fapt dovedit în timp – nepractică aleasă de Nicușor Dan în vederea instalării unui nou guvern.
- Este simptomatic pentru deficitul de credibilitate cu care s-a ales PSD după ce a încălcat brutal acordul de coaliție, culminând cu ruperea coaliției propriu-zise, pe 5 mai.
- Este simptomatic și pentru dinamitarea culturii dialogului politic, având în vedere faptul că, în ultimele zile, asistăm la un interesant joc la offside, făcut de AUR, prin dezvăluirea unui șir de întâlniri și de discuții, ce pare să pună în defensivă și Președinția, și PSD. De altfel, dinspre aceste două direcții – via Eugen Tomac și Sorin Grindeanu – se simte zilele astea o strașnică stânjeneală față de ceea ce dau mai nou din casă George Simion și Mohammad Murad. Situația e chiar comică: pe fondul atâtor detalii apărute în public, toată lumea se vede obligată a recunoaște că întâlnirile și discuțiile au existat, dar în același timp nimeni nu își asumă inițierea contactului/contactelor. Opinia publică este, astfel, tratată cu un periculos dispreț, din moment ce o întâlnire nu poate totuși avea loc decât la inițiativa cuiva. Dar, probabil, pentru a se ajunge și la momentul ultim al recunoașterii, mai e nevoie ca burta absurdului să se umfle până va plesni de la sine.
Rămâne totuși neclar de ce împricinații încă insistă să se ascundă după măști, riscând compromiterea totală, din moment ce o țară întreagă a văzut până acum cam tot ceea ce era esențial de văzut:
- Că PSD a demolat alături de AUR Guvernul Bolojan, iar la momentul anunțului comun privind moțiunea, făcut de cele două partide, pesedistul Marian Neacșu a dat și un indiciu grăitor. Întrebat dacă proiectul moțiunii reprezintă și premisa unei colaborări viitoare, deci post-moțiune, Neacșu a afirmat că “orice drum începe cu primul pas”.
- Că, apoi, în zilele în care s-au făcut eforturi supraomenești pentru învestirea Guvernului Veștea, PSD a fost de fapt unul dintre cele două motoare (celălalt fiind Cotroceniul). În “pețite” pe la grupurile parlamentare, Adrian Veștea a fost însoțit de însuși Adrian Neacșu. Altfel spus, PSD a fost în detaliu la curent cu tot ceea ce se petrecea în bucătăria internă a schemei de instalare a lui Veștea la Palatul Victoria. Cum bucătăria internă a conținut și inevitabile contacte cu AUR (căci, altfel, de unde să fie suficiente voturi?), e logic că PSD avea mâinile murdărele și pe dimensiunea asta. Apoi, lui Adrian Veștea, potrivit tocmai propriilor spuse, îi fuseseră date asigurări și de la Cotroceni că vor exista peste 233 de voturi. Cum Nicușor Dan însuși nu s-a arătat iritat de faptul că Veștea căuta strident sprijinul AUR și cum, ulterior eșecului variantei Veștea, Nicușor Dan a admis că nu îl mai interesează decât să găsească voturi de oriunde pentru un nou guvern, devine și bizară, și nesănătoasă lipsa actuală de asumare a Cotroceniului pe tema inițierii măcar a unora dintre contactele cu AUR sau cu reprezentanți de-ai săi.
- În fine, opinia publică a văzut deja ceea ce era esențial de văzut: că și Președinția, și PSD și-au încălcat inițialele linii roșii privind rolul AUR în susținerea necesară instalării unui nou guvern. Acuma, faptul că niciunul nu recunoaște că ar fi dat primul telefon este de natură să agraveze problema, iar nu să o îndepărteze.
În urma acestui bal mascat, cu dansatori modești și măști care mai degrabă desfigurează chipurile decât le ascund, peisajul tinde să fie tot mai grotesc.
- În PSD nu mai are nimeni încredere deja din principiu, după ce PSD a trădat în asemenea hal o coaliție care îi purta semnătura. Iar pilda e simplă: cum s-au prăjit liberalili și useriștii cu pesediștii, se vor putea prăji și alții la vremea lor.
- În AUR nu mai pot avea încredere nici Sorin Grindeanu și nici Nicușor Dan, având în vedere cu ce poftă “dă din casă” acest partid.
- În Nicușor Dan nu mai poate avea încrede nimeni: PNL-USR, din cauza jocului făcut de președinte înainte și după moțiune; PNL, o dată în plus, și din cauza încercării prezidențiale de a rupe partidul; PSD, din cauză că președintele a eșuat demolarea PNL- Bolojan și nici nu e în stare să mai redreseze barca; iar AUR, întrucât Nicușor Dan dă mesaje contradictorii – când considerându-i buni pentru sprijinirea unui guvern, când excluzându-i de la poza oficială, pe motiv că prea-s îmbrăcați în țoale de extremiști. Ba mai mult, acum îl acuză pe președinte și că ar fi încercat să spargă partidul prin cooptarea unui nucleu constituit în jurul lui Mohammad Murad (o versiune oarecum soft a tentativei de spargere a PNL-Bolojan).
Sorin Grindeanu și Nicușor Dan s-au compromis suficient de rapid, de profund și degeaba prin tovărășia lor (prost mascată) cu AUR.
În ochii opiniei publice, ambii au pierdut până acum atât de mult din treaba asta, încât le-a mai rămas destul de puțin de pierdut în plus, dacă ar începe să prezinte cu maximă onestitate ce și cum a început, ce și cum a evoluat în povestea lor cu AUR.
Dar măcar ar deveni, în ultima clipă, un pic mai demni. Iar dacă așa ceva îi lasă rece din punct personal, măcar să o facă de dragul funcțiilor de demnitate publică pe care le dețin.
