Beijing este o țintă dificilă, dar tehnologia mai bună ar putea să o facă mai ușoară, scrie Peter Mattis, pentru Foreign Affairs.
<< În ultimele câteva luni, pe măsură ce s-a intensificat competiția cu China, administrația Biden s-a chinuit să ofere Statelor Unite și aliaților săi o imagine clară a intențiilor Beijingului. În mijlocul lunii februarie, de exemplu, secretarul de stat american Antony Blinken a avertizat că China ar putea începe curând să furnizeze ajutor letal Rusiei pentru războiul din Ucraina – un pas care ar schimba dramatic dinamica conflictului. Dar până acum, administrația nu a reușit să confirme planurile pentru un astfel de ajutor sau să găsească dovezi concrete că astfel de transferuri au loc. În mod similar, la sfârșitul lunii februarie, directorul Agenției Centrale de Informații, William Burns, a declarat că Beijingul va fi pregătit să cucerească insula până în 2027. Totuși, există un larg dezacord între analiștii din Washington cu privire la planurile militare ale Beijingului și dacă și când ar putea avea loc o astfel de invazie.
Există o rațiune pentru această enormă incertitudine. Agenția Centrală de Informații (CIA) și celelalte agenții din comunitatea de informații americane au depus eforturi mari pentru a înțelege planurile, intențiile și capacitățile Chinei. Dar deși Washingtonul poate avea o idee vagă despre momentul în care va fi pregătită armata Chinei să invadeze Taiwanul, spionii americani întâmpină dificultăți în a înțelege obiectivele chineze și în a valorifica această înțelegere pentru a anticipa acțiunile chineze. Spre deosebire de Rusia, care a fost complet infiltrată de comunitatea de informații americane, materialele publicate de New York Times și Foreign Policy indică faptul că China a demontat sistemul de spionaj al SUA la granițele sale, arestând și executând rețeaua de informatori chinezi ai CIA în anii 2010. În plus, în cadrul Partidului Comunist Chinez puterea devine din ce în ce mai concentrată în partea de sus, ceea ce face mai dificilă scurgerea de secrete. Iar anvergura internațională a Beijingului este atât de vastă încât este aproape imposibil să urmărești toate activitățile și planurile externe ale Chinei.
În primul rând, însă, există problema abordării actuale a Washingtonului față de informații. În ciuda eforturilor concertate pe a face ceea ce este necesar pentru a obține mai multe detalii despre Partidul Comunist Chinez, guvernul SUA rămâne în mare măsură atașat de forme tradiționale de colectare a informațiilor – date umane și de semnal clasificate și gestionate de guvern – care sunt prost adaptate nevoilor actuale și care au oferit o insuficientă înțelegere a intențiilor chineze. Simplul fapt de a spori resursele alocate acestor practici existente este puțin probabil să ofere informațiile de care Washingtonul are nevoie pentru a prezice comportamentul Beijingului.
Pentru a obține cu adevărat o înțelegere a Chinei, Statele Unite trebuie să gândească mult mai creativ modul în care abordează colectarea de informații și instrumentele pe care le folosește pentru aceasta. În special, trebuie să acorde o mai mare importanță informațiilor din surse deschise – care sunt esențiale pentru interpretarea gândirii Beijingului – prin înființarea unui birou centralizat pentru analiza surselor deschise. Trebuie să adopte cele mai avansate noi instrumente digitale pentru a exploata și examina datele furnizate de astfel de informații. Și ar trebui să își intensifice semnificativ eforturile pentru a cultiva experți în China și pentru a aduce în rândurile sale mai mulți experți în China. Aceste măsuri nu îi vor oferi Washingtonului o imagine perfectă asupra Beijingului, dar vor permite Statelor Unite să colecteze mult mai multe informații despre China și să le analizeze într-un mod oportun. Vor îmbunătăți, de asemenea, capacitatea Washingtonului de a determina cât de exacte sunt constatările sale. Și cel puțin, atunci când vine vorba de evaluarea mișcărilor următoare ale Chinei, acestea ar putea ajuta la prevenirea căderii Washingtonului în întuneric.
Greu de utilizat
Nu există nicio îndoială asupra fatpului că China reprezintă un obiectiv de informații vast, complicat și greu de abordat. Orice agenție de spionaj ar întâmpina dificultăți în a înțelege o dictatură strictă care guvernează aproape 1,4 miliarde de oameni. Dar când vine vorba de păstrarea secretelor, dimensiunea și sistemul Chinei pot „tăia” ambele căi. Pentru a-și controla populația enormă, China a înființat 31 de guverne la nivel provincial, 299 de orașe cu nivel de prefecturi și peste 1.300 de comitate, fiecare cu propriii săi birocrați. Partidul Comunist Chinez are totodată filiale în fiecare mare universitate, companie și laborator științific din China. În total, însuși Partidul Comunist Chinez are 97 de milioane de membri. Această structură vastă înseamnă că, indiferent cât de centralizată este luarea deciziilor, cele mai multe obiective și îndrumări politice ale Chinei trebuie comunicate deschis, creând o dinamică de dialog care poate fi observată liber de analiștii bine plasați.
Să luăm, de exemplu, traseul celui mai recent plan cincinal al Chinei, anunțat în octombrie 2020. Pentru analiștii care încearcă să înțeleagă implicațiile cele mai importante, Congresul Național al Poporului a dezvăluit foarte puține, publicând doar un contur lung, dar larg a ceea ce cere planul. Cu toate acestea, drept răspuns la acest contur, provinciile Chinei și-au dezvoltat propriile planuri cincinale, mult mai detaliate, fiecare dintre ele conținând material care oferă o înțelegere substanțială a direcției politicii chineze și privitor la cine este responsabil pentru fiecare parte. În domeniul tehnologic, aceste planuri au ajutat serviciile de informații americane să afle unde ar trebui să încerce să identifice fondurile de investiții sprijinite de guvern, noile parteneriate universitare, programele de recrutare a talentelor și celelalte instrumente pe care guvernul chinez le folosește pentru a promova inovația.
Washingtonul ar trebui să-i studieze pe oficialii locali și dintr-un alt motiv: aceștia reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. De exemplu, departamentul de securitate al provinciei Guangdong a fost cel care l-a recrutat pe fostul ofițer CIA, Jerry Chun Shing Lee, în 2010, și ulterior l-a utilizat ca sursă, până la arestarea sa în 2018. Potrivit New York Times, informațiile furnizate de Lee au fost unul dintre motivele pentru care China a reușit să demonteze rețeaua de spionaj a CIA în urmă cu un deceniu.
Departamentul de securitate din Guangdong și alți oficiali locali ai PCC au mai cultivat ulterior o relație cu miliardarul chinezo-australian Chau Chak-wing, care a donat peste 2 milioane de dolari partidelor politice australiene pentru a încuraja o poziție pro-PCC. Potrivit informațiilor FBI, făcute publice în parlamentul australian, Chau a facilitat, de asemenea, un plan de mituire a ONU, probabil pentru a-l aduce pe cel ce era atunci președintele Adunării Generale a ONU, John Ashe, în rețeaua PCC, ca parte a eforturilor Beijingului de a schimba guvernarea globală. Mituirea a dus la arestarea a cel puțin o persoană americană, pentru că a ajutat la efectuarea plăților.
Desigur, guvernul central chinez încearcă să cultive resurse externe. Dar dată fiind amploarea ambițiilor Beijingului, chiar și aceste eforturi se petrec adesea în văzul public. Programul „Mii de Talente”, din China, care încearcă să recruteze atât chinezi expatriați, cât și oameni de știință americani (în parte pentru a obține acces la secrete industriale americane), a fost larg publicat. Țara are sute de alte programe de recrutare a talentelor cunoscute public, și se laudă cu aproximativ 600 de stații de recrutare în străinătate. Partidul Comunist Chinez are multiple grupuri internaționale de front unit, dintre care circa 600 operează în Statele Unite și îi sprijină eforturile de a obține expertiză și tehnologie din alte țări. Washingtonul este conștient de fiecare dintre acestea, dar puține persoane probabil că înțeleg întreaga amploare a activităților acestor grupuri și programe.
Statele Unite au afirmat în repetate rânduri că sunt îngrijorate cu privire la furtul de tehnologie orchestrat de China. Dar dacă Washingtonul vrea să înțeleagă mai bine obiectivele acestor inițiative chineze, trebuie să investească mai mult în colectarea, procesarea și analizarea marelui și în continuă creștere corp de informații publice și comercial disponibile. Anunțurile de achiziții și angajare, anunțurile de acordare a contractelor și finanțare a cercetării – printre multe alte surse – pot oferi informații utile, în special atunci când sunt agregate. De asemenea, funcționarii locali ai PCC dau drumul la o mulțime de date ușor accesibile, prin rapoartele și declarațiile lor, care, studiate în mod amplu, pot ajuta Statele Unite să înțeleagă întreaga gamă a planurilor Chinei și dacă acestea sunt puse în aplicare.
Până acum, eforturile Washingtonului de a utiliza mai multe informații publice au fost neconcludente. În ultimii cinci ani, mai multe agenții de informații au înființat birouri pentru surse deschise, dar acestea sunt subfinanțate și nu comunică mult între ele. Ca urmare, ceea ce descoperă aceste birouri este compartimentat și incomplet. Pentru a remedia această lipsă de coordonare și pentru a îmbunătăți analiza în general, Statele Unite ar trebui să creeze o agenție separată pentru surse deschise cu autoritatea de a achiziționa, examina și partaja datele sursei deschise în toate părțile comunității de informații.
Această entitate ar putea fi propria agenție sau ar putea fi construită în una dintre cele existente. Dar trebuie să aibă o voce independentă, care să-i permită să influențeze deciziile bugetare și deciziile analitice și, în general, să se asigure că perspectivele open-source sunt incluse în abordarea de către Washington a informațiilor de intelligence. Biroul ar trebui să servească și ca poartă de acces între guvern și mulți analiști de surse deschise care lucrează în sectorul privat. Ideal ar fi să angajeze o forță de muncă formată atât din personal autorizat, cât și neautorizat, permițându-i să angajeze experți mai rapid decât agențiile tradiționale de spionaj, dar să lucreze în strânsă colaborare cu comunitatea de informații.
Întrucât cele aflate din surse deschise provin din date disponibile publicului, mare parte din munca unei entități centrale de surse deschise nu ar fi supusă acelorași restricții ca agențiile de informații tradiționale și ar putea fi împărtășită cu aliații, alertându-i în mod preventiv cu privire la provocările chineze. O agenție de surse deschise ar ajuta, de asemenea, Washingtonul să afle spre ce trebuie să-și îndrepte cu adevărat operațiunile clandestine – și unde spionajul tradițional este inutil. De exemplu, acțiunile de influențare derulate de PCC includ organizații și întâlniri publice, care pot fi urmărite și folosite pentru a identifica oficialii și grupurile legate de PCC, precum și țintele lor. Colectorii clandestini pot exploata această cunoaștere pentru a înțelege asupra căror actori ar trebui să se concentreze.
Mai puțini „baloți”, mai multe „ace”
Crearea unei agenții specializate în surse deschise, bine dotată și cu resurse, este critică pentru îmbunătățirea capacității de informare a SUA cu privire la Beijing. Dar nu este suficientă. Pe măsură ce SUA adună mai multe informații din surse deschise, va avea mai multe date decât poate procesa orice grup de analiști. În 2017, directorul Agenției Naționale de Informații Geospațiale a spus că, dacă SUA ar încerca să filtreze manual toate datele comerciale de satelit pe care le va obține în următoarele două decenii, ar avea nevoie de 8 milioane de analiști de imagini. „Chiar acum”, a continuat el, „în fiecare zi, într-un singur teatru de operațiuni, cu un singur senzor, colectăm echivalentul datelor a trei sezoane NFL, fiecare joc. La înaltă definiție!”.
Pentru a procesa această avalanșă de informații, atât Comisia Națională de Securitate a SUA pentru Inteligență Artificială, cât și proiectul „Special Competitive Studies” al țării au susținut că comunitatea de informații trebuie să adopte instrumente bazate pe inteligență artificială (AI) care pot identifica modele într-un volum mare de date. Mai multe agenții de informații, inclusiv Biroul Directorului Informațiilor Naționale, au elaborat strategii și planuri pentru a face acest lucru. Dar și aici, eforturile Washingtonului sunt insuficiente. Planurile agențiilor au fost implementate inegal, iar diferite agenții au dezvoltat tehnologii care nu pot schimba informații cu ușurință. Există, de asemenea, standarde diferite de date în diferite inițiative, iar agențiile au avut dificultăți în a accesa puterea de calcul adecvată. Mulți angajați, temându-se să fie înlocuiți sau să facă greșeli, au fost reticenți să achiziționeze sau să utilizeze noi instrumente.
Administrația Biden a îndemnat comunitatea de informații să depășească această reticență. Dar pentru a se asigura că o fac cu adevărat, factorii de decizie din comunitate, de la Casa Albă și din Congres, vor trebui să se asigure că agențiile de informații se schimbă cu adevărat. Fără o cerere constantă din partea factorilor de decizie, comunitatea de informații va continua să se concentreze pe misiunile de astăzi, în loc să se orienteze spre modul în care rivalitatea dintre SUA și China evoluează. Liderii agențiilor trebuie să se asigure că oficialii de informații noi și existenți sunt instruiți să utilizeze noi tehnologii. Ar putea face chiar familiarizarea cu orice instrument AI o condiție prealabilă pentru a fi promovat în poziții superioare.
Pentru a promova aceste schimbări, comunitatea de informații ar trebui să creeze o unitate care să conducă proiecte care să abordeze obstacolele care fac ca agențiile să adopte larg tehnologiile digitale și inteligența artificială. Scopul său ar trebui să fie construirea unei arhitecturi digitale comune pentru întreaga comunitate de informații, promovarea colaborării și asigurarea că agențiile de spionaj pot furniza informațiile corecte, la momentul potrivit, factorilor decizionali potriviți. Unitatea ar trebui să se asigure că această arhitectură poate ajuta la furnizarea de descoperiri partenerilor străini atunci când este necesar. De fapt, Statele Unite ar trebui să colaboreze cu aliații săi în timp ce dezvoltă diverse instrumente digitale. Rivalitatea SUA-China traversează globul și, prin urmare, Washingtonul trebuie să lucreze în colaborare pentru a câștiga.
Factorul uman
Chiar și cu acces rapid la cele mai bune informații open-source și tehnologii avansate, comunitatea de informații nu va putea să facă evaluări fiabile ale intențiilor chineze fără implicarea celor mai buni gânditori strategici și a studenților apropiați ai Chinei. Și în prezent, Washington nu are destui astfel de experți. Numărul americanilor care studiază China sau limba chineză a scăzut începând din 2013, iar numărul americanilor care locuiesc în această țară este, de asemenea, în scădere. Beijingul a devenit din ce în ce mai ostil față de străini, astfel încât există mai puține oportunități de angajare pentru americani în China decât la sfârșitul deceniului trecut – sau chiar șanse pentru americani de a vizita China.
Abordarea acestei „crize de cunoaștere”, cum a spus șeful de informații navale, Mike Studeman, în februarie, va fi dificilă. În plus față de lipsa de oportunități de afaceri, nu mai există nicio instituție civică în China – precum fostul Centru de Servicii Universitare din Hong Kong – unde studenții absolvenți americani, profesorii, oficialii guvernamentali și jurnaliștii pot merge să socializeze cu colegii lor chinezi. Dar comunitatea de informații poate compensa această pierdere prin angajarea persoanelor care au trăit și au lucrat în China în trecut. Agențiile americane vor fi reticente să facă acest lucru; în mai multe ocazii, CIA a descoperit că aplicanții care au trăit în China au fost recrutați ca agenți de către Beijing. Dar dacă un număr mic de potențiali spioni a paralizat capacitatea comunității de informații de a angaja persoane cu experiență și cunoștințe critice pentru eforturile sale, atunci liderii săi trebuie să modernizeze procesele de verificare.
Agențiile de informații ar trebui să ia în considerare crearea unei inițiative similare programului de ofițer în zonele străine al armatei, care pregătește ofițeri militari ca specialiști în țări, cu competențe lingvistice și cunoștințe despre politica, cultura și societatea statului respectiv, astfel încât să poată cultiva mai multă expertiză internă. Un astfel de program ar permite angajaților să se alăture organizațiilor de informații prin procese normale și apoi să aplice mai târziu pentru un program de dezvoltare care îi va transforma în specialiști în China, inclusiv prin petrecerea de timp în țară, atașați misiunilor diplomatice oficiale din China (sau din Taiwan), și prin studierea limbii mandarine.
Creșterea expertizei în China a comunității de informații va îmbunătăți capacitatea guvernului american de a înțelege intențiile Partidului Comunist Chinez, de a colecta informații mai bune și de a lua acțiuni politice eficiente. De exemplu, SUA a subestimat ambițiile Beijingului timp de ani de zile; abia în 2019, Pentagonul a început să spună că PCC are ambiții globale, nu doar interese extinse și obiective regionale. Și au fost analiști, precum Daniel Tobin, de la Universitatea Națională de Informații, care a trăit în China și a studiat profund documentele PCC, care i-au arătat altceva guvernului și au ilustrat faptul că partidul a avut întotdeauna o dorință lungă și consecventă de a fi dominant internațional.
A avea un astfel de expert permite oficialilor din Statele Unite și aliați să anticipeze mai bine mișcările Beijingului. Acest lucru ajută Washingtonul să îndrume colectoarele comunității de informații către operațiuni potrivite, cum ar fi dezlegarea rețelelor de influență ale Partidului Comunist Chinez, care permit puterea Chinei la nivel internațional, în loc de operațiuni mai tehnice, cum ar fi înțelegerea intenției specifice din spatele baloanelor de supraveghere. Mai multă expertiză, susținută de instrumente și informații mai bune, va permite, de asemenea, serviciilor de informații americane să sprijine mai bine acțiuni specifice. De exemplu, Legea privind prevenirea muncii forțate Uighur interzice în mod larg companiilor să importe bunuri fabricate cu forța de membrii minorității opresate uigure din China. Dar aplicarea depinde de cunoașterea companiilor chineze implicate în programele de muncă guvernamentale, ceea ce la rândul său necesită analiști care să cunoască destul de bine limba chineză încât să poată urmări terminologia evolutivă, bazele de date corporative și modurile în care companiile și guvernele locale încearcă să ascundă semnele evidente ale implicării lor.
În măsură să facă față provocării
Dificultățile comunității de informații a SUA în ceea ce privește China sunt cu siguranță grave. Dar nu sunt fără precedent. Și în timpul Războiului Rece, Statele Unite s-au confruntat cu un rival mare, guvernat de un partid comunist foarte secretos. Desigur, există multe diferențe între statul sovietic și China de astăzi. Dar atunci, ca și acum, principalul rival al Washingtonului avea o anvergură globală largă, una care cerea ca agenții americani să adune informații din întreaga lume. Și atunci, ca și acum, cele două părți au depus eforturi pentru a vâna spioni și pentru a înlătura vulnerabilitățile de informații pe care adversarii lor le exploatau.
Dar, la fel ca în secolul al XX-lea, Statele Unite pot găsi noi modalități de a înțelege și prezice comportamentul rivalului lor. În Războiul Rece, Washingtonul a folosit tehnologie nouă, cel mai notabil, sateliții, pentru a obține informații despre Uniunea Sovietică. Astăzi, poate utiliza inteligența artificială pentru a procesa un flux tot mai mare de date disponibile public. În secolul al XX-lea, Statele Unite au putut roti analiștii prin misiuni oficiale în spatele Cortinei de Fier sau la periferia sovietică pentru a obține expertiză. Pot face același lucru și în Beijing.
Dacă va urma toți acești pași, Washington va putea să înțeleagă mult mai bine China. De fapt, beneficiile unora dintre aceste inovații au fost deja demonstrate. Cercetătorii de surse deschise au oferit perspective asupra unor activități sensibile ale Chinei, cum ar fi spionajul și interferența politică a PCC în străinătate. Au ajutat Statele Unite să înțeleagă cum organizează și și-a reformat semnalul de informații electronice, și au permis Washingtonului să obțină informații despre activitățile militare chinezești în apropierea strâmtorii Taiwanului. Dacă comunitatea de informații poate obține mai multe informații de surse deschise și poate adopta instrumente cu inteligență artificială pentru a examina datele, analiștii săi ar putea învăța și împărtăși chiar mai mult. Dacă comunitatea poate recruta experți în China, va anticipa mai bine acțiunile Beijingului și va concentra activitățile și resursele analiștilor. Procesul decizional al Beijingului poate rămâne unul opac, dar Washingtonul va putea totuși să înțeleagă comportamentul Chinei. >>
