Înlocuirea comandantului-șef al armatei ucrainene este, fără îndoială, unul dintre șocurile războiului ruso-ucrainean, un moment de cumpănă pentru Ucraina, dar la fel de bine un moment de cumpănă și pentru partenerii externi ai acesteia, de care depinde în mod fundamental prestația pe front a trupelor Kievului.
Ca orice decizie de asemenea anvergură, având în vedere contextul în care e luată, riscurile asociate nu sunt mici, iar certitudini că se va dovedi a fi un pas inspirat nu există. Însă timpul va face lumină.
Până atunci, există deja un set de observații care se impun.
Lucrurile nu s-au petrecut peste noapte. Luarea deciziei de către șeful statului a precedat cu ceva timp anunțul public (de joi) referitor la aceasta, ca și informarea directă a gen. Valeri Zalujnîi, personal (presa ucraineană fixează momentul la 29 ianuarie 2024, în cadrul unei ședințe în care Zelenski i-ar fi spus, abrupt, lui Zalujnîi să se retragă, arătându-se ulterior dispus să îi ofere altceva în schimb).
Pe de altă parte, presa internațională începuse cu câteva luni înainte să semnaleze intrarea președintelui țării pe un curs care avea să se traducă prin această remaniere-șoc la vârful armatei, pe fondul un nealinieri de vederi.
Aici, merită reținute câteva aspecte din care, evident, se ramifică altele, aș zice că în mod natural.
Un aspect esențial ar ține de faptul că conducerea războiului de apărare a Ucrainei nu este o afacere sută la sută militară și nici sută la sută politică.
Zelenski este om politic, dar și comandant suprem al forțelor armate. Zalijnîi este militar, dar i se subordonează în mod direct președintelui, care este om politic.
Astfel, Volodimir Zelenski este împins de natura lucrurilor să aibă o atenție extrem de distributivă:
- La starea de spirit a populației legat de mersul războiului (cum i se pare că a evoluat până acum și ce așteptări are în continuare).
- La starea de spirit a populației față de prestația conducerii politice.
- La starea de spirit a populației în raport cu prestația conducerii militare.
- La starea de spirit a armatei și a structurilor de securitate care compun ansamblul aparatului coercitiv al statului și care sunt, cu toate și total, angajate în efortul de război împotriva Rusiei, dar și în efortul de asigurare a stabilității pe plan intern a țării.
- La așteptările populației legat de sinergia dintre structura politică și cea militară; la contactele și negocierile duse pe plan internațional (de Ucraina cu partenerii ei externi; de partenerii externi între ei; în fine, de eventualii mediatori, separat, cu Ucraina, cu partenerii ei și cu Rusia).
- Nu în ultimul rând, Zelenski, fiind comandantul suprem, poartă o responsabilitate maximă față de reușitele și eșecurile armatei. Totuși, nu își poate aroga de unul singur victoria și nici nu i se poate imputa doar lui eșecul, având în vedere faptul că numeroase aspecte ale prestației pe front a armatei nu depind numai și numai de comandantul suprem. Însă liniile de separație între diversele straturi și grade care compun ansamblul acestei responsabilități sunt adesea fine, subțiri și pot glisa ușor într-o direcție sau cealaltă – în beneficiul sau detrimentul șefului statului, în beneficiul sau detrimentul comandantului-șef al armatei.
La rândul său, Valeri Zalujnîi este el însuși sub presiunea unei atenții cu distribuție ramificată:
- Este atent la factorul politic, având în vedere natura subordonării față de acesta a factorului militar.
- Este atent la capacitatea Ministerului Apărării de a contribui optim la asigurarea condițiilor de luptă pentru propriile trupe (o atenție solicitată la maximum având în vedere, de pildă, disfuncționalitățile din această instituție, reflectate mai ales de cazurile-mamut de corupție – unele deja cunoscute, altele încă nedepistate sau nemediatizate).
- Este atent la factorul militar, având în vedere că el, Zalujnîi, exercită o comandă globală, dar numeroase acțiuni ale forțelor armate ucrainene se derulează la paliere inferioare, executive, pe care Zalujnîi nu le poate „atinge” cu mâna sa – în orice caz, nu pe toate. Apoi, există sinergiile, obișnuite în condițiile date, între structurile armatei și structurile serviciilor de informații, peste care, desigur, Zalujnîi patronează (dar nu singur) și, în orice caz, fără a putea asigura micro-management în fiecare situație în parte.
- Este atent la aspectul politic și din alt motiv decât cele ce decurg pe de o parte din subordonarea față de președintele țării, iar pe de alta, din interferența cu activitatea armatei a activității Ministerului de Externe, care, cu mandat prezidențial și parlamentar, gestionează o gamă largă de contacte internaționale și diverse tipuri de negocieri de pace. Iar acest alt motiv poate fi formulat astfel: cu timpul, gen. Valeri Zalujnîi a devenit el însuși actor politic relevant. Nu este om politic, dar este actor politic, că vrea, că nu vrea. O indică nimic mai puțin decât sondajele de opinie care îl creditează cu o ridicată cotă de încredere. Asta înseamnă că s-a cristalizat un set de așteptări (în rândul unei părți a populației, în rândul unei părți a armatei, în rândul unei părți a spectrului politic) cu privire la o potențială a doua viață profesională a gen. Zalujnîi, dincolo de cea în uniformă.
Mizele războiului din Ucraina sunt mize extraordinare pentru Ucraina, dar și pentru Europa și America. Având în vedere contextul schițat în cele de mai sus, ar fi infantil să nu detectăm în decizia lui Zelenski de a-l înlocui pe Zalijnîi elemente cu un solid substrat politic. Dar ar fi nu mai puțin naiv să credem că la baza unei asemenea decizii cu un orizont uriaș de implicații s-ar afla numai sau preponderent rațiuni asociate jocului politic pur, dur, cinic și lipsit de viziune.
Așa cum spuneam la început, doar timpul ne va lămuri cât de inspirat sau neinspirat a fost Zelenski făcând acest pas. Numai timpul va elucida în ce măsură șeful statului a creat o oportunitate sau o vulnerabilitate, într-un context marțial care nu lasă loc de greșeli neforțate. La fel, timpul va clarifica și dacă fibra lui Zalujnîi, un general care a făcut minuni pe timp de război, cât a fost în funcție, va fi în stare să continue la fel și după ce a părăsit comanda, eventual și odată intrat în politica mare a țării.
Un doilea aspect esențial privitor la înlocuirea lui Zalujnîi de către Zelenski este legat de capacitatea țării de a depăși cu bine acest moment teribil de complicat.
În cazul acesta, nu va fi nevoie de foarte mult timp pentru a ne lămuri.
Dacă efortul de război nu va fi viciat de înlocuire și de tranziția la noua echipă, atunci va deveni limpede că situația a fost gestionată profesionist. La fel, dacă starea de spirit a populației nu va cunoaște o prăbușire, iar asta se va putea constata deja din prima lună, se va putea conchide același lucru. Evident, toate astea depind de actorii direct implicați: de discernământul lor, de competența lor, de știința și buna lor credință în a ține în frâu omenesc prea omenescul teritoriu al orgoliilor. De patriotismul lor!
Un al treilea aspect esențial ar fi următorul: dacă Ucraina reușește să schimbe conducerea armatei după doi ani de război cu Rusia, dar fără ca asta să îi zdruncine performanța în luptă și fără să producă destabilizare internă, atunci experimentul va deveni model de bune practici, încă unul pe care Ucraina îl oferă lumii, deși are parte de cele mai vitrege condiții. Iar acest fapt în sine, adevărat caz-școală, ar fi un câștig prețios pentru conducerile politico-militare și societatea civilă din multe națiuni.
Un al patrulea aspect esențial are de-a face mai degrabă cu viitorul postbelic al Ucrainei.
Dacă Zalujnîi nu își va limita activitatea la predat sau la o funcție diplomatică, oricât de importantă ar fi aceasta din urmă, ci se va aventura în politica țării, câștigători vor fi în cele din urmă ucrainenii, dar și partenerii lor externi, aș zice.
În vreme de război, Zalujnîi s-a dovedit a fi un om competent și vertical, principial și dedicat. Dacă va rămâne același și odată destituit și dacă va intra în politica Ucrainei cu această imbatabilă anvergură morală și profesională, va ridica nespus nivelul calitativ al elitei publice și politice a țării. Iar partenerii externi ai Ucrainei vor putea avea în el un interlocutor relevant, cu greutate și pe care deja au apucat să îl cunoască bine (dinaintea războiului, dar și de mai recent, în condițiile de maxim stres ale războiului).
Poate la un moment dat, Zalujnîi îi va face concurență unui Zelenski care, la rândul său, se bucură de faimă, stimă și credibilitate pe plan extern și încă nu a suferit o uzură dramatică pe plan intern.
Asta nu poate fi decât un lucru bun, căci așa cum nici măcar Zalujnîi nu poate fi peren și de neînlocuit, pe tărâm militar, nici Zelenski nu este sănătos să fie unica lumină pentru ucraineni și occidentali, nu este sănătos și nici realist să fie peren și de neînlocuit, pe tărâm politic.
În fine un al cincilea și ultim aspect esențial: nu este exclus ca schimbarea făcută de Zelenski la vârful iararhiei militare să nu modifice semnificativ postura armatei, coeziunea ei, creativitatea și eficiența ei; dar nici nu este exclus ca remanierea să producă îmbunătățiri la toate aceste capitole sau măcar la o unele dintre ele.
În cel mai nefericit scenariu, decizia lui Zelenski va antrena o degringoladă, în armată și în rândul populației, cu forme de manifestare la care poate că nu vrem să ne gândim. În scenariul neutru, schimbarea lui Zalujnîi și a echipei sale nu va produce nici schimbări în bine, nici schimbări în rău. Iar în cel mai bun scenariu, vom asista la instalarea unui suflu nou în materie de strategie și tactici, la o îndrăzneală mai mare, la un spor de creativitate, la creșterea capacității armatei Ucrainei de a-și asigura un plus de autonomie de acțiune independent de consistența și viteza cu care vine ajutorul internațional.
Este posibil ca acesta din urmă să fie scenariul pe care, evident riscând, mizează președintele Zelenski, lăsând de-o parte aspectele conexe, unele cu substrat politic, altele vizând sincopele instalate în colaborarea cotidiană cu vechea echipă,l întruchipată de Zalujnîi.
Este posibil chiar ca acest scenariu să devină realitate, judecând după câteva criterii furnizate de trecut și prezent. De pildă, dacă vrea să obțină o pace cinstită, Ucraina trebuie să îngenuncheze suficient de mult Rusia.
Asta înseamnă să o lovească strașnic pe front, dar și acasă.
Asta înseamnă să facă foarte multe cu foarte puțin (cu un ajutor militar internațional care în prezent cunoaște sincope majore deopotrivă din partea Europei și a Americii; cu blocaje psihologice occidentale remanente când vine vorba de Rusia, care sunt binecunoscute; iar acele blocaje care au fost cumva depășite la un moment dat, au fost depășite în principal atunci când Ucraina a forțat nota, cu riscul de a-și irita aliații).
Ucraina insistat cu încăpățânare pe Bahmut, unde a consumat resurse enorme ale armatei ruse și de unde, parțial, a-a cristalizat probabil și aventura anti-Putin a defunctului Prigojin. Ucraina a insistat cu încăpățânare să lovească flota rusă de la Marea Neagră astfel încât să poată amenaja un culoar de export chiar și după ce Rusia a denunțat acordul pentru transportul cerealelor. Ucraina a insistat cu încăpățânare să lovească în adâncime Crimeea și să facă să dispară tabuul Crimeea de pe radarul aliaților occidentali. Ucraina a insistat cu încăpățânare să lovească tot mai des și adânc teritoriul internațional recunoscut al Rusiei.
Probabil că, dacă schimbarea lui Zalujnîi și tranziția spre noua conducere a armatei vor fi line, echipa pe care mizează acum Zelenski va avea misiunea de a expanda acest tip de abordare menită să lovească Rusia tot mai aproape de moalele capului.
Zalujnîi a făcut tot posibilul să nu îi permită Rusiei obținerea victoriei și a reușit cu prisosință acest lucru. Probabil că asta îi ceruse și Zelenski o bună vreme: fă tot posibilul!
Dar războiul continuă și chiar dacă Rusia e încă atât de departe de victorie, deși planificase un blietzkrieg, Ucraina nu își permite, totuși, un război care să continue la infinit.
În aceste condiții, nu este exclus ca Zelenski să calce acum accelerația, prin demiterea lui Zalujnîi. Și, deci, să schimbe mandatul noului comandant-șef, așteptând de la el să facă nu tot posibilul, ci imposibilul. Iar asta, în ciuda reținerilor unora din jur, din Ucraina și din afara ei. Poate chiar, în ciuda unor rețineri personale, pe care poate le are chiar el, Zelenski, cel care azi îl înlocuiește pe Zalujnîi.
